5 definiții pentru îndârjit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDÂRJIT, -Ă, îndârjiți, -te, adj. Dârz, stăruitor, perseverent; înverșunat, întărâtat. – V. îndârji.

ÎNDÂRJIT, -Ă, îndârjiți, -te, adj. Dârz, stăruitor, perseverent; înverșunat, întărâtat. – V. îndârji.

îndârjit, ~ă a [At: ODOBESCU S. III, 589 / Pl: ~iți, ~e / E: îndârji] 1 Stăruitor. 2 Înfuriat. 3 Ațâțat. 4 Ursuz. 5 Hotărât. 7 Înverșunat.

ÎNDÎRJIT, -Ă, indîrjiți, -te, adj. 1. Înverșunat, întărîtat, dîrz. Era o dragoste îndîrjită și stăruitoare. SADOVEANU, O. VII 118. În regiunea Dragoslavele lupta îndîrjită s-a terminat prin înfrîngerea dușmanului. CAMIL PETRESCU, U. N. 422. Se duce ca un vifor... Ca un taur îndîrjit în mijlocul mieilor. DELAVRANCEA, A. 163. De trei ori s-au izbit, din ce în ce mai îndîrjite... cele două armate. VLAHUȚĂ, O. A. II 118. ◊ (Adverbial) Începe să latre indîrjit către fereastra vagonului. CARAGIALE, O. II 270. 2. Stăruitor, perseverent. Trebuie însă să citești mult și să te apleci cu o îndîrjită muncă asupra celor ce vei voi să scrii în viitor. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 111, 4/7.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDÂRJIT adj. 1. v. furios. 2. v. înverșunat. 3. v. disputat. 4. v. încăpățânat. 5. v. tenace.

ÎNDÎRJIT adj. 1. furios, înfuriat, întărîtat, înverșunat, mîniat, mînios, pornit, (livr.) obstinat, (pop.) îndrăcit, năbădăios, oțărît, (înv. și reg.) scîrbit, (reg.) năvîrlios, (înv., în Transilv.) firetic, (fam.) burzuluit, zborșit, (fig.) turbat. (Un om ~ la culme.) 2. aprig, aspru, crîncen, crud, crunt, cumplit, încrîncenat, înverșunat, neîmpăcat, nepotolit, sîngeros, vajnic, violent, (înv.) crâncenit, tare, (fig.) încleștat. (O luptă ~.) 3. aprig, disputat, dîrz, înverșunat, (fig.) aprins. (O întrecere sportivă ~.) 4. ambițios, încăpățînat, îndărătnic, perseverent, stăruitor. (Se dovedește extrem de ~ în acțiunile sale.) 5. dîrz, perseverent, stăruitor, tenace. (O muncă ~.)

Intrare: îndârjit
îndârjit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndârjit
  • ‑ndârjit
  • îndârjitul
  • îndârjitu‑
  • ‑ndârjitul
  • ‑ndârjitu‑
  • îndârji
  • ‑ndârji
  • îndârjita
  • ‑ndârjita
plural
  • îndârjiți
  • ‑ndârjiți
  • îndârjiții
  • ‑ndârjiții
  • îndârjite
  • ‑ndârjite
  • îndârjitele
  • ‑ndârjitele
genitiv-dativ singular
  • îndârjit
  • ‑ndârjit
  • îndârjitului
  • ‑ndârjitului
  • îndârjite
  • ‑ndârjite
  • îndârjitei
  • ‑ndârjitei
plural
  • îndârjiți
  • ‑ndârjiți
  • îndârjiților
  • ‑ndârjiților
  • îndârjite
  • ‑ndârjite
  • îndârjitelor
  • ‑ndârjitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndârjit, îndârjiadjectiv

  • 1. Dârz, perseverent, stăruitor, întărâtat, înverșunat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era o dragoste îndîrjită și stăruitoare. SADOVEANU, O. VII 118. DLRLC
    • format_quote În regiunea Dragoslavele lupta îndîrjită s-a terminat prin înfrîngerea dușmanului. CAMIL PETRESCU, U. N. 422. DLRLC
    • format_quote Se duce ca un vifor... Ca un taur îndîrjit în mijlocul mieilor. DELAVRANCEA, A. 163. DLRLC
    • format_quote De trei ori s-au izbit, din ce în ce mai îndîrjite... cele două armate. VLAHUȚĂ, O. A. II 118. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Începe să latre îndîrjit către fereastra vagonului. CARAGIALE, O. II 270. DLRLC
    • format_quote Trebuie însă să citești mult și să te apleci cu o îndîrjită muncă asupra celor ce vei voi să scrii în viitor. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 111, 4/7. DLRLC
etimologie:
  • vezi îndârji DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.