8 definiții pentru culcat (s.n.)

CULCÁT1 s. n. Culcare. – V. culca.

CULCÁT1 s. n. Culcare. – V. culca.

CULCÁT1 s. n. Culcare. Hai la culcat, băieți, că trece noaptea. CREANGĂ, O. A. 52. Cînd le găteam de legat, Venea vremea de culcat. MARIAN, S. 60. Deodată cu culcatul găinilor, o tulesc la fugă. ȘEZ. III 179.

CULCÁT s. 1. v. culcare. 2. v. aplecare.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CULCÁT s. 1. culcare, întindere, lungire, trîntire. (~ cuiva după amiază.) 2. aplecare, culcare, curbare, înclinare, încovoiere, îndoire, plecare. (~ crengilor din cauza rodului.)

Intrare: culcat (s.n.)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular culcat culcatul
plural
genitiv-dativ singular culcat culcatului
plural
vocativ singular
plural

culcat (s.n.)

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Hai la culcat, băieți, că trece noaptea. CREANGĂ, O. A. 52.
      surse: DLRLC
    • Cînd le găteam de legat, Venea vremea de culcat. MARIAN, S. 60.
      surse: DLRLC
    • Deodată cu culcatul găinilor, o tulesc la fugă. ȘEZ. III 179.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi culca
    surse: DEX '09 DEX '98