Definiția cu ID-ul 795466:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cumplit a. desăvârșit în rău; l. crud, nemilos: căci fiarele ’s cumplite, dar omul e mai cumplit AL.; 2. strașnic: ger cumplit; 3. foarte sgârcit;: nu zic că omul cumplit să se facă PANN; [Vechiu rom. cumplea, a săvârși, din lat. COMPLERE, participiu cumplit, desăvârșit (fie în bine, fie în rău), s’a restrâns în limba modernă la nuanța-i peiorativă (Mold. cumplit de bine răspunde lui «grozav de bine»)] ║ adv. 1. grozav: dar cumplit mi-e teamă de cumplita-ți mamă AL.; 2. foarte: s’a mirat cumplit CR.