cotire sf [At: POLIZU / V: coți~ / Pl: ~ri / E: coti²] 1 (Înv) Atingere cu cotul² (1) Si: (îrg) coteală (1), cotelire (11), (îrg) cotelit¹ (11), cotit¹ (1), cotitură (1), încotare, încotat¹. 2 (Înv) Lovire cu cotul² (1) Si: coteală (2), (îrg) cotelire (12), (înv) cotelit.¹, cotit¹ (2), cotitură (2), încotare, încotat¹. 3 (Înv) Înaintare prin mulțime făcându-și loc cu coatele² (1) Si: coteală (3), (îrg) cotelire (13), (înv) cotelit¹ (13), cotit¹ (3), cotitură (3), încotare, încotat¹. 4 (Înv) Atragere a atenției cuiva atingându-l cu cotul² (1) Si: coteală (4), (îrg) cotelire (14), (înv) cotelit¹ (14), cotit¹ (4), cotitură (4), încotare, încotat¹. 5 (Înv) Intrare în vorbă cu cineva atrăgându-i atenția cu cotul² (1) Si: coteală (5), (îrg) cotelire (15), (înv) cotelit¹ (15), cotit¹ (5), cotitură (5), încotare, încotat¹. 6 (Înv) Petrecere împreună cu cineva Si: coteală, cotit¹ (6), cotitură (6), încotare, încotat¹. 7 (D. drumuri, râuri etc.) Schimbare a direcției Si: coteală (7), cotigeală (1), cotigire (1), cotigit¹ (1), cotigitură (1), cotit¹ (7), cotitură (7). 8 (Nob) Încovoiere. 9 Abatere din drumul său Si: coteală, cotigeală (2), cotigire (2), cotigit¹ (2), cotigitură (2), cotit¹ (9), cotitură (9). 10 Părăsire a drumului. 11-12 Mers sau alergare în zigzag Si: coteală (11), cotigeală, cotigire (4), cotigit¹ (4), cotigitură (4), cotit¹ (11), cotitură (11). 13 Conducere a cuiva pe un drum cotit, spre a-l rătăci Si: coteală(12), cotigeală (5), cotigire (5), cotigit¹ (5), cotigitură (5), cotit¹ (12), cotitură (12). 14 (Rar) Întoarcere a unui obiect într-o altă direcție Si: coteală (13), cotigeală (6), cotigire (6), cotigit (6), cotigitură (6), cotit¹ (13), cotitură (13). 15 (Rar) Ocolire a unui obiect, deplasându- se pe o linie curbă Si: coteală (14), cotigeală (7), cotigire (7), cotigit¹ (7), cotigitură (7), cotit¹ (14), cotitură (14). 16 (Rar) Evitare a cuiva Si: coteală (15), cotigeală (8), cotigire (8), cotigit¹ (8), cotigitură (8), cotit¹ (15), cotitură. (15). 17 Cotărire (1). 18 (Îvr; pan) Batere. 19 (Îvr) Cotărire (2). 20 (Înv) Vârtej.

cotire f. 1. fapta de a coti; 2. vârtej (de râu): apa curge și la cotiri se pierde AL.

coțire sf vz cotire

cotire s. f., pl. cotiri

COTIRE s. cârmire, cârmit, cotit, viraj, virare, virat, (pop.) câmire, cârnit. (În timpul ~ii unui vehicul.)

COTIRE s. cîrmire, cîrmit, cotit, viraj, virare, virat, (pop.) cîrnire, cîrnit. (În timpul ~ unui vehicul.)