8 definiții pentru culcat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CULCÁT1 s. n. Culcare. – V. culca.

CULCÁT1 s. n. Culcare. – V. culca.

culcat1 sn [At: DOSOFTEI, PS. 467 / Pl: ~uri / E: culca] 1-14 Culcare (1-14). 15 (îlav) Pe la ~ La vremea culcării.

CULCÁT1 s. n. Culcare. Hai la culcat, băieți, că trece noaptea. CREANGĂ, O. A. 52. Cînd le găteam de legat, Venea vremea de culcat. MARIAN, S. 60. Deodată cu culcatul găinilor, o tulesc la fugă. ȘEZ. III 179.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CULCÁT s. 1. v. culcare. 2. v. aplecare.

CULCAT s. 1. culcare, întindere, lungire, trîntire. (~ cuiva după amiază.) 2. aplecare, culcare, curbare, înclinare, încovoiere, îndoire, plecare. (~ crengilor din cauza rodului.)

Intrare: culcat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culcat
  • culcatul
  • culcatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • culcat
  • culcatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

culcat (s.n.)

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Hai la culcat, băieți, că trece noaptea. CREANGĂ, O. A. 52.
      surse: DLRLC
    • Cînd le găteam de legat, Venea vremea de culcat. MARIAN, S. 60.
      surse: DLRLC
    • Deodată cu culcatul găinilor, o tulesc la fugă. ȘEZ. III 179.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi culca
    surse: DEX '09 DEX '98