CUMPĂTA (-tez) I. vb. tr. 1 A restrînge, a modera, a face să păstreze oare-care măsură ¶ 2 Trans. A îndemna, a pune la cale pe cineva, a-l pune să facă un lucru: la ce pacoste grea m’ai cumpătat tu pe mine (MERA) ¶ 3 A cruța. II. vb. refl. ‡ A se strădui: cu mare osidie s’au cumpătat ... de au găsit izvorul vieții cel nescăzut (PRV.-MB.) [lat. vulg. * compĭtare < computare].