9 definiții pentru culcare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CULCARE, culcări, s. f. Acțiunea de a (se) culca; culcat. 1. Așezare în poziție orizontală. ♦ Momentul când cineva se duce (sau este dus) să se culce. 2. (Adesea art., cu valoare de interjecție) Întindere la pământ a soldaților, la un ordin dat. – V. culca.

CULCARE, culcări, s. f. Acțiunea de a (se) culca; culcat. 1. Așezare în poziție orizontală. ♦ Momentul când cineva se duce (sau este dus) să se culce. 2. (Adesea art., cu valoare de interjecție) Întindere la pământ a soldaților, la un ordin dat. – V. culca.

culcare sf [At: (a. 1689) GCR I, 285/31 / Pl: ~cări / E: culca] 1 Așezare în poziție orizontală (pentru a dormi, a se odihni) Si: culcat1 (1). 2 Găzduire. 3 (Fam) Întreținere de relații sexuale Si: culcat1 (3). 4 Întindere pe pământ cu fața în jos (în cadrul unor exerciții militare) Si: culcat1 (4). 5 Înclinare a unui obiect Si: culcat (5). 6 Așezare în (sau peste) ceva Si: culcat1 (6). 7 Ciulire a urechilor Si: culcat (7). 8 Lăsare în jos Si: culcat1 (8). 9 Îndoire a plantelor Si: culcat (9). 10 Frângere. 11 Doborâre. 12 (Pfm) Ucidere. 13 Timp când se culcă cineva (sau când duce pe cineva să se culce) Si: culcat1 (13). 14 (Pfm; îlav) De la ~a găinilor până la cântatul cocoșilor De seara până dimineața Si: culcat1 (14).

CULCARE, culcări, s. f. Acțiunea de a (se) culca. 1. Întindere, așezare în poziție orizontală (de obicei spre a dormi sau a se odihni). Să taci și să te duci la culcare. SADOVEANU, N. F. 22. ♦ Momentul în care se petrece acțiunea de a se culca. Purcelul... noaptea, la culcare, lepăda pielea cea de porc. CREANGĂ, P. 86. 2. (Mil.) Întindere la pămînt a soldaților, la un ordin dat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

culcare s. f., g.-d. art. culcării; pl. culcări

culcare s. f., g.-d. art. culcării; pl. culcări

culcare s. f., g.-d. art. culcării; pl. culcări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CULCARE s. 1. culcat, întindere, lungire, trântire. (~ cuiva după-amiază.) 2. odihnă. (Mergeți la ~.) 3. v. doborâre. 4. doborâre, tăvălire. (~ ierbii în picioare.) 5. v. aplecare.

CULCARE s. 1. culcat, întindere, lungire, trîntire. (~ cuiva după amiază.) 2. odihnă. (Mergeți la ~.) 3. dărîmare, doborîre, lungire, prăbușire, prăvălire, răsturnare, trîntire, (înv.) răsturnătură. (~ cuiva la pămînt.) 4. doborîre, tăvălire. (~ ierbii în picioare.) 5. aplecare, culcat, curbare, înclinare, încovoiere, îndoire, plecare. (~ crengilor din cauza rodului.)

Culcare ≠ deșteptare, sculare

Intrare: culcare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culcare
  • culcarea
plural
  • culcări
  • culcările
genitiv-dativ singular
  • culcări
  • culcării
plural
  • culcări
  • culcărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

culcare, culcărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) culca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Așezare în poziție orizontală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: întindere
      • format_quote Să taci și să te duci la culcare. SADOVEANU, N. F. 22. DLRLC
      • 1.1.1. Momentul când cineva se duce (sau este dus) să se culce. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Purcelul... noaptea, la culcare, lepăda pielea cea de porc. CREANGĂ, P. 86. DLRLC
    • 1.2. adesea articulat (Cu valoare de interjecție) Întindere la pământ a soldaților, la un ordin dat. DEX '09 DLRLC
etimologie:
  • vezi culca DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.