9 definiții pentru culcat (s.n.)

culcat1 sn [At: DOSOFTEI, PS. 467 / Pl: ~uri / E: culca] 1-14 Culcare (1-14). 15 (îlav) Pe la ~ La vremea culcării.

CULCÁT1 s. n. Culcare. – V. culca.

CULCÁT1 s. n. Culcare. – V. culca.

CULCÁT1 s. n. Culcare. Hai la culcat, băieți, că trece noaptea. CREANGĂ, O. A. 52. Cînd le găteam de legat, Venea vremea de culcat. MARIAN, S. 60. Deodată cu culcatul găinilor, o tulesc la fugă. ȘEZ. III 179.

CULCÁT s. 1. v. culcare. 2. v. aplecare.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CULCAT s. 1. culcare, întindere, lungire, trîntire. (~ cuiva după amiază.) 2. aplecare, culcare, curbare, înclinare, încovoiere, îndoire, plecare. (~ crengilor din cauza rodului.)

Intrare: culcat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular culcat culcatul
plural
genitiv-dativ singular culcat culcatului
plural
vocativ singular
plural

culcat (s.n.)

  • 1. culcare antonime: sculat
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Hai la culcat, băieți, că trece noaptea. CREANGĂ, O. A. 52.
      surse: DLRLC
    • Cînd le găteam de legat, Venea vremea de culcat. MARIAN, S. 60.
      surse: DLRLC
    • Deodată cu culcatul găinilor, o tulesc la fugă. ȘEZ. III 179.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi culca
    surse: DEX '09 DEX '98