crânced, ~ă sm, a vz crâncen

crâncen, ~ă [At: LB / V: ~ed / Pl: ~i, ~e / E: vsl кржчепий, rs кручина] 1 a (Înv) Necopt. 2 a (Înv) Crud. 3 a (Înv; d. carne) Cu sânge. 4 a (Înv; d. carne) Nefript. 5 a (Înv; d. oameni) Amenințător. 6 a (Înv; d. fapte) Neomenos. 7 sm (Reg; îf -ed) Gunoi neputrezit. 8 a (Fig) Îngrozitor. 9 a (Fig) Strașnic. 10 a (Fig) Cumplit. 11 a (Fig) Crud. 12 a (Fig) Aspru. 13 a (Fig) Feroce. 14 a (Fig) Nemilos.

crâncenie sf [At: BĂLCESCU, M. V. 313 / Pl: ~ii / E: crâncen + -ie] (Înv) 1 Cruzime. 2 Ferocitate.

CRÎNCEN adj. Cumplit, groaznic, crunt, neîndurat, nemilos: codrul era năbușit de fiare sălbatice, care mai ~e și mai urgisite (MERA); vîrtejul luptelor politice, atît de ~e și de pasionate (I.-GH.) [vsl.].

CRÎNCENIE sf. Cruzime, neîndurare: pedepsi încă cu ~ pe cerbicoșii nobili (BĂLC.) [crîncen].

CRÎNCEN, -Ă, crînceni, -e, adj. Cumplit, îngrozitor, înspăimîntător, înverșunat, aprig, crud, feroce, violent, nemilos. În lupta crîncenă care se dă pe plan ideologic între capitalism și socialism, întărirea continuă a ideologiei socialiste, combaterea necruțătoare a putredei ideologii burgheze constituie o condiție principală a victoriei ideologiei clasei muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 329, 1/1. Îți sînt mamă, te-am făcut și te-am crescut în crîncene nevoi. CONTEMPORANUL, V_II 504. Pavel izbind cu picioarele în sobă, o și darmă la pămînt. Și în buimăceala aceea, trezindu-se cu Ion față-n față, unde nu se încinge între dînșii o bătaie crîncenă. CREANGĂ, A. 112. Fig. Toroioagă, cale grea, Crîncenă-i costișa ta, Fără brad, fără izvor, Fără nici un firișor, Numa piatră și zănoagă Și steiuri de stîncă seacă... DEȘLIU, M. 63. ◊ (Adverbial) Cîrmuindu-și crîncen Șargul de zăbale, Și-l aruncă fulger Pe întoarsă cale. TOMA, C. V. 101. Din naltul cerdac, împăratul Dă vîntului părul său nins Și crîncen rotește privirea Pe crunt înnoratul întins. TOMA, C. V. 65. Oh! Vlade, cît de crîncen ți-a greșit, Iart-o, scap-o. DAVILA, V. V. 174.

CRÎNCENIE, crîncenii, s. f. (Învechit) Cruzime, asprime. Matei pedepsi însă cu crîncenie pe cerbicoșii nobili unguri din Ardeal. BĂLCESCU, O. II 210.

CRÎNCEN, -Ă, crînceni, -e, adj. Cumplit, îngrozitor, înverșunat, aprig, crud, violent, nemilos.

CRÎNCENIE, crîncenii, s. f. (Înv.) Cruzime, asprime. – Din crîncen + suf. -ie.

CRÂNCEN² ~ă (~i, ~e) Care este caracterizat prin înverșunare, prin cruzime; plin de violență; violent; crunt. /<sl. kronțina

CRÂNCEN¹ adv. Cu violență. /<sl. kronțina

crâncen a. cumplit, grozav: luptă crâncenă. [Slav. KRÕCĬNA, mânie (cf. a se încrâncena)].

crâncenie f. faptă crâncenă.

crîncen, -ă adj. (vsl. kroncenyĭ [dedus din rus. krúčenyĭ, înverșunat], d. krončina, holeră). Crunt, grozav, înverșunat: luptă crîncenă. Adv. În mod crîncen.

crâncen adj. m., pl. crânceni; f. crâncenă, pl. crâncene

crâncenie (înv.) s. f., art. crâncenia, g.-d. art. crânceniei; (fapte) pl. crâncenii, art. crânceniile (desp. -ni-i-)

crâncen adj. m., pl. crânceni; f. crâncenă, pl. crâncene

crâncenie (înv.) s. f., art. crâncenia, g.-d. art. crânceniei; pl. crâncenii, art. crânceniile

crâncen adj. m., pl. crânceni; f. sg. crâncenă, pl. crâncene

crâncenie s. f., art. crâncenia, g.-d. art. crânceniei; pl. crâncenii, art. crânceniile

crîncen (crîncenă), adj. – Crud, cumplit, atroce, sîngeros, nemilos. – Var. crinced. Sl. krąčina (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 81; Byhan 316; Löwe 45; Graur, Rom., LIII, 384), care apare numai cu sensul de „epilepsie”, dar care trebuia să însemne și „turbare, furie”, cf. krąčinjati sę „a turba”, rus. kryčenji „violent” (Skok 67). – Der. (în)crîncena, vb. (a înspăimînta, a teroriza); crîncenie, s. f. (cruzime, ferocitate).

CRÂNCEN adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. înverșunat.

CRÂNCENIE s. v. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, violență, vitregie.

CRÎNCEN adj., adv. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. și pop.) năsilnic, (înv. și reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. și Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Om ~; se poartă ~.) 2. adj. aprig, aspru, crud, crunt, cumplit, încrîncenat, îndîrjit, înverșunat, neîmpăcat, nepotolit, sîngeros, vajnic, violent, (înv.) crîncenit, tare, (fig.) încleștat. (O luptă ~.)

crîncenie s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CRUZIME. FEROCITATE. NEÎNDURARE. NEOMENIE. RĂUTATE. SĂLBĂTICIE. VIOLENȚĂ. VITREGIE.