17 definiții pentru barbarie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BARBARÍE, (2) barbarii, s. f. 1. Stare primitivă de dezvoltare social-culturală. 2. Concepție, atitudine, comportare care dovedesc lipsă de respect, dispreț sau ură față de cultură și de civilizație; (concr.) faptă care rezultă dintr-o asemenea concepție; cruzime, sălbăticie. – Din fr. barbarie, lat. barbaria.

barbarie sf [At: GCR II, 184 / V: (înv) varva~, vărvăr~ / Pl: ~ii / E: fr barbarie] 1 Stare de inferioritate a unei grupări sociale în ceea ce privește civilizația și cultura Si: (înv) barbarism (1). 2 Sălbăticie. 3-8 Concepție, atitudine, comportare care dovedesc (lipsă de respect), dispreț sau (ură) față de cultură și de civilizație. 9-11 Faptă care rezultă din barbarie (3-5).

barbarie s.f. 1 Stare rudimentară de dezvoltare socială și culturală în care se află un popor, un grup de oameni, un om; (înv.) barbarism. ◆ Sălbăticie. 2 Concepție, atitudine, comportare etc. care arată lipsă de respect, dispreț, ură față de cultură și civilizație. ◆ Concr. Faptă care rezultă dintr-o asemenea concepție; cruzime, sălbăticie. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. barbarie, lat. barbaria.

BARBARÍE, barbarii, s. f. 1. Stare primitivă de dezvoltare social-culturală. 2. Concepție, atitudine, comportare care dovedesc lipsă de respect, dispreț sau ură față de cultură și de civilizație; (concr.) faptă care rezultă dintr-o asemenea concepție; cruzime, sălbăticie. – Din fr. barbarie, lat. barbaria.

BARBARÍE, barbarii, s. f. 1. Stare rudimentară de dezvoltare social-culturală în care se află un om sau un popor. 2. Concepție, atitudine, comportare a unui om sau a unui popor dovedind lipsă de respect față de cultură și civilizație; (concretizat) faptă dovedind o asemenea concepție; cruzime, sălbăticie. Uniunea Sovietică a salvat omenirea și civilizația de barbaria fascistă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 514. Ciocanele spărgeau catacombele romanilor... iar cu piatra ei pavelau (= pavau) ulițile Galaților! Bietul meu arheolog încremeni la vederea unei asemenea barbarii. NEGRUZZI, S. I 203.

BARBARÍE, barbarii, s. f. 1. Stare rudimentară de dezvoltare social-culturală în care se află un om sau un popor. 2. Concepție, atitudine, comportare a unui om sau a unui popor, dovedind lipsă de respect față de cultură și civilizație; (concr.) faptă dovedind o asemenea concepție; cruzime, sălbăticie. – Fr. babarie (lat. lit. barbaria).

BARBARÍE s.f. 1. Stadiu de civilizație înapoiată în care se află un popor, un grup, un om etc.; înapoiere, sălbăticie. 2. Lipsă de respect pentru cultură și civilizație; faptă, atitudine în care se reflectă o asemenea concepție; sălbăticie, grozăvie, cruzime, neomenie. [Gen. -iei. / cf. lat. barbaria, fr. barbarie].

BARBARÍE s. f. 1. stadiu de civilizație înapoiată în care se află un popor, un grup, un om. 2. lipsă de respect pentru cultură și civilizație; faptă, atitudine în care se reflectă o asemenea concepție; sălbăticie, cruzime, neomenie. (< fr. barbarie, lat. barbaria)

BARBARÍE ~i f. 1) Stare de înapoiere social-economică și culturală a unui popor. 2) Comportare de barbar; sălbăticie. 3) Crimă odioasă, născută din ură și dispreț față de cultură și civilizație. [Art. barbaria; G.-D. barbariei; Sil. -ri-e] /<fr. barbarie, lat. barbaria

barbarie f. 1. starea omului barbar; 2. cruzime, neomenie.

*barbaríe f. (d. barbar saŭ fr. barbarie). Necivilizațiune. Fig. Cruzime, neomenie. – Vechĭ azĭ pop., varvarie (d. varvar). La Beld. (1117) varvarlîc (cu sufixu turc. -lîc) n., pl. urĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

barbaríe s. f., art. barbaría, g.-d. art. barbaríei; (fapte) pl. barbaríi, art. barbaríile

barbaríe (lipsă de civilizație, faptă) s. f., art. barbaría, g.-d. art. barbaríei; (fapte) pl. barbaríi, art. barbaríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BARBARÍE s. 1. primitivism, primitivitate, sălbăticie, (înv.) barbarism, sălbătăciune, sălbăticime. (Triburi aflate în stadiul ~.) 2. v. răutate.

BARBARIE s. 1. primitivism, primitivitate, sălbăticie, (înv.) barbarism, sălbătăciune, sălbăticime. (Triburi aflate in stadiul ~.) 2. asprime, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, violență, vitregie, (rar) nemilă, nemilostivire, (pop.) clinie, cîinoșenie, (înv. și reg.) năsilnicie, (înv.) crîncenie, cruzie, cumpliciune, cumplire, grozăvie, neomenire, răiciune, sălbătăcime, sălbăticiune, sirepie, varvarie, (fig.) duritate. (~ purtării cuiva.)

Barbarie ≠ civilizație


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

orgue de barbarie v. mecanice, instrumente.

Intrare: barbarie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barbarie
  • barbaria
plural
  • barbarii
  • barbariile
genitiv-dativ singular
  • barbarii
  • barbariei
plural
  • barbarii
  • barbariilor
vocativ singular
plural

barbarie

  • 1. Stare primitivă de dezvoltare social-culturală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: sălbăticie înapoiere antonime: civilizație
  • 2. Concepție, atitudine, comportare care dovedesc lipsă de respect, dispreț sau ură față de cultură și de civilizație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. concretizat Faptă care rezultă dintr-o asemenea concepție.
      exemple
      • Uniunea Sovietică a salvat omenirea și civilizația de barbaria fascistă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 514.
        surse: DLRLC
      • Ciocanele spărgeau catacombele romanilor... iar cu piatra ei pavelau (= pavau) ulițile Galaților! Bietul meu arheolog încremeni la vederea unei asemenea barbarii. NEGRUZZI, S. I 203.
        surse: DLRLC

etimologie: