3 intrări

40 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRĂPÁT2, -Ă, crăpați, -te, adj. 1. Cu crăpături; plesnit. 2. Întredeschis. 3. (Ir.) Mort. – V. crăpa.

CRĂPÁT2, -Ă, crăpați, -te, adj. 1. Cu crăpături; plesnit. 2. Întredeschis. 3. (Ir.) Mort. – V. crăpa.

CRĂPÁT1 s. n. Faptul de a (se) crăpa.Expr. Crăpatul zilei (sau de ziuă) = ivirea zorilor, zorii zilei. ♦ Spargerea unei membrane din stomacul vitelor, urmată uneori de moartea animalului. – V. crăpa.

CRĂPÁT1 s. n. Faptul de a (se) crăpa.Expr. Crăpatul zilei (sau de ziuă) = ivirea zorilor, zorii zilei. ♦ Spargerea unei membrane din stomacul vitelor, urmată uneori de moartea animalului. – V. crăpa.

crăpat2, ~ă a [At: COSTINESCU, ap. DA / V: crep~ / Pl: ~ați, ~e / E: crăpa] 1 Cu crăpături Si: plesnit. 2 Întredeschis. 3 (Pop) Mort.

crăpat1 sn [At: DAMÉ, T. 30 / V: crep~ / Pl: ? / E: crăpa] 1 (D. obiecte) Desfacere (bruscă) în mai multe bucăți. 2 (D. obiecte) Plesnire din cauza gerului, a unei lovituri etc. 3 (D. obiecte) Spargere. 4 (D. lucruri elastice) Rupere Si: plesnire. 5 (D. piele) Asprire. 6 Întredeschidere. 7 (Îe) ~ul zilei (sau de ziuă) Ivire a zorilor. 8 (Pop; d. animale și oameni) Faptul de a muri. 9 Spargere a unei membrane din stomacul vitelor, urmată de moartea animalului. 10 (Prt) Îngurgitare a unei mari cantități de alimente.

CRĂPÁT2, -Ă, crăpați, -te, adj. 1. Cu crăpături, plesnit, despicat. Pahar crăpat, a Rizea luă securea... din mîna crăpată, pătată de pelagră a lui Pîrvu. DUMITRIU, B. F. 72. Pe buzele ei, aci rumene, aci crăpate și -acoperite cu pielițe pîrlite, se ivea o zîmbire. DELAVRANCEA, S. 48. Într-un loc crăpată-i bolta, cu-a ei streșin-arboroasă, Și printr-însa-n cer vezi luna trecind albă și frumoasă. EMINESCU, O. IV 125. 2. Întredeschis. A lăsat ușa crăpată. 3. (Despre animale) Mort. Seu de vacă crăpată. TEODORESCU, P. P. 374.

CRĂPÁT1 s. n. Faptul de a (se) crăpa. Crăpatul lemnelor.Expr. Crăpatul zilei (sau de ziuă) = ivirea zorilor, zorii zilei. Îl petrecea din ochi pînă pierea în nedeslușitul crăpatului de ziuă. SANDU-ALDEA, U. P. 83. Pînă la crăpatul zilei, trecură mereu pe pod la Rusciuc pavilionul vizirului cu corturile și ianicerimea cu o parte din tunuri și muniții de război. BĂLCESCU, O. II 124. ♦ Spargerea unei membrane din stomacul vitelor, urmată uneori de moartea animalului. De crăpat vita cu greu scapă (dacă mănîncă porumb și bea apă). ȘEZ. IV 123.

crăpat a. despicat: buze crăpate. ║ n. crăpatul zilei, revărsatul zorilor, crepuscul.

crăpát n., pl. urĭ. Crăpatu zileĭ, zorile de dimineață. V. crepuscul.

CRĂPÁ, crăp, vb. I. 1. Intranz. și refl. (Despre obiecte) A se desface (brusc) în mai multe bucăți; a plesni din cauza gerului, a unei lovituri etc.; a se sparge. ◊ Expr. Unde dai și unde crapă, se spune atunci când se obțin cu totul alte rezultate decât cele scontate. Crapă lemnele (sau pietrele) de ger sau (e un) ger de crapă lemnele (sau pietrele) = e un ger strașnic, e foarte frig. 2. Tranz. A sparge, a desface, a despica. ◊ Expr. A crăpa capul cuiva = a omorî pe cineva printr-o lovitură (în cap). A-i crăpa (sau a-i plesni) cuiva capul (de durere) = a-l durea pe cineva foarte tare capul. 3. Intranz. și refl. (Despre lucruri elastice) A se rupe (fiind prea tare întins), a plesni; (despre piele) a deveni aspru, cu crăpături. ◊ Expr. A-i crăpa (sau plesni) cuiva obrazul de rușine = a-i fi foarte rușine, a nu mai putea de rușine. A-i crăpa buza (sau măseaua) după ceva = a avea mare nevoie de ceva. 4. Tranz. A întredeschide. ◊ Expr. (Refl.) A se crăpa de ziuă sau a se crăpa zorii = a se face ziuă, a se lumina. 5. Intranz. (Ir.; despre animale și oameni) A muri. ◊ Expr. A crăpa de frig (sau de sete, de necaz etc.) = a-i fi cuiva foarte frig (sau foarte sete, necaz etc.). 6. Intranz. (Peior.) A mânca foarte mult, cu lăcomie (ca un animal). – Lat. crepare.

crăpa [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: crepa / Pzi: crăp / E: lat crepare] 1-2 vir (D. obiecte) A (se) desface (în mod brusc) în mai multe bucăți. 3-4 vir (D. obiecte) A plesni din cauza gerului, a unei lovituri etc. 5-6 vir (D. obiecte) A (se) sparge. 7 vi (Îe) Unde dai și unde crapă Se spune atunci când se obțin cu totul alte rezultate decât cele scontate. 8 vi (Îe) Crapă lemnele (sau pietrele) de ger, E un ger de crapă lemnele (sau pietrele) E foarte frig. 9 vi (Îe) A ~ capul cuiva A omorî pe cineva printr-o lovitură (în cap). 10 vi (Îe) A-i ~ (sau a-i plesni) cuiva capul (de durere) A-l durea pe cineva foarte tare capul. 11 vir (D. lucruri elastice) A (se) rupe (fiind întins prea tare) Si: a plesni. 12 vir (D. piele) A deveni aspru, cu crăpături. 13 vi (Îe) A-i ~ (sau plesni) cuiva obrazul de rușine A-i fi foarte rușine. 14 vi (Îe) A se ~ de ziuă, a se ~ zorii A se face ziuă. 15 vi (Pop; d. animale și oameni) A muri. 16 vi (Îe) A ~ de frig (sau de sete, de necaz etc.) A-i fi cuiva foarte frig (sau foarte sete, necaz etc.) 17 vi (Prt) A mânca foarte mult, cu lăcomie (ca un animal).

CRĂPÁ, crăp, vb. I. 1. Intranz. și refl. (Despre obiecte) A se desface (în mod brusc) în mai multe bucăți; a plesni din cauza gerului, a unei lovituri etc.; a se sparge. ◊ Expr. Unde dai și unde crapă, se spune atunci când se obțin cu totul alte rezultate decât cele scontate. Crapă lemnele (sau pietrele) de ger sau (e un) ger de crapă lemnele (sau pietrele) = e un ger strașnic, e foarte frig. 2. Tranz. A sparge, a desface, a despica. ◊ Expr. A crăpa capul cuiva = a omorî pe cineva printr-o lovitură (în cap). A-i crăpa (sau a-i plesni) cuiva capul (de durere) = a-l durea pe cineva foarte tare capul. 3. Intranz. și refl. (Despre lucruri elastice) A se rupe (fiind prea tare întins), a plesni; (despre piele) a deveni aspru, cu crăpături. ◊ Expr. A-i crăpa (sau plesni) cuiva obrazul de rușine = a-i fi foarte rușine, a nu mai putea de rușine. A-i crăpa buza (sau măseaua) după ceva = a avea mare nevoie de ceva. 4. Tranz. A întredeschide. ◊ Expr. (Refl.) A se crăpa de ziuă sau a se crăpa zorii = a se face ziuă, a se lumina. 5. Intranz. (Ir.; despre animale și oameni) A muri. ◊ Expr. A crăpa de frig (sau de sete, de necaz etc.) = a-i fi cuiva foarte frig (sau foarte sete, necaz etc.). 6. Intranz. (Peior.) A mânca foarte mult, cu lăcomie (ca un animal). – Lat. crepare.

CRĂPÁ, crăp, vb. I. 1. Intranz. și refl. (Despre obiecte) A se despica în mod brusc (și adesea cu zgomot), a se desface în mai multe bucăți; a se căsca (din cauza gerului, a unei lovituri puternice etc.). Cînd voi izbi o dată eu cu barda, Această stîncă are să se crape. BENIUC, V. 7. În anii în care ouăle ciorilor crapă de ger, începe să prindă și apa mării o pojghiță de gheață de-a lungul coastei. BART, E. 309. ◊ Expr. Unde dai și unde crapă, se zice atunci cînd se obțin cu totul alte rezultate decît cele așteptate. (E un ger de) crapă lemnele (sau pietrele sau, rar, pentru efecte stilistice, inima) = e un ger strașnic, e foarte frig. Fără haine nu sînt bun de nimic la iarnă. Pe ger mare, crapă inima în mine. SADOVEANU, P. M. Era un pui de ger în dimineața aceea, de crăpau lemnele. CREANGĂ, A. 23. ♦ Intranz. (Rar) A se transforma (în altceva). Furtuna nu crăpa de loc în ploaie sănătoasă, ci se oțerea în spinarea gorunilor. GALACTION, O. I 48. 2. Tranz. A despica. A crăpa lemne pentru foc.Mușchiul o roade [piatra], timpul o crapă. MACEDONSKI, O. I 20. Crăpînd-a [o nucă de cocos], au aflat miezul ei dulce și bun, ca de migdale. DRĂGHICI, R. 51. ◊ (Poetic) Lopata cununată cu condeiul... Crapă cremenea și sparge steiul. DEȘLIU, G. 24. ◊ Expr. A crăpa capul cuiva= a omorî pe cineva dintr-o lovitură. 3. Intranz. și refl. (Despre un lucru subțire și elastic) A se rupe (fiind prea tare întins), a plesni; (despre piele) a deveni aspră, cu crăpături. [Omul era] strîns la piept, de sta să-i crape sucmanul cel zdrențuit de pe dînsul. ISPIRESCU, L. 177. Atunci Ivan dezlegă turbinca... și luînd cîte pe un drăcușor de cornițe, mi ți-l ardea cu palcele, de-i crăpa pielea. CREANGĂ, P. 306. Cu fata de bogat Totdeauna ești mustrat: Să-i cumperi cizme de capră, Că altele se tot crapă, Și de oaie Se tot moaie, Și de țap îi sar în cap. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 437. ◊ Expr. A-i crăpa (sau plesni) cuiva obrazul de rușine = a nu mai putea de rușine. Să nu mai știe cineva, că-mi crapă obrazul de rușine. DAVIDOGLU, M. 70. 4. Tranz. A întredeschide. Lazăr Lungu sări de la fereastră la ușa grajdului și-o crăpă puțin. MIHALE,O. 507. Se apropie amîndoi de ușă și izbutesc să sucească cheia. Dar cum crapă ușa, o și închid la iuțeală. STĂNOIU, I. 137. ◊ Refl. Fig. La răsărit se crăpa zarea, lăsînd să pătrundă focul zorilor. SADOVEANU, O. VI 20. (Expr.) A se crăpa de ziuă (sau, într-o figură poetică) a se crăpa zorii = a se face ziuă, a se lumina. Cu mii de cai-putere Se crăpă zorii unei alte ere! BENIUC, V. 91. Cînd se crăpă de ziuă, se sculă înaintea lui Gheorghe, se îmbrăcă și ieși. VLAHUȚĂ, O. A. 124. Cînd răsărea luna, de era două ceasuri pîn-a se crăpa de ziuă, curtea era plină de vînători. GHICA, S. 283. Cînd se crăpa de ziuă, izbiră fără de veste turcii pe ai noștri. BĂLCESCU, O. II 76. 5. Intranz. (Despre animale și, rar, cu o nuanță de ironie sau răutate, despre oameni) A muri. Dînd boală rea, După nunta mea Oile-au crăpat. MARIAN, S. 44. De-ar crăpa o dată să crape și tarabagiul care v-au adus. CREANGĂ, P. 110. Dușmanul a găsit tot pustiu în drumul său, incit, ajungînd la Cotnar, nu găsea să mănînce decît poamele copacilor; ba încă [căpitanul Turculeț] a pus prin bălți și niște ierburi veninoase de care, cum bea, crăpa. NEGRUZZI, S. I 171. ◊ (Poetic) Uraganu-acum aleargă pîn’ce caii lui îi crapă. EMINESCU, O. I 45. ◊ (Familiar, urmat de determinări introduse prin prep. «de», arată că o senzație sau un sentiment e foarte intens) Elvira se ridică în capul oaselor și zise prin întuneric:... Crăpi de invidie! Și te răzbuni. DUMITRIU, B. F. 46. Trage la mine numai cu coada ochiului șă vadă cum îs îmbrăcată și crapă de ciudă. SADOVEANU, B. 219. Știi că are haz și asta! Voi... să huzuriți de căldură, iară eu să crăp de frig. CREANGĂ, P. 252. Setilă striga... cît ce putea că crapă de sete și zvîrlea cu doage și cu funduri de poloboc în toate părțile ca un nebun. CREANGĂ, P. 261. Și-o dată și-ncepe dracul a boscorodi din gură și a descînta, că nu știu ce face, de-i pocnește lui Dănilă un ochi din cap!... Dănilă crăpa de durere. CREANGĂ, P. 58. Crapă de ciudă cucoana. ALECSANDRI, T. I 32. 6. Intranz. A mînca foarte mult, cu lăcomie (ca un animal). Vezi că-i mămăliga pe masă, învălită în prosop, și oala cu lapte pe vatră! Du-te și crapă pînă-i plesni. REBREANU, R. II 30. – Variantă: (regional) crepá (CONTEMPORANUL, VIII 292, RETEGANUL, P. IV 6) vb. I.

A CRĂPÁ crăp 1. tranz. 1) (obiecte) A desface printr-o tăietură adâncă și lungă; a spinteca. 2) (uși, ferestre, ochii etc.) A deschide puțin. 2. intranz. 1) (despre învelișuri, textile, haine) A se rupe parțial prin întindere; a pocni; a plesni. 2) (despre obiecte de piele, buze etc.) A căpăta crăpături (din cauza gerului, vântului, căldurii etc.); a plesni. ◊ Crapă lemnele (sau pietrele) de ger e ger mare. A-i crăpa (sau plesni) cuiva obrazul de rușine a fi cuprins de o rușine mare; a-i fi foarte rușine. 3) (despre muguri, boboci) A începe să se desfacă; a se despica. 4) depr. A înceta de a mai trăi; a se stinge din viață; a muri; a răposa; a deceda. 5) pop. A mânca repede și cu lăcomie; a înfuleca. /<lat. crepare

A SE CRĂPÁ se crápă intranz.: ~ de ziuă a se ivi zorile; a se zori. /<lat. crepare

crăpà v. 1. a tăia d’alungul, a despica: a crăpa lemnul; fig. unde dai și unde crapă; 2. a se sparge, rămânând însă bucățile împreunate, a plesni (de vase): crapă pietrele de frig; 3. fam. a mânca foarte mult: i-am dus să crape PANN; 4. a muri (vorbind de animale); fig. crapă de necaz; 5. a întredeschide: a crăpa ușa; 6. a se deschide (de o floare); 7. a ieși zorile, a se lumina de ziuă. [Lat. CREPARE, a răsuna, a plesni].

arată toate definițiile

Intrare: crăpat (adj.)
crăpat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crăpat
  • crăpatul
  • crăpatu‑
  • crăpa
  • crăpata
plural
  • crăpați
  • crăpații
  • crăpate
  • crăpatele
genitiv-dativ singular
  • crăpat
  • crăpatului
  • crăpate
  • crăpatei
plural
  • crăpați
  • crăpaților
  • crăpate
  • crăpatelor
vocativ singular
plural
crepat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: crăpat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crăpat
  • crăpatul
  • crăpatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • crăpat
  • crăpatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: crăpa
verb (VT22)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crăpa
  • crăpare
  • crăpat
  • crăpatu‑
  • crăpând
  • crăpându‑
singular plural
  • cra
  • crăpați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crăp
(să)
  • crăp
  • crăpam
  • crăpai
  • crăpasem
a II-a (tu)
  • crăpi
(să)
  • crăpi
  • crăpai
  • crăpași
  • crăpaseși
a III-a (el, ea)
  • cra
(să)
  • crape
  • crăpe
  • crăpa
  • crăpă
  • crăpase
plural I (noi)
  • crăpăm
(să)
  • crăpăm
  • crăpam
  • crăparăm
  • crăpaserăm
  • crăpasem
a II-a (voi)
  • crăpați
(să)
  • crăpați
  • crăpați
  • crăparăți
  • crăpaserăți
  • crăpaseți
a III-a (ei, ele)
  • cra
(să)
  • crape
  • crăpe
  • crăpau
  • crăpa
  • crăpaseră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

crăpat (adj.) crepat

  • 1. Cu crăpături.
    exemple
    • Pahar crăpat.
      surse: DLRLC
    • Rizea luă securea... din mîna crăpată, pătată de pelagră a lui Pîrvu. DUMITRIU, B. F. 72.
      surse: DLRLC
    • Pe buzele ei, aci rumene, aci crăpate și acoperite cu pielițe pîrlite, se ivea o zîmbire. DELAVRANCEA, S. 48.
      surse: DLRLC
    • Într-un loc crăpată-i bolta, cu-a ei streșin-arboroasă, Și printr-însa-n cer vezi luna trecînd albă și frumoasă. EMINESCU, O. IV 125.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • A lăsat ușa crăpată.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Seu de vacă crăpată. TEODORESCU, P. P. 374.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi crăpa
    surse: DEX '09 DEX '98

crăpat (s.n.)

  • 1. Faptul de a (se) crăpa.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Crăpatul lemnelor.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Crăpatul zilei (sau de ziuă) = ivirea zorilor, zorii zilei.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Îl petrecea din ochi pînă pierea în nedeslușitul crăpatului de ziuă. SANDU-ALDEA, U. P. 83.
        surse: DLRLC
      • Pînă la crăpatul zilei, trecură mereu pe pod la Rusciuc pavilionul vizirului cu corturile și ianicerimea cu o parte din tunuri și muniții de război. BĂLCESCU, O. II 124.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Spargerea unei membrane din stomacul vitelor, urmată uneori de moartea animalului.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • De crăpat vita cu greu scapă (dacă mănîncă porumb și bea apă). ȘEZ. IV 123.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi crăpa
    surse: DEX '09

crăpa crepa

  • 1. intranzitiv reflexiv (Despre obiecte) A se desface (brusc) în mai multe bucăți; a plesni din cauza gerului, a unei lovituri etc.; a se sparge.
    exemple
    • Cînd voi izbi o dată eu cu barda, Această stîncă are să se crape. BENIUC, V. 7.
      surse: DLRLC
    • În anii în care ouăle ciorilor crapă de ger, începe să prindă și apa mării o pojghiță de gheață de-a lungul coastei. BART, E. 309.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Unde dai și unde crapă, se spune atunci când se obțin cu totul alte rezultate decât cele scontate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. expresie Crapă lemnele (sau pietrele sau, rar, inima) de ger sau (e un) ger de crapă lemnele (sau pietrele) = e un ger strașnic, e foarte frig.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Fără haine nu sînt bun de nimic la iarnă. Pe ger mare, crapă inima în mine. SADOVEANU, P. M.
        surse: DLRLC
      • Era un pui de ger în dimineața aceea, de crăpau lemnele. CREANGĂ, A. 23.
        surse: DLRLC
    • 1.3. intranzitiv rar A se transforma (în altceva).
      exemple
      • Furtuna nu crăpa de loc în ploaie sănătoasă, ci se oțerea în spinarea gorunilor. GALACTION, O. I 48.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • A crăpa lemne pentru foc.
      surse: DLRLC
    • Mușchiul o roade [piatra], timpul o crapă. MACEDONSKI, O. I 20.
      surse: DLRLC
    • Crăpînd-o [o nucă de cocos], au aflat miezul ei dulce și bun, ca de migdale. DRĂGHICI, R. 51.
      surse: DLRLC
    • poetic Lopata cununată cu condeiul... Crapă cremenea și sparge steiul. DEȘLIU, G. 24.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A crăpa capul cuiva = a omorî pe cineva printr-o lovitură (în cap).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: omorî
    • 2.2. expresie A-i crăpa (sau a-i plesni) cuiva capul (de durere) = a-l durea pe cineva foarte tare capul.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. intranzitiv reflexiv (Despre lucruri elastice) A se rupe (fiind prea tare întins); (despre piele) a deveni aspru, cu crăpături.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: plesni rupe attach_file 3 exemple
    exemple
    • [Omul era] strîns la piept, de sta să-i crape sucmanul cel zdrențuit de pe dînsul. ISPIRESCU, L. 177.
      surse: DLRLC
    • Atunci Ivan dezlegă turbinca... și luînd cîte pe un drăcușor de cornițe, mi ți-l ardea cu palcele, de-i crăpa pielea. CREANGĂ, P. 306.
      surse: DLRLC
    • Cu fata de bogat Totdeauna ești mustrat: Să-i cumperi cizme de capră, Că altele se tot crapă, Și de oaie Se tot moaie, Și de țap îi sar în cap. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 437.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie A-i crăpa (sau plesni) cuiva obrazul de rușine = a-i fi foarte rușine, a nu mai putea de rușine.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Să nu mai știe cineva, că-mi crapă obrazul de rușine. DAVIDOGLU, M. 70.
        surse: DLRLC
    • 3.2. expresie A-i crăpa buza (sau măseaua) după ceva = a avea mare nevoie de ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Lazăr Lungu sări de la fereastră la ușa grajdului și-o crăpă puțin. MIHALE,O. 507.
      surse: DLRLC
    • Se apropie amîndoi de ușă și izbutesc să sucească cheia. Dar cum crapă ușa, o și închid la iuțeală. STĂNOIU, I. 137.
      surse: DLRLC
    • reflexiv figurat La răsărit se crăpa zarea, lăsînd să pătrundă focul zorilor. SADOVEANU, O. VI 20.
      surse: DLRLC
    • 4.1. expresie reflexiv A se crăpa de ziuă sau a se crăpa zorii = a se face ziuă, a se lumina.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lumina attach_file 4 exemple
      exemple
      • Cu mii de cai-putere Se crăpă zorii unei alte ere! BENIUC, V. 91.
        surse: DLRLC
      • Cînd se crăpă de ziuă, se sculă înaintea lui Gheorghe, se îmbrăcă și ieși. VLAHUȚĂ, O. A. 124.
        surse: DLRLC
      • Cînd răsărea luna, de era două ceasuri pîn-a se crăpa de ziuă, curtea era plină de vînători. GHICA, S. 283.
        surse: DLRLC
      • Cînd se crăpa de ziuă, izbiră fără de veste turcii pe ai noștri. BĂLCESCU, O. II 76.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Dînd boală rea, După nunta mea Oile-au crăpat. MARIAN, S. 44.
      surse: DLRLC
    • De-ar crăpa o dată să crape și tarabagiul care v-au adus. CREANGĂ, P. 110.
      surse: DLRLC
    • Dușmanul a găsit tot pustiu în drumul său, încît, ajungînd la Cotnar, nu găsea să mănînce decît poamele copacilor; ba încă [căpitanul Turculeț] a pus prin bălți și niște ierburi veninoase de care, cum bea, crăpa. NEGRUZZI, S. I 171.
      surse: DLRLC
    • poetic Uraganu-acum aleargă pîn’ce caii lui îi crapă. EMINESCU, O. I 45.
      surse: DLRLC
    • 5.1. expresie A crăpa de frig (sau de sete, de necaz etc.) = a-i fi cuiva foarte frig (sau foarte sete, necaz etc.).
      surse: DEX '09 DEX '98 attach_file 6 exemple
      exemple
      • Elvira se ridică în capul oaselor și zise prin întuneric: ...Crăpi de invidie! Și te răzbuni. DUMITRIU, B. F. 46.
        surse: DLRLC
      • Trage la mine numai cu coada ochiului să vadă cum îs îmbrăcată și crapă de ciudă. SADOVEANU, B. 219.
        surse: DLRLC
      • Știi că are haz și asta! Voi... să huzuriți de căldură, iară eu să crăp de frig. CREANGĂ, P. 252.
        surse: DLRLC
      • Setilă striga... cît ce putea că crapă de sete și zvîrlea cu doage și cu funduri de poloboc în toate părțile ca un nebun. CREANGĂ, P. 261.
        surse: DLRLC
      • Și-o dată și-ncepe dracul a boscorodi din gură și a descînta, că nu știu ce face, de-i pocnește lui Dănilă un ochi din cap!... Dănilă crăpa de durere. CREANGĂ, P. 58.
        surse: DLRLC
      • Crapă de ciudă cucoana. ALECSANDRI, T. I 32.
        surse: DLRLC
  • 6. intranzitiv peiorativ A mânca foarte mult, cu lăcomie (ca un animal).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mânca înfuleca attach_file un exemplu
    exemple
    • Vezi că-i mămăliga pe masă, învălită în prosop, și oala cu lapte pe vatră! Du-te și crapă pînă-i plesni. REBREANU, R. II 30.
      surse: DLRLC

etimologie: