cotire sf [At: POLIZU / V: coți~ / Pl: ~ri / E: coti²] 1 (Înv) Atingere cu cotul² (1) Si: (îrg) coteală (1), cotelire (11), (îrg) cotelit¹ (11), cotit¹ (1), cotitură (1), încotare, încotat¹. 2 (Înv) Lovire cu cotul² (1) Si: coteală (2), (îrg) cotelire (12), (înv) cotelit.¹, cotit¹ (2), cotitură (2), încotare, încotat¹. 3 (Înv) Înaintare prin mulțime făcându-și loc cu coatele² (1) Si: coteală (3), (îrg) cotelire (13), (înv) cotelit¹ (13), cotit¹ (3), cotitură (3), încotare, încotat¹. 4 (Înv) Atragere a atenției cuiva atingându-l cu cotul² (1) Si: coteală (4), (îrg) cotelire (14), (înv) cotelit¹ (14), cotit¹ (4), cotitură (4), încotare, încotat¹. 5 (Înv) Intrare în vorbă cu cineva atrăgându-i atenția cu cotul² (1) Si: coteală (5), (îrg) cotelire (15), (înv) cotelit¹ (15), cotit¹ (5), cotitură (5), încotare, încotat¹. 6 (Înv) Petrecere împreună cu cineva Si: coteală, cotit¹ (6), cotitură (6), încotare, încotat¹. 7 (D. drumuri, râuri etc.) Schimbare a direcției Si: coteală (7), cotigeală (1), cotigire (1), cotigit¹ (1), cotigitură (1), cotit¹ (7), cotitură (7). 8 (Nob) Încovoiere. 9 Abatere din drumul său Si: coteală, cotigeală (2), cotigire (2), cotigit¹ (2), cotigitură (2), cotit¹ (9), cotitură (9). 10 Părăsire a drumului. 11-12 Mers sau alergare în zigzag Si: coteală (11), cotigeală, cotigire (4), cotigit¹ (4), cotigitură (4), cotit¹ (11), cotitură (11). 13 Conducere a cuiva pe un drum cotit, spre a-l rătăci Si: coteală(12), cotigeală (5), cotigire (5), cotigit¹ (5), cotigitură (5), cotit¹ (12), cotitură (12). 14 (Rar) Întoarcere a unui obiect într-o altă direcție Si: coteală (13), cotigeală (6), cotigire (6), cotigit (6), cotigitură (6), cotit¹ (13), cotitură (13). 15 (Rar) Ocolire a unui obiect, deplasându- se pe o linie curbă Si: coteală (14), cotigeală (7), cotigire (7), cotigit¹ (7), cotigitură (7), cotit¹ (14), cotitură (14). 16 (Rar) Evitare a cuiva Si: coteală (15), cotigeală (8), cotigire (8), cotigit¹ (8), cotigitură (8), cotit¹ (15), cotitură. (15). 17 Cotărire (1). 18 (Îvr; pan) Batere. 19 (Îvr) Cotărire (2). 20 (Înv) Vârtej.

cotire f. 1. fapta de a coti; 2. vârtej (de râu): apa curge și la cotiri se pierde AL.

COTI, cotesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre râuri, drumuri etc.) A-și schimba direcția, a face un cot (I 2); (despre ființe sau vehicule) a face o cotitură, a părăsi drumul drept; a cârmi. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A îndrepta în altă direcție. ♦ Tranz. A conduce pe cineva pe un drum întortocheat. 2. Tranz. (Rar) A atinge, a lovi cu cotul (I 1) pentru a-și face loc. ♦ Refl. recipr. A-și face semn (reciproc) cu cotul. Din cot.

coti² [At: ANON. CAR. / V: coți / Pzi: ~tesc / E: cot²] 1-2 vir (Înv) A (se) atinge cu cotul² (1) Si: (îrg) a (se) coteli (11-12), a (se) ghionti, (înv) a (se) încota. 3-4 vir (Înv) A (se) lovi cu cotul² (1) Si: (îrg) a (se) coteli (13-14), a (se) ghionti, (înv) a (se) încota. 5 vt (Înv) A-și face loc prin mulțime cu coatele² (2) Si: (îrg) a coteli, a ghionti (înv), a încota. 6-7 vir (Înv) A(-și) face semne cu cotul² (1) Si: (îrg) a (se) coteli (16-17), a (se) ghionti, (înv) a (se) încota. 8 vt (Înv) A intra în vorbă cu cineva atrăgându-i atenția cu cotul² (1) Si: (îrg) a coteli (18), a ghionti, (înv) a încota. 9 vr (Înv; d. oameni) A petrece cu cineva Si: a încota. 10 vi (D. drumuri, râuri etc.) A-și schimba direcția Si: (reg) a cotigi (1). 11 vr (Nob) A se încovoia. 12 vi A se abate din drumul său Si: (reg) a cotigi (2). 13 vt (C. indică drumul) A părăsi Si: (reg) a cotigi (3). 14-15 vt A merge sau a fugi în zigzag Si: (reg) a cotigi (4). 16 vt A conduce pe cineva pe un drum cotit, spre a-l rătăci Si: (reg) a cotigi (5). 17 vt (Rar) A întoarce ceva într-o altă direcție Si: (reg) a cotigi (6). 18 vt (Rar) A ocoli ceva, deplasându-se pe o linie curbă, nu dreaptă Si: (reg) a cotigi (7). 19 vt (Rar) A evita pe cineva Si: (reg) a cotigi (8). 20 vt (Înv) A cotări¹ (1) Cf cot² (41). 21 vt (Înv; pan) A bate. 22 vt (Înv) A cotări¹ (2) Cf cot² (46).

coti¹ i [At: POMPILIU, B. 1009 / V: cuti, cutiu / E: coteț] Strigăt cu care se alungă vițelul la coteț.

coți v vz coti²

coțire sf vz cotire

cuti i vz coti¹

cutiu i vz coti¹

COTI, cotesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre râuri, drumuri etc.) A schimba direcția, a face un cot (I 2); (despre ființe sau vehicule) a face o cotitură, a părăsi drumul drept; a cârmi. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A îndrepta în altă direcție. ♦ Tranz. A conduce pe cineva pe un drum întortocheat. 2. Tranz. (Rar) A atinge, a lovi cu cotul (I 1) pentru a-și face loc. ♦ Refl. recipr. A-și face semn (reciproc) cu cotul. – Din cot.

COTI, cotesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre rîuri, drumuri, străzi etc.) A schimba direcția, a face un cot (3). Și pleacă drumețul pe-un drum ce cotește. MACEDONSKI, O. I 144. Unde cotește valea și drumul, acolo sînt vărăriile. SLAVICI, O. I 69. Drumul se oprește, Prin cadru cotește. TEODORESCU, P. P. 491. ◊ Refl. (Neobișnuit) Unde Oltu se cotește, Stăi, bade, și odihnește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 266. 2. Intranz. (Despre ființe sau vehicule, adesea determinat printr-un adverb de direcție) A schimba direcția, a face o cotitură; a cîrmi. V. abate. Încă pe întuneric, am cotit pe după moara cu roțile oprite. SADOVEANU, N. F. 58. Miul voinicul La munte suia, Pe cal dormita, Iar murgul cotea Și se poticnea. TEODORESCU, P. P. 496. ◊ Tranz. A îndrepta în altă direcție. Tînăra își uda florile, ciupea cîteva frunze îngălbenite, cotea puțin capul și privea în grădină. SADOVEANU, O. IV 109. 3. Tranz. (Rar) A părăsi un drum și a merge în altă direcție. O urmărea cum iese în drum, cum cotește ulița, către ogoare. CAMILAR, TEM. 244. Murgului păsa, Somn i se făcea Și drumul cotea, Drumul că lăsa, Cîmpul apuca. TEODORESCU, P. P. 490. ♦ A conduce pe cineva pe un drum întortocheat. Mergea ce mai mergea. Pîn’de oaste-l depărta. Prin rărișe Mi-l sucea, Prin cotișe Mi-l cotea. TEODORESCU, P. P. 502. 4. Tranz. (Rar) A atinge, a lovi cu cotul pentru a-și face loc. Și cotind fete străine Pricină de rîs făcea. COȘBUC, P. II 213. Făcîndu-mi loc printre dame... cotind uniform? în dreapta și în stîngă. NEGRUZZI, S. I 38. ◊ Absol. În adunări cînd intră Ircan cotește-mpinge. NEGRUZZI, S. II 206. ♦ (Rar) Refl. reciproc. A-și face semn cu cotul; a-și da coate. Mamele, privind-o-n horă. Se cotesc: Olio, tu leică, Ce mai drac frumos- de noră! COȘBUC, P. I 97. Orice damă l-ar fi văzut... nu s-ar fi putut opri de a se coti cu vecina sa. NEGRUZZI, S. I 16.

A COTI ~esc 1. intranz. 1) (despre ape curgătoare, drumuri etc.) A face un cot; a lua altă direcție. 2) (despre ființe sau vehicule) A-și schimba direcția inițială, luând-o într-o parte; a face o cotitură; a întoarce; a cârni. 2. tranz. 1) A îndrepta în altă direcție. 2) (persoane) A conduce pe un drum cu multe cotituri. 3) rar A înghionti cu cotul pentru a-și face loc. /Din cot

A SE COTI mă ~esc intranz. rar A-și face semn (concomitent) cu cotul. /Din cot

cotì v. 1. a cârmi, a apuca într’o parte a drumului: a coti la dreapta, la stânga; 2. a măsura cu cotul un vas sau pânzeturi; 3. a face cotituri: unde Oltul se cotește; 4. a-și da coate: se cotiau între ei.

cotésc v. intr. (d. cot). Ocolesc, fac o cotitură: trăsura, rîu cotește la stînga. V. tr. Fac semn, izbesc cu cotu. Măsor capacitatea butoaĭelor cu cotu. V. refl. Îmĭ daŭ coate: se coteaŭ uniĭ pe alțiĭ.

cotire s. f., pl. cotiri

coti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotesc, 3 sg. cotește, imperf. 1 coteam; conj. prez. 1 sg. să cotesc, 3 să cotească

coti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotesc, imperf. 3 sg. cotea; conj. prez. 3 să cotească

coti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotesc, imperf. 3 sg. cotea; conj. prez. 3 sg. și pl. cotească

a coti mișto expr. (intl.) a da bacșiș bun.

coti, cotesc v. t. a fura.

COTIRE s. cârmire, cârmit, cotit, viraj, virare, virat, (pop.) câmire, cârnit. (În timpul ~ii unui vehicul.)

COTIRE s. cîrmire, cîrmit, cotit, viraj, virare, virat, (pop.) cîrnire, cîrnit. (În timpul ~ unui vehicul.)

COTI vb. 1. a cârmi, a vira, (rar) a cârmui, (pop.) a cârni, (Mold.) a cotigi, (înv.) a șovăi. (A ~ un autovehicul.) 2. a o lua, a merge. (O ~ la stânga.)

COTI vb. 1. a cîrmi, a vira, (rar) a cîrmui, (pop.) a cîrni, (Mold.) a cotigi, (înv.) a șovăi. (A ~ un autovehicul.) 2. a o lua, a merge. (O ~ la stînga.)

coti! (cuti!) interj. (reg.) cuvânt folosit pentru alungarea vițeilor.