NEÎMPĂCAT, -Ă, neîmpăcați, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi împăcat sau mulțumit. 2. Neînduplecat, aprig; crunt, înverșunat. – Pref. ne- + împăcat.

neîmpăcat, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 11^r/5 / V: (pop) nem~ / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + împăcat] 1-2 Care (nu este sau) nu poate fi împăcat. 3-4 Care (nu este sau) nu poate fi mulțumit. 5 Neînduplecat. 6 Aprig. 7 Crud. 8 Crunt.

NEÎMPĂCAT, -Ă, neîmpăcați, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi împăcat sau mulțumit. 2. Neînduplecat, aprig; crunt, înverșunat. – Ne- + împăcat.

NEÎMPĂCAT, -Ă, neîmpăcați, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi împăcat, satisfăcut sau mulțumit; nesatisfăcut. Era duh neastîmpărat și neîmpăcat chiar cu sine însuși. CREANGĂ, A. 135. Se întoarce îndată Cu inimă nempăcată Și cu gînduri doritoare Pentru rumena lui floare. TEODORESCU, P. P. 171. 2. Aprig, crunt, înverșunat. Îndoiala e o luptă neîmpăcată și nesfîrșită a omului cu el însuși. DELAVRANCEA, T. 76. Traiul crud și nempăcat Te sfărîmă nencetat. MACEDONSKI, O. I 41. Cu o ură nempăcată mi-am șoptit atunci în barbă. EMINESCU, O. I 147. – Scris și: nempăcat.

neîmpăcat a. care nu poate fi împăcat: dușman neîmpăcat.

neîmpăcát, -ă adj. Neîmblînzit, implacabil.

nempăcat, ~ă a vz neîmpăcat

neîmpăcat adj. m., pl. neîmpăcați; f. neîmpăcată, pl. neîmpăcate

neîmpăcat adj. m., pl. neîmpăcați; f. neîmpăcată, pl. neîmpăcate

neîmpăcat adj. m., pl. neîmpăcați; f. sg. neîmpăcată, pl. neîmpăcate

neîmpăcat.

NEÎMPĂCAT adj. 1. v. nemulțumit. 2. v. înverșunat.

NEÎMPĂCAT adj. 1. nemulțumit, nesatisfăcut. (Un om veșnic ~.) 2. aprig, aspru, crîncen, crud, crunt, cumplit, încrîncenat, îndîrjit, înverșunat, nepotolit, sîngeros, vajnic, violent, (înv.) crîncenit, tare, (fig.) încleștat. (O înfruntare ~.)