3 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CULCÁT2, -Ă, culcați, -te, adj. Așezat în poziție orizontală. – V. culca.

CULCÁT2, -Ă, culcați, -te, adj. Așezat în poziție orizontală. – V. culca.

CULCÁT1 s. n. Culcare. – V. culca.

CULCÁT1 s. n. Culcare. – V. culca.

culcat2, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 60 / Pl: ~ați, ~e / E: culca] 1 (D. oameni și animale; șîe) A sta ~ (A sta) întins orizontal, pentru a se odihni sau a dormi. 2 Găzduit. 3 Întins pe pământ cu fața în jos. 4 Așezat înclinat pe (sau în) ceva. 5 Pus în (sau peste) ceva. 6 (D. urechi) Ciulit. 7 Lăsat în jos. 8 Îndoit. 9 Frânt. 10 (Pfm; șîe) A fi ~ la pământ (A fi) doborât. 11 (Pfm; îae) (A fi) ucis. 12 (Fig; îs) Umbră ~ă Umbră înclinată (din cauza soarelui la apus). 13 (Reg; șîs palmă ~ă) Măsură cu palma ținând degetele lipite. 14 (D. plante) Căzut la pământ.

culcat1 sn [At: DOSOFTEI, PS. 467 / Pl: ~uri / E: culca] 1-14 Culcare (1-14). 15 (îlav) Pe la ~ La vremea culcării.

CULCÁT2, -Ă, culcați, -te, adj. 1. (Despre ființe, construit mai ales cu verbul «a sta») întins (de obicei spre a dormi sau a se odihni), așezat în poziție orizontală. Nimeni n-are voie să stea culcat pe spate sau pe pîntece. SAHIA, N. 114. Căruța în care stă culcat abia înaintează pe căi fără de urme. ODOBESCU, S. III 15. Olga dormea culcată pe o canapea. NEGRUZZI, S. I 60. ◊ Fig. Orașul sta pe vale culcat cu nepăsare. MACEDONSKI, O. I 48. Cînd ajunserăm a doua zi de dimineață în dealul numit Repedea, văzurăm capitala Moldovei culcată cu lene pe o coastă lină, spre nord-vest, ca un călător obosit de cale și de suferințe. BOLINTINEANU, 276. ♦ (Cu valoare de imperativ) Comandă folosită în armată pentru executarea mișcărilor de culcare. 2. (Despre obiecte care de obicei stau vertical) Aflat în poziție orizontală, răsturnat. (Fig.) Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate. ALEXANDRESCU, P. 132.

CULCÁT1 s. n. Culcare. Hai la culcat, băieți, că trece noaptea. CREANGĂ, O. A. 52. Cînd le găteam de legat, Venea vremea de culcat. MARIAN, S. 60. Deodată cu culcatul găinilor, o tulesc la fugă. ȘEZ. III 179.

CULCÁ, culc, vb. I 1. Refl. și tranz. A (se) întinde, a (se) așeza în poziție orizontală (spre a dormi, a se odihni sau a face să adoarmă sau să se odihnească). ◊ Expr. (Refl.) A se culca pe-o ureche (sau pe urechea aceea) = a) a se lăsa în nădejdea cuiva; b) a aștepta zadarnic să se realizeze o promisiune; c) a nu se sinchisi de nimic, a fi nepăsător. Culcă-te sau poți să te culci pe o (sau pe acea) ureche = ia-ți nădejdea; e în zadar să mai ai vreo speranță. ♦ Refl. recipr. (Fam.) A avea raporturi sexuale cu cineva. ♦ Tranz. A adăposti peste noapte; a găzdui. ♦ A pune pe cineva să se întindă sau a se întinde la pământ cu fața în jos (în cadrul unor exerciții militare). 2. Tranz. A pune, a așeza un obiect, o parte a corpului etc. pe ceva sau pe cineva. 3. Tranz. (În expr.) A culca la pământ = a doborî; a ucide. ♦ Refl. (Despre plante) A se pleca, a se îndoi spre pământ. – Lat. collocare.

culca [At: PSALT. 216 / Pzi: culc / E: ml colloco, -are] 1-2 vtr (D. vietăți) A (se) așeza în poziție orizontală (spre a dormi, a se odihni). 3 vr (Pfm; îe) A se ~ pe urechea aia (sau pe cea ureche, pe urechea aceea, pe-o ureche) A fi nepăsător. 4-5 vtr (Pfm; îe) Culcă-te (sau poți să te culci) pe o (sau pe acea) ureche E în zadar să mai speri. 6 vr (Pfm; îe) A se ~ (o dată) cu găinile A se culca foarte devreme. 7 vr (Fam; îe) Mergi de te culcă! Lasă-mă în pace. 8 vt A găzdui. 9 vt (Înv; în legătură cu „a muri”) A se pregăti. 10 (Fam) vrr A avea relații sexuale cu cineva. 11 vr (Pfm; îe) A se ~ pe lauri A se odihni după o victorie, bucurându-se în chip imprudent de roadele ei. 12 vr (D. ființe) A sta întins în toată lungimea corpului în poziție orizontală Si: a se întinde, a se lăsa, a se lungi, a se tolăni, a se trânti. 13-14 vtr (D. militari) A pune să se întindă (sau a se întinde) pe pământ cu fața în jos. 15-16 vtr (D. obiecte) A (se) așeza înclinat pe ceva. 17-18 vtr A (se) pune în (sau peste) ceva. 19 vt (D. urechile animalelor) A ciuli, dându-le înapoi. 20-21 vtr A (se) lăsa în jos. 22-23 vtr (D. plante) A (se) îndoi spre pământ. 24 vt A frânge. 25 vt (Pfm; d. ființe; șîe) A ~ la pământ A doborî. 26 vt (Pfm; îae) A ucide.

CULCÁ, culc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) întinde, a (se) așeza în poziție orizontală (spre a dormi, a se odihni sau a face să adoarmă sau să se odihnească). ◊ Expr. (Refl.) A se culca pe-o ureche (sau pe urechea aceea) = a nu se sinchisi de nimic, a fi nepăsător. Culcă-te sau poți să te culci pe o (sau pe acea) ureche = ia-ți nădejdea; e în zadar să mai păstrezi vreo speranță. ♦ Refl. recipr. (Fam.) A avea raporturi sexuale cu cineva. ♦ Tranz. A adăposti peste noapte; a găzdui. ♦ A pune pe cineva să se întindă sau a se întinde la pământ cu fața în jos (în cadrul unor exerciții militare). 2. Tranz. A pune, a așeza un obiect, o parte a corpului etc. pe ceva sau pe cineva. 3. Tranz. (În expr.) A culca la pământ = a doborî; a ucide. ♦ Refl. (Despre plante) A se pleca, a se îndoi spre pământ. – Lat. collocare.

CULCÁ, culc, vb. I. 1. Refl. (Subiectul este o ființă) A se întinde, a se așeza în poziție orizontală (de obicei spre a dormi sau a se odihni). D-ta te-i culca în căruță și eu te-oi străjui toată noaptea. CREANGĂ, P. 128. În pat se-ntinde drept Copila să se culce. EMINESCU, O. I 168. Neștiind încotro să apuce, se culcă pe iarba verde de la rădăcina unui copaci și adormi. POPESCU, B. IV 36. Pîn-eram de nu iubeam, Unde mă culcam, dormeam. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 12. ◊ Expr. A se culca pe lauri v. lauri. A se culca pe-o ureche (sau pe urechea aceea) = a dormi fără grijă, a nu se sinchisi de nimic. Nu crez să se fi culcat pe urechea aia și să fi stat numai așa, cu degetul în gură. ISPIRESCU, L. 257. Culcă-te sau poți să te culci pe o (sau pe acea) ureche = mută-ți gîndul, ia-ți nădejdea, nu mai păstra nici o speranță. Cum văd eu, frate-meu se poate culca pe-o ureche, din partea noastră. CREANGĂ, P. 188. Tot eu am să-ți fiu clironom... Culcă-te pe-acea ureche! ALECSANDRI, T. 819. A se culca (o dată) cu găinile v. găină. ◊ Tranz. (De obicei cu privire la copii sau la bolnavi) Cînd venea la urmă seara ne duceau ca să ne culce. MACEDONSKI, O. I 10. Îl îngrijiră și-l culcară între ei în pat. ISPIRESCU, la TDRG. ♦ Tranz. A adăposti peste noapte; a găzdui. Dă poruncă să-i culce în casa cea de aramă înfocată. CREANGĂ, P. 249. ♦ Tranz. fact. A pune (pe cineva) să se întindă la pămînt cu fața în jos (în cadrul unor exerciții militare). Comanda elevilor drepți, îi culca prin clasă sau îi punea să facă pas alergător printre bănci. SAHIA, N. 58. ♦ Tranz. (Cu privire la obiecte, părți ale corpului etc.) A așeza, a pune, a așterne, a întinde. Mi-am culcat capul pe lutul străbun. BENIUC, V. 27. Fruntea albă-n părul galben Pe-al meu braț încet s-o culci. EMINESCU, O. I 75. Îi veni-n gînd carul alături să-l puie, Ca tăind [copacul] să-l culce, drept în car să cază. PANN, P. V. I 87. ◊ Fig. Plopii... Stau de veghe la fereastră Și pe marmura zăpezii Culcă umbra lor albastră. TOPÎRCEANU, S. A. 30. ◊ Refl. Brazda mergea înainte, se culca tot lîngă altă brazdă și nimic n-ar mai fi putut ține în loc desțelenirea pămîntului. CAMILAR, TEM. 89. Cu ochii plînși stelele toate se duc Pe patul de nori să se culce. GOGA, P. 53. O lasă-mi capul meu pe sîn, Iubito, să se culce. EMINESCU O. I 179. 3. Tranz. (De obicei cu determinarea «la pămînt»; cu privire la ființe) A ucide. O ridică [furca], o răsuci și dintr-o singură lovitură îl și culcă la pămînt. MIHALE, O. 508. C-o lovitură îl voi culca la pămînt. ISPIRESCU, L. 222. Vine unul și-ți istorisește, bunăoară, că... a culcat la pămînt pe ursul care se răpezise asupră-i. ODOBESCU, S.III 48. ♦ (Cu privire la plante sau arbori) A tăia (cu coasa sau cu securea), a doborî. Valuri de oameni tălăzuindu-se pe deasupra munților se abat... și culcă pădurile la pămînt. BOGZA, C. O. 372. M-am pus rău încă de pe timpul războiului cu o chestie pe care o dibuisem: culcase un moșier la pămînt o pădure a statului și lemnele le vînduse tot statului. PAS, L. II 125. ♦ Refl. Despre plante) A se pleca, a se îndoi spre pămînt.

A CULCÁ culc tranz. 1) A face să se culce. 2) (obiecte, corpuri) A așeza întinzându-l sau răsturnându-l. ◊ ~ la pământ a) a doborî; b) a omorî. 3) A adăposti peste noapte; a primi cu dormitul. /<lat. collocare

A SE CULCÁ mă culc intranz. 1) A se întinde pentru a se odihni sau a dormi. 2) pop. A avea relații sexuale (cu cineva). 3) (despre semănături, iarbă etc.) A se apleca la pământ luând o poziție (aproape) orizontală (din cauza vântului sau a ploii); a se poligni; a se pologi; a se pătuli. /<lat. collocare

culcà v. 1. a pune și întinde ca să doarmă: a culca copiii; 2. a da la pământ, a doborî: vântul culcă grâul; 3. a apleca la o parte: culcă puțin hârtia; 4. a se pune în pat sau în culcuș, a se odihni. [Lat. COLLOCARE, a așeza, a pune (restrâns la a pune în pat)].

culc, a v. tr. (lat. cólloco, -áre, d. locus, loc; it. coricare, pv. cat. sp. colgar, vfr. colchier. nfr. coucher). Pun în pat: culc copiiĭ. Întind în lung, dobor, trîntesc: ploaĭa a culcat grîu. Culc la pămînt, trîntesc orĭ și omor. V. refl. (lat. pop. collcare se). Mă întind, mă pun în pat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

culcát adj. m., pl. culcáți; f. sg. culcátă, pl. culcáte

culcá (a ~) vb., ind. prez. 3 cúlcă

culcá vb., ind. prez. 1 sg. culc, 3 sg. și pl. cúlcă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CULCÁT s. 1. v. culcare. 2. v. aplecare.

arată toate definițiile

Intrare: culcat (adj.)
culcat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culcat
  • culcatul
  • culcatu‑
  • culca
  • culcata
plural
  • culcați
  • culcații
  • culcate
  • culcatele
genitiv-dativ singular
  • culcat
  • culcatului
  • culcate
  • culcatei
plural
  • culcați
  • culcaților
  • culcate
  • culcatelor
vocativ singular
plural
Intrare: culcat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culcat
  • culcatul
  • culcatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • culcat
  • culcatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: culca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • culca
  • culcare
  • culcat
  • culcatu‑
  • culcând
  • culcându‑
singular plural
  • culcă
  • culcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • culc
(să)
  • culc
  • culcam
  • culcai
  • culcasem
a II-a (tu)
  • culci
(să)
  • culci
  • culcai
  • culcași
  • culcaseși
a III-a (el, ea)
  • culcă
(să)
  • culce
  • culca
  • culcă
  • culcase
plural I (noi)
  • culcăm
(să)
  • culcăm
  • culcam
  • culcarăm
  • culcaserăm
  • culcasem
a II-a (voi)
  • culcați
(să)
  • culcați
  • culcați
  • culcarăți
  • culcaserăți
  • culcaseți
a III-a (ei, ele)
  • culcă
(să)
  • culce
  • culcau
  • culca
  • culcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

culcat (adj.)

  • 1. Așezat în poziție orizontală.
    surse: DEX '09 DLRLC antonime: sculat (s.n.) attach_file 6 exemple
    exemple
    • Nimeni n-are voie să stea culcat pe spate sau pe pîntece. SAHIA, N. 114.
      surse: DLRLC
    • Căruța în care stă culcat abia înaintează pe căi fără de urme. ODOBESCU, S. III 15.
      surse: DLRLC
    • Olga dormea culcată pe o canapea. NEGRUZZI, S. I 60.
      surse: DLRLC
    • figurat Orașul sta pe vale culcat cu nepăsare. MACEDONSKI, O. I 48.
      surse: DLRLC
    • figurat Cînd ajunserăm a doua zi de dimineață în dealul numit Repedea, văzurăm capitala Moldovei culcată cu lene pe o coastă lină, spre nord-vest, ca un călător obosit de cale și de suferințe. BOLINTINEANU, 276.
      surse: DLRLC
    • figurat Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate. ALEXANDRESCU, P. 132.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Cu valoare de imperativ) Comandă folosită în armată pentru executarea mișcărilor de culcare.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi culca
    surse: DEX '09 DEX '98

culcat (s.n.)

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Hai la culcat, băieți, că trece noaptea. CREANGĂ, O. A. 52.
      surse: DLRLC
    • Cînd le găteam de legat, Venea vremea de culcat. MARIAN, S. 60.
      surse: DLRLC
    • Deodată cu culcatul găinilor, o tulesc la fugă. ȘEZ. III 179.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi culca
    surse: DEX '09 DEX '98

culca

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) întinde, a (se) așeza în poziție orizontală (spre a dormi, a se odihni sau a face să adoarmă sau să se odihnească).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: întinde antonime: deștepta scula attach_file 6 exemple
    exemple
    • D-ta te-i culca în căruță și eu te-oi străjui toată noaptea. CREANGĂ, P. 128.
    • În pat se-ntinde drept Copila să se culce. EMINESCU, O. I 168.
    • Neștiind încotro să apuce, se culcă pe iarba verde de la rădăcina unui copaci și adormi. POPESCU, B. IV 36.
    • Pîn-eram de nu iubeam, Unde mă culcam, dormeam. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 12.
    • Cînd venea la urmă seara ne duceau ca să ne culce. MACEDONSKI, O. I 10.
    • Îl îngrijiră și-l culcară între ei în pat. ISPIRESCU, la TDRG.
    • 1.1. expresie A se culca pe lauri.
    • 1.2. expresie reflexiv A se culca pe-o ureche (sau pe urechea aceea) = a se lăsa în nădejdea cuiva.
      surse: DEX '09
    • 1.3. expresie reflexiv A se culca pe-o ureche (sau pe urechea aceea) = a aștepta zadarnic să se realizeze o promisiune.
      surse: DEX '09
    • 1.4. expresie reflexiv A se culca pe-o ureche (sau pe urechea aceea) = a nu se sinchisi de nimic, a fi nepăsător.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Nu crez să se fi culcat pe urechea aia și să fi stat numai așa, cu degetul în gură. ISPIRESCU, L. 257.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie Culcă-te sau poți să te culci pe o (sau pe acea) ureche = ia-ți nădejdea; e în zadar să mai ai vreo speranță.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Cum văd eu, frate-meu se poate culca pe-o ureche, din partea noastră. CREANGĂ, P. 188.
        surse: DLRLC
      • Tot eu am să-ți fiu clironom... Culcă-te pe-acea ureche! ALECSANDRI, T. 819.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie A se culca (odată) cu găinile.
      surse: DLRLC
    • 1.7. reflexiv reciproc familiar A avea raporturi sexuale cu cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.8. tranzitiv A adăposti peste noapte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: adăposti găzdui attach_file un exemplu
      exemple
      • Dă poruncă să-i culce în casa cea de aramă înfocată. CREANGĂ, P. 249.
        surse: DLRLC
    • 1.9. A pune pe cineva să se întindă sau a se întinde la pământ cu fața în jos (în cadrul unor exerciții militare).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Comanda elevilor drepți, îi culca prin clasă sau îi punea să facă pas alergător printre bănci. SAHIA, N. 58.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A pune, a așeza un obiect, o parte a corpului etc. pe ceva sau pe cineva.
    exemple
    • Mi-am culcat capul pe lutul străbun. BENIUC, V. 27.
      surse: DLRLC
    • Fruntea albă-n părul galben Pe-al meu braț încet s-o culci. EMINESCU, O. I 75.
      surse: DLRLC
    • Îi veni-n gînd carul alături să-l puie, Ca tăind [copacul] să-l culce, drept în car să cază. PANN, P. V. I 87.
      surse: DLRLC
    • figurat Plopii... Stau de veghe la fereastră Și pe marmura zăpezii Culcă umbra lor albastră. TOPÎRCEANU, S. A. 30.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Brazda mergea înainte, se culca tot lîngă altă brazdă și nimic n-ar mai fi putut ține în loc desțelenirea pămîntului. CAMILAR, TEM. 89.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Cu ochii plînși stelele toate se duc Pe patul de nori să se culce. GOGA, P. 53.
      surse: DLRLC
    • reflexiv O lasă-mi capul meu pe sîn, Iubito, să se culce. EMINESCU O. I 179.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv expresie A culca la pământ = doborî ucide
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • O ridică [furca], o răsuci și dintr-o singură lovitură îl și culcă la pămînt. MIHALE, O. 508.
      surse: DLRLC
    • C-o lovitură îl voi culca la pămînt. ISPIRESCU, L. 222.
      surse: DLRLC
    • Vine unul și-ți istorisește, bunăoară, că... a culcat la pămînt pe ursul care se răpezise asupră-i. ODOBESCU, S.III 48.
      surse: DLRLC
    • 3.1. (Cu privire la plante sau arbori) A tăia (cu coasa sau cu securea).
      surse: DLRLC sinonime: tăia attach_file 2 exemple
      exemple
      • Valuri de oameni tălăzuindu-se pe deasupra munților se abat... și culcă pădurile la pămînt. BOGZA, C. O. 372.
        surse: DLRLC
      • M-am pus rău încă de pe timpul războiului cu o chestie pe care o dibuisem: culcase un moșier la pămînt o pădure a statului și lemnele le vînduse tot statului. PAS, L. II 125.
        surse: DLRLC
    • 3.2. reflexiv (Despre plante) A se pleca, a se îndoi spre pământ.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pleca îndoi (împături, curba)

etimologie: