2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUMPĂTÁT, -Ă, cumpătați, -te, adj. (Despre oameni și despre manifestările lor) Cu măsură, stăpânit, sobru, așezat. – V. cumpăta.

CUMPĂTÁT, -Ă, cumpătați, -te, adj. (Despre oameni și despre manifestările lor) Cu măsură, stăpânit, sobru, așezat. – V. cumpăta.

cumpătat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cumpăta] (Înv) 1 Potrivire. 2 Dispunere. 3 Îndrumare. 4 Uneltire. 5 Cumpătare (5). 6 Străduință. 7 Economisire. 8 Păstrare. 9 Menajare. 10 Moderație. 11-12 Cumpătare (11-12).

cumpătat2, ~ă a [At: LB / Pl: ~ați, ~e / E: cumpăta] 1 (Înv) Potrivit2. 2 Dispus2. 3 Îndrumat2. 4 Uneltit2. 5 Determinat să facă ceva. 6 Străduit2. 7 Economisit2. 8 Păstrat2. 9 Menajat2. 10 Moderat2. 11 Chibzuit. 12 Calculat. 13 Cu măsură. 14 Blând. 15 Păstrător.

CUMPĂTÁT, -Ă, cumpătați, -te, adj. (Despre oameni și despre manifestări ale lor) Cu măsură, stăpînit, sobru, așezat, cuminte. Cu rostul ei cel blajin, cu purtarea: cea cumpătată, se făcu de o iubiră pînă și cumnatele ei. ISPIRESCU, L. 40.

CUMPĂTÁT ~tă (~ți, ~te) Care vădește cumpătare; cu simțul măsurii; sobru; auster. /Din cumpătat

cumpătat a. 1. potrivit, moderat; 2. înfrânat dela plăceri.

cumpătát, -ă adj. Moderat, înfrînat, sobru. Adv. A trăi cumpătat.

CUMPĂTÁ, cumpătez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Rar) A (se) restrânge, a (se) modera, a (se) tempera. ♦ Tranz. (Reg.) A cruța, a economisi; a menaja. 2. (Înv. și reg.) A (se) îndruma; a (se) decide. – Lat. *compitare (= computare).

CUMPĂTÁ, cumpătez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Rar) A (se) restrânge, a (se) modera, a (se) tempera. ♦ Tranz. (Reg.) A cruța, a economisi; a menaja. 2. (Înv. și reg.) A (se) îndruma; a (se) decide. – Lat. *compitare (= computare).

cumpăta [At: PSALT. 31/22 / Pzi: cumpăt, (rar cumpet) și ~tez (rar ~petez) / E: ml *compitare (= computare)] (Înv) 1 vt A potrivi. 2 vt A dispune. 3 vt A îndruma. 4 vt A pune la cale. 5 vt A determina pe cineva să facă un lucru. 6 vr A se strădui. 1 vt A economisi. 8 vt A păstra. 9 vt A menaja. 10-11 vtr A (se) modera. 12-13 vtr A (se) stăpâni. 14 vt A dilua o băutură alcoolică. 15 vti (Înv) A alerga.

cumpătéz v. tr. (d. cumpăt). Rar. Moderez, înfrînez, opresc de la ceva. Îndemn. Vechĭ. Mă sforțez, mă străduĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cumpătá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 cumpăteáză

cumpătá vb., ind. prez. 1 sg. cumpătéz, 3 sg. și pl. cumpăteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUMPĂTÁT adj. 1. v. calculat. 2. astâmpărat, așezat, chibzuit, cuminte, cumințit, domolit, echilibrat, liniștit, potolit, reținut, rezervat, serios, sobru, stăpânit, temperat. (Om ~.) 3. așezat, chibzuit, echilibrat, liniștit, pașnic, potolit, tihnit. (O viață ~.)

CUMPĂTAT adj. 1. calculat, chibzuit, cumpănit, echilibrat, înfrînat, măsurat, moderat, ponderat, socotit, (prin vestul Transilv.) samalit. (Un om ~; o viață ~.) 2. astîmpărat, așezat, chibzuit, cuminte, cumințit, domolit, echilibrat, liniștit, potolit, reținut, rezervat, serios, sobru, stăpînit, temperat. (Om ~.) 3. așezat, chibzuit, echilibrat, liniștit, pașnic, potolit, tihnit. (O viață ~.)

Cumpătat ≠ necumpătat, nesocotit

Intrare: cumpătat
cumpătat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumpătat
  • cumpătatul
  • cumpătatu‑
  • cumpăta
  • cumpătata
plural
  • cumpătați
  • cumpătații
  • cumpătate
  • cumpătatele
genitiv-dativ singular
  • cumpătat
  • cumpătatului
  • cumpătate
  • cumpătatei
plural
  • cumpătați
  • cumpătaților
  • cumpătate
  • cumpătatelor
vocativ singular
plural
Intrare: cumpăta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cumpăta
  • cumpătare
  • cumpătat
  • cumpătatu‑
  • cumpătând
  • cumpătându‑
singular plural
  • cumpătea
  • cumpătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cumpătez
(să)
  • cumpătez
  • cumpătam
  • cumpătai
  • cumpătasem
a II-a (tu)
  • cumpătezi
(să)
  • cumpătezi
  • cumpătai
  • cumpătași
  • cumpătaseși
a III-a (el, ea)
  • cumpătea
(să)
  • cumpăteze
  • cumpăta
  • cumpătă
  • cumpătase
plural I (noi)
  • cumpătăm
(să)
  • cumpătăm
  • cumpătam
  • cumpătarăm
  • cumpătaserăm
  • cumpătasem
a II-a (voi)
  • cumpătați
(să)
  • cumpătați
  • cumpătați
  • cumpătarăți
  • cumpătaserăți
  • cumpătaseți
a III-a (ei, ele)
  • cumpătea
(să)
  • cumpăteze
  • cumpătau
  • cumpăta
  • cumpătaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cumpătat

etimologie:

  • vezi cumpăta
    surse: DEX '98 DEX '09

cumpăta

etimologie: