7 definiții pentru crâncenit

CRÂNCENÍT, -Ă, crânceniți, -te, adj. (Rar) Crâncen. – Crâncen + suf. -it.

CRÂNCENÍT, -Ă, crânceniți, -te, adj. (Rar) Crâncen. – Crâncen + suf. -it.

crâncenít (rar) adj. m., pl. crânceníți; f. crâncenítă, pl. crânceníte

crâncenít adj. m., pl. crânceníți; f. sg. crâncenítă, pl. crânceníte

CRÂNCENÍT adj. v. aprig, aspru, crâncen, crud, crunt, cumplit, încrâncenat, îndârjit, înverșunat, neîmpăcat, nepotolit, sângeros, vajnic, violent.

CRÎNCENÍT, -Ă, crînceniți, -te, adj. (Rar) Crîncen, cumplit, feroce. Briar... n-are-n lume decît un gros stejar, Un bun și scump tovarăș de lupte crîncenite. ALECSANDRI, P. A. 193.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

crîncenít adj. v. APRIG. ASPRU. CRÎNCEN. CRUD. CRUNT. CUMPLIT. ÎNCRÎNCENAT. ÎNDÎRJIT. ÎNVERȘUNAT. NEÎMPĂCAT. NEPOTOLIT. SÎNGEROS. VAJNIC. VIOLENT.

Intrare: crâncenit
crâncenit adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crâncenit crâncenitul crânceni crâncenita
plural crânceniți crânceniții crâncenite crâncenitele
genitiv-dativ singular crâncenit crâncenitului crâncenite crâncenitei
plural crânceniți crânceniților crâncenite crâncenitelor
vocativ singular
plural