2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUMPLIT, -Ă, cumpliți, -te, adj. 1. Groaznic, teribil; crud, nemilos, feroce. ♦ (Fam.; despre mâncăruri și băuturi) Foarte bun, gustos. ♦ (Adverbial; cu valoare de superlativ) Tare, mult, extraordinar, strașnic. 2. (Înv.) Zgârcit. – Din cumpli (înv. „a ucide” < lat.).

CUMPLIT, -Ă, cumpliți, -te, adj. 1. Groaznic, teribil; crud, nemilos, feroce. ♦ (Fam.; despre mâncăruri și băuturi) Foarte bun, gustos. ♦ (Adverbial; cu valoare de superlativ) Tare, mult, extraordinar, strașnic. 2. (Înv.) Zgârcit. – Din cumpli (înv. „a ucide” < lat.).

cumplit2, ~ă [At: VARLAAM, C. 18 / Pl: ~iți, ~e / E: cumpli] (Înv) 1 a Deplin. 2 a (D. ființe) Nemilos. 3 a Aspru. 4 a Crud. 5 a Sălbatic. 6 a Rău la suflet. 7-8 a, av Groaznic. 9 a (Fam; d. mâncăruri și băuturi) Foarte bun. 10-11 a, av Foarte tare. 12 smf Individ aspru, crud, rău, violent. 13 av Aspru. 14 av Foarte. 15 a Zgârcit.

cumplit1 sn [At: PSALT. 12/7 / Pl: ~e / E: cumpli] (Înv) 1 Totalitate. 2 Omorâre. 3 Cumplire (3). 4 Pieire. 5 Capăt. 6 (Îe) (Până) în (la) ~ Veșnic.

CUMPLIT, -Ă, cumpliți, -te, adj. (Despre oameni) Groaznic, înspăimîntător, teribil; crud, nemilos, feroce. Să se aleagă unul dintre voi, care să meargă și să afurisească pe acest proclet și vrăjmaș cumplit. CREANGĂ, P. Crud și cumplit este omul acesta. NEGRUZZI, S. I 162. Lăpușneanul cel cumplit Stă pe scaun poleit. ALECSANDRI, P. P. 175. ◊ (Despre fenomene și despre abstracte) Zile cumplite de pîndă. BANUȘ, B. 83. Și tot palatul plin era De plîns cumplit. COȘBUC, P. I 146. Și cum a pornit el din pădure, pe loc s-a și stîrnit un vifor cumplit. CREANGĂ, P. 143. Dor cumplit inima-i seacă, Plîns de jale mi-l îneacă Cînd zărește despre soare Cîrduri, cîrduri de cucoare. ALECSANDRI, P. P. 145. ◊ (Familiar, despre mîncări și băuturi) Foarte bun, gustos. Mergem la cumătrul Grigore care ține restaurant în Moși... cu mititei cumpliți și cu țuică servită în căni de pămînt. PAS, Z. I 19. Avram Bucluc... servi mai întîi două rînduri de rachiuri cumplite. C. PETRESCU, Î. II 135. ◊ (Adverbial, cu valoare de superlativ) Tare, strașnic, mult, mare, bine. Puseră- căldarea cu laptele pe foc și-o lăsă ca să fiarbă așa de cumplit, de săreau stropii tot cît curtea. RETEGANUL, P. III 24. Neastîmpăr ce-l chinuia mai cumplit decît moartea. ISPIRESCU, L. 45. Cic-auzind moș Nichifor de aceasta, cumplit s-ar fi mîhnit în sufletul său. CREANGĂ, P. 110. Liniile semnului astrologie se mișcau cumplit. EMINESCU, N. 48. Pămîntul clătindu-se și cutremurîndu-se cumplit, pe unele locuri a crăpat tare. ȘEZ. I 232.

CUMPLIT1 adv. Foarte tare; strașnic. /<lat. complere

CUMPLIT2 ~tă (~ți, ~te) 1) pop. (despre oameni) Care este crud; nemilos; feroce. 2) (despre fenomene, acțiuni etc.) Care impresionează prin proporții, tărie, intensitate. Iarnă ~tă. Dor ~. /<lat. complere

cumplit a. desăvârșit în rău; l. crud, nemilos: căci fiarele ’s cumplite, dar omul e mai cumplit AL.; 2. strașnic: ger cumplit; 3. foarte sgârcit;: nu zic că omul cumplit să se facă PANN; [Vechiu rom. cumplea, a săvârși, din lat. COMPLERE, participiu cumplit, desăvârșit (fie în bine, fie în rău), s’a restrâns în limba modernă la nuanța-i peiorativă (Mold. cumplit de bine răspunde lui «grozav de bine»)] ║ adv. 1. grozav: dar cumplit mi-e teamă de cumplita-ți mamă AL.; 2. foarte: s’a mirat cumplit CR.

cumplít, -ă adj. (part. d. cumplu). Grozav, strașnic, teribil: om, animal, vifor, ger cumplit. Crud, nemilos. Avar. Ceasu cel cumplit, cel ultim, cel extrem, al morțiĭ. Adv. În mod cumplit: mă doare, arde cumplit. S. n., pl. urĭ și e. Sfîrșit: cumplitu lumiĭ. În cumplit, în etern. – Și încumplit (adj.) la Con.

cumpli [At: PSALT. 28/17 / E: ml compleo, *-ire cf cumplit] (Înv) 1-2 vtr A (se) omorî. 3 vt A-și potoli pofta de mâncare. 4 vr A pieri.

cúmplu, a -plí v. tr. (lat. cóm-pleo, -plére, pop. complire, a termina, adică „a pune capăt”; it. compire, vfr. complir, nfr. accomplir. V. compli- și complement, umplu). Vechĭ. Nimicesc, prăpădesc. V. refl. Mă prăpădesc. – Și co- la formele accentuate pe term.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cumplit adj. m., pl. cumpliți; f. cumpli, pl. cumplite

cumplit adj. m., pl. cumpliți; f. cumplită, pl. cumplite

cumplit adj. m., pl. cumpliți; f. sg. cumplită, pl. cumplite

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CUMPLIT s., adj. v. avar, calic, zgârcit.

CUMPLIT adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. înverșunat. 3. adj. v. îngrozitor. 4. adj. aprig, groaznic, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, nebun, sălbatic, violent. (O pasiune ~ îl măcina.) 5. adj. v. atroce. 6. adj. colosal, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaznic, grozav, infernal, înfiorător, îngrozitor, înspăimântător, năprasnic, strașnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.)

CUMPLIT adj. v. complet, deplin, integral, întreg, total.

cumplit adj v. COMPLET. DEPLIN. INTEGRAL. ÎNTREG. TOTAL.

CUMPLIT adj, adv. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crud, crunt, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neindurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. și pop.) năsilnic, (înv. și reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. și Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Om ~, se poartă ~.) 2. adj. aprig, aspru, crîncen, crud, crunt, încrîncenat, îndîrjit, înverșunat, neîmpăcat, nepotolit, sîngeros, vajnic, violent, (înv.) crîncenit, tare, (fig.) încleștat. (O luptă ~.) 3. adj. cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, macabru, monstruos, oribil, sîngeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terific, (înv. și pop.) rău. (O crimă ~.) 4. adj. aprig, groaznic, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, nebun, sălbatic, violent. (O pasiune ~ îl măcina.) 5. adj. atroce, crunt, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, teribil. (O durere abdominală ~.) 6. adj. colosal, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaznic, grozav, infernal, înfiorător, îngrozitor, înspăimîntător, năprasnic, strașnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat (O vijelie ~.)

cumplit s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT.

CUMPLI vb. v. asasina, omorî, suprima, ucide.

cumpli vb. v. ASASINA. OMORÎ. SUPRIMA. UCIDE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cumpli (-lesc, -it), vb.1. A omorî, a extermina. – 2. (Refl.) A muri, a deceda. Lat. complere, transformat în *complῑre (Pușcariu 445; Candrea-Dens., 445; REW 2101; DAR); cf. it. compiere, prov., cat. complir, fr. (ac)complir, sp. cumplir. Trecerea semantică de la „a sfîrși” la „a omorî” pare firească. Este cuvînt înv. (sec. XV) cu ambele sensuri. – Der. cumplit, adj. (înv., complet, întreg, desăvîrșit; teribil, excesiv; crud, atroce, îngrozitor); cumplit, s. n. (înv., totalitate, integritate; margine, limită); cumpliciune, s. f. (înv., cruzime); cumplitate, s. f. (înv., avariție); cumplitură, s. f. (înv., deces).

Intrare: cumplit
cumplit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumplit
  • cumplitul
  • cumplitu‑
  • cumpli
  • cumplita
plural
  • cumpliți
  • cumpliții
  • cumplite
  • cumplitele
genitiv-dativ singular
  • cumplit
  • cumplitului
  • cumplite
  • cumplitei
plural
  • cumpliți
  • cumpliților
  • cumplite
  • cumplitelor
vocativ singular
plural
Intrare: cumpli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cumpli
  • cumplire
  • cumplit
  • cumplitu‑
  • cumplind
  • cumplindu‑
singular plural
  • cumplește
  • cumpliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cumplesc
(să)
  • cumplesc
  • cumpleam
  • cumplii
  • cumplisem
a II-a (tu)
  • cumplești
(să)
  • cumplești
  • cumpleai
  • cumpliși
  • cumpliseși
a III-a (el, ea)
  • cumplește
(să)
  • cumplească
  • cumplea
  • cumpli
  • cumplise
plural I (noi)
  • cumplim
(să)
  • cumplim
  • cumpleam
  • cumplirăm
  • cumpliserăm
  • cumplisem
a II-a (voi)
  • cumpliți
(să)
  • cumpliți
  • cumpleați
  • cumplirăți
  • cumpliserăți
  • cumpliseți
a III-a (ei, ele)
  • cumplesc
(să)
  • cumplească
  • cumpleau
  • cumpli
  • cumpliseră
verb (VT338.1)
Surse flexiune: DMLR, Scriban
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cumpli
  • cumplire
  • cumplit
  • cumplitu‑
  • cumplind
  • cumplindu‑
singular plural
  • cumple
  • cumpliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cumplu
(să)
  • cumplu
  • cumpleam
  • cumplii
  • cumplisem
a II-a (tu)
  • cumpli
(să)
  • cumpli
  • cumpleai
  • cumpliși
  • cumpliseși
a III-a (el, ea)
  • cumple
(să)
  • cumplă
  • cumple
  • cumplea
  • cumpli
  • cumplise
plural I (noi)
  • cumplim
(să)
  • cumplim
  • cumpleam
  • cumplirăm
  • cumpliserăm
  • cumplisem
a II-a (voi)
  • cumpliți
(să)
  • cumpliți
  • cumpleați
  • cumplirăți
  • cumpliserăți
  • cumpliseți
a III-a (ei, ele)
  • cumplu
  • cumple
(să)
  • cumplă
  • cumple
  • cumpleau
  • cumpli
  • cumpliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cumplit, cumpliadjectiv

  • 1. Crud, feroce, groaznic, nemilos, teribil, înspăimântător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Să se aleagă unul dintre voi, care să meargă și să afurisească pe acest proclet și vrăjmaș cumplit. CREANGĂ, P. 57. DLRLC
    • format_quote Crud și cumplit este omul acesta. NEGRUZZI, S. I 162. DLRLC
    • format_quote Lăpușneanul cel cumplit Stă pe scaun poleit. ALECSANDRI, P. P. 175. DLRLC
    • format_quote Zile cumplite de pîndă. BANUȘ, B. 83. DLRLC
    • format_quote Și tot palatul plin era De plîns cumplit. COȘBUC, P. I 146. DLRLC
    • format_quote Și cum a pornit el din pădure, pe loc s-a și stîrnit un vifor cumplit. CREANGĂ, P. 143. DLRLC
    • format_quote Dor cumplit inima-i seacă, Plîns de jale mi-l îneacă Cînd zărește despre soare Cîrduri, cîrduri de cucoare. ALECSANDRI, P. P. 145. DLRLC
    • 1.1. familiar (Despre mâncăruri și băuturi) Foarte bun. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: bun gustos
      • format_quote Mergem la cumătrul Grigore care ține restaurant în Moși... cu mititei cumpliți și cu țuică servită în căni de pămînt. PAS, Z. I 19. DLRLC
      • format_quote Avram Bucluc... servi mai întîi două rînduri de rachiuri cumplite. C. PETRESCU, Î. II 135. DLRLC
    • 1.2. (și) adverbial Cu valoare de superlativ: bine, extraordinar, mare, mult, strașnic, strașnic, tare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Puseră căldarea cu laptele pe foc și-o lăsă ca să fiarbă așa de cumplit, de săreau stropii tot cît curtea. RETEGANUL, P. III 24. DLRLC
      • format_quote Neastîmpăr ce-l chinuia mai cumplit decît moartea. ISPIRESCU, L. 45. DLRLC
      • format_quote Cic-auzind moș Nichifor de aceasta, cumplit s-ar fi mîhnit în sufletul său. CREANGĂ, P. 110. DLRLC
      • format_quote Liniile semnului astrologic se mișcau cumplit. EMINESCU, N. 48. DLRLC
      • format_quote Pămîntul clătindu-se și cutremurîndu-se cumplit, pe unele locuri a crăpat tare. ȘEZ. I 232. DLRLC
  • 2. învechit Zgârcit. DEX '09 DEX '98
    sinonime: zgârcit
etimologie:
  • cumpli (învechit „a ucide” din limba latină). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.