cumpătat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cumpăta] (Înv) 1 Potrivire. 2 Dispunere. 3 Îndrumare. 4 Uneltire. 5 Cumpătare (5). 6 Străduință. 7 Economisire. 8 Păstrare. 9 Menajare. 10 Moderație. 11-12 Cumpătare (11-12).

cumpătat², ~ă a [At: LB / Pl: ~ați, ~e / E: cumpăta] 1 (Înv) Potrivit². 2 Dispus². 3 Îndrumat². 4 Uneltit². 5 Determinat să facă ceva. 6 Străduit². 7 Economisit². 8 Păstrat². 9 Menajat². 10 Moderat². 11 Chibzuit. 12 Calculat. 13 Cu măsură. 14 Blând. 15 Păstrător.

CUMPĂTAT adj. 1 p. CUMPĂTA ¶ ¶ C. NECUMPĂTAT ¶ 2 Cu măsură, în spec. la mîncare și băutură, înfrînat ¶ 3 Așezat, astîmpărat, cuminte: cu rostul ei cel blajin, cu purtarea cea ~ă, se făcu de o iubiră pînă și cumnatele ei (ISP.).

CUMPĂTAT, -Ă, cumpătați, -te, adj. (Despre oameni și despre manifestări ale lor) Cu măsură, stăpînit, sobru, așezat, cuminte. Cu rostul ei cel blajin, cu purtarea: cea cumpătată, se făcu de o iubiră pînă și cumnatele ei. ISPIRESCU, L. 40.

CUMPĂTAT ~tă (~ți, ~te) Care vădește cumpătare; cu simțul măsurii; sobru; auster. /Din cumpătat

cumpătat a. 1. potrivit, moderat; 2. înfrânat dela plăceri.

cumpătát, -ă adj. Moderat, înfrînat, sobru. Adv. A trăi cumpătat.

cumpăta [At: PSALT. 31/22 / Pzi: cumpăt, (rar cumpet) și ~tez (rar ~petez) / E: ml *compitare (= computare)] (Înv) 1 vt A potrivi. 2 vt A dispune. 3 vt A îndruma. 4 vt A pune la cale. 5 vt A determina pe cineva să facă un lucru. 6 vr A se strădui. 1 vt A economisi. 8 vt A păstra. 9 vt A menaja. 10-11 vtr A (se) modera. 12-13 vtr A (se) stăpâni. 14 vt A dilua o băutură alcoolică. 15 vti (Înv) A alerga.

CUMPĂTA (-tez) I. vb. tr. 1 A restrînge, a modera, a face să păstreze oare-care măsură ¶ 2 Trans. A îndemna, a pune la cale pe cineva, a-l pune să facă un lucru: la ce pacoste grea m’ai cumpătat tu pe mine (MERA) ¶ 3 A cruța. II. vb. refl. ‡ A se strădui: cu mare osidie s’au cumpătat ... de au găsit izvorul vieții cel nescăzut (PRV.-MB.) [lat. vulg. * compĭtare < computare].

cumpătéz v. tr. (d. cumpăt). Rar. Moderez, înfrînez, opresc de la ceva. Îndemn. Vechĭ. Mă sforțez, mă străduĭesc.

cumpăta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. cumpătez, 3 cumpătează; conj. prez. 1 sg. să cumpătez, 3 să cumpăteze

cumpăta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 cumpătează

cumpăta vb., ind. prez. 1 sg. cumpătez, 3 sg. și pl. cumpătează

CUMPĂTAT adj. 1. v. calculat. 2. astâmpărat, așezat, chibzuit, cuminte, cumințit, domolit, echilibrat, liniștit, potolit, reținut, rezervat, serios, sobru, stăpânit, temperat. (Om ~.) 3. așezat, chibzuit, echilibrat, liniștit, pașnic, potolit, tihnit. (O viață ~.)

CUMPĂTAT adj. 1. calculat, chibzuit, cumpănit, echilibrat, înfrînat, măsurat, moderat, ponderat, socotit, (prin vestul Transilv.) samalit. (Un om ~; o viață ~.) 2. astîmpărat, așezat, chibzuit, cuminte, cumințit, domolit, echilibrat, liniștit, potolit, reținut, rezervat, serios, sobru, stăpînit, temperat. (Om ~.) 3. așezat, chibzuit, echilibrat, liniștit, pașnic, potolit, tihnit. (O viață ~.)

Cumpătat ≠ necumpătat, nesocotit