cotare¹ sf [At: ALRM II/I, h. 348 / V: (reg) ~ră / Pl: ~tări / E: nct] (Reg) Cocină. modificată

cotare² sf [At: DA / Pl: ~tări / E: cota] 1 Numerotare potrivit unei anumite ordini Si: cotație (1), (rar) cotat¹ (1). 2 Stabilire a cursului acțiunilor, titlurilor de creanță etc. (la bursă) Si: cotație (2), (rar) cotat¹ (2). 3 Introducere a efectelor la bursă Si: cotație (3), (rar) cotat¹ (3). 4 Curs al titlurilor sau acțiunilor la bursă, într-o anumită zi Si: cotație (4), (rar) cotat¹ (4). 5 Evaluare a cursului valutar Si: cotație (5), (rar) cotat¹ (5). 6 (Fig) Apreciere a calităților unei persoane Si: cotație (6), (rar) cotat¹ (6). 7 Înscriere, pe un desen tehnic, a dimensiunilor obiectului reprezentat Si: cotație (7), (rar) cotat¹ (7). 8 Înscriere a cotelor¹ (13) pe o hartă Si: cotație (8), (rar) cotat¹ (8).

COTARE s. f. Acțiunea de a cota. V. evaluare, prețuire.

COTARE s.f. Acțiunea de a cota și rezultatul ei; prețuire, apreciere; cotație. [< cota].

COTA, cotez, vb. I. Tranz. 1. A însemna, a marca, a numerota potrivit unei anumite ordini. 2. A stabili cursul acțiunilor, titlurilor de creanță etc. (la bursă). ♦ A introduce valori mobiliare la bursă. ♦ Intranz. (Despre titluri, acțiuni, hârtii) A avea o anumită valoare, un anumit curs la bursă. 3. Fig. A aprecia, a prețui, a evalua, a considera. 4. A înscrie pe un desen tehnic, prin linii și cifre, dimensiunile obiectului reprezentat. – Din fr. coter.

COTAR, cotari, s. m. 1. Persoană care măsoară cu cotul (II) dimensiunile butoaielor pentru a le calcula capacitatea. 2. (Înv.) Slujbaș însărcinat să supravegheze măsurătorile cu cotul (II) ale mărfurilor vândute sau cu verificarea lungimii reglementare a cotului. 3. Larvă a unor fluturi al cărei mers imită măsurarea cu cotul. – Cot + suf. -ar.

cota² [At: ȘTEFĂNESCU, C. 337 / Pzi: ~tez / E: fr coter] 1 vt A numerota potrivit unei anumite ordini Cf a inventaria. 2 A stabili cursul acțiunilor, titlurilor de creanță etc. (la bursă). 3 vt A introduce efecte la bursă. 4 vi (D. titluri, acțiuni) A avea un anumit curs la bursă. 5 vi A evalua cursul valutar. 6 vt (Fig) A aprecia calitățile unei persoane. 7 vt A înscrie, pe un desen tehnic, dimensiunile obiectului reprezentat. 8 vt A înscrie cotele (13) pe o hartă.

cotac⁴ sm vz cotar²

cotar¹ sn [At: H VI, 3 / Pl: ~e / E: bg котар] (Reg) 1 Tinda stânei, unde stau scaunele pentru muls Si: arcaci, comarnic. 2 (Lpl) Ușile prin care ies oile din strungă, la muls.

cotar² sm [At: (a. 1806) IORGA, S. D. XV, 145 / V: ~ac / Pl: ~i / E: cot² + -ar] 1 (Înv) Persoană care măsoară cu cotul² (47) adâncimea butoaielor pentru a le determina capacitatea. 2 Slujbaș care verifica măsurătorile cu cotul² (41) ale mărfurilor vândute sau lungimea reglementară a cotului² (41). 3 (Ent) Omidă lunguiață și subțire, cenușie, care se deplasează îndoindu-se. 4 (îvp; îe) A merge ca un ~ A merge încet și gânditor.

cotară sf vz cotare¹

COTA, cotez, vb. I. Tranz. 1. A însemna, a marca, a numerota potrivit unei anumite ordini. 2. A stabili cursul acțiunilor, titlurilor de creanță etc. (la bursă). ♦ A introduce efecte la bursă. ♦ Intranz. (Despre titluri, acțiuni, hârtii) A avea o anumită valoare, un anumit curs la bursă. 3. Fig. A aprecia, a prețui, a evalua, a considera. 4. A înscrie, pe un desen tehnic, prin linii și cifre, dimensiunile obiectului reprezentat. – Din fr. coter.

COTAR, cotari, s. m. 1. Persoană care măsoară cu cotul (II) dimensiunile butoaielor pentru a le calcula capacitatea. 2. (Înv.) Slujbaș însărcinat să supravegheze măsurătorile cu cotul (II) ale mărfurilor vândute sau cu verificarea lungimii reglementare a cotului. 3. (La pl.) Larvă a unor fluturi, cu mers caracteristic. – Cot + suf. -ar.

COTA, cotez, vb. I. Intranz. (În economia capitalistă, despre titluri, acțiuni, efecte etc.) A fi apreciat, a avea o anumită valoare, un anumit curs la bursă. Acțiunile societății X nu mai cotează. ◊ Tranz. Fig. A aprecia, a prețui, a considera. Tehnicianul este bine cotat.

COTA vb. I. tr. 1. A numerota potrivit unei anumite ordini. ♦ A stabili, a marca valoarea unei mărfi, a unor efecte de schimb etc. ♦ A introduce un efect la bursă. 2. (Fig.) A aprecia, a prețui, a evalua. [< fr. coter, it. quotare].

COTA vb. tr. 1. a numerota potrivit unei anumite ordini. 2. a stabili cursul valutelor străine, al hârtiilor de valoare și al prețului mărfurilor la bursă. ◊ a introduce efecte la bursă. 3. (fig.) a aprecia, a prețui, a evalua. 4. a înscrie pe un desen tehnic, prin linii de cotă și cifre, dimensiunile obiectului reprezentat. (< fr. coter)

A COTA ~ez 1. tranz. 1) A însemna cu cote; a numerota conform unei anumite ordini. 2) (cursul la bursă al acțiunilor, titlurilor de creanță etc.) A stabili pornind de la valoarea reală și de la valoarea de piață. 3) fig. (persoane) A trata cu considerație; a aprecia; a considera; a respecta; a stima; a prețui. 4) (dimensiuni ale unor obiecte) A marca pe un desen tehnic. 2. intranz. (despre hârtii de valoare, acțiuni etc.) A avea o anumită valoare la bursă. /<fr. coter

COTAR ~i m. Specie de fluturi ale căror omizi distrug pomii fructiferi. /cot + suf. ~ar

cotà v. 1. a clasa cu ajutorul cotei, a numerota; 2. a indica valoarea sau taxa cursul efectelor publice.

cotar m. 1. cel ce cotăreșțe vasele, butoaele; 2. cel ce supraveghează măsurătoarea cu cotul.

cotár m. (d. cot). Cel ce măsoară cu cotu capacitatea butoaĭelor. Munt. Un fel de omidă (chematobia brumata) care atacă maĭ ales pruniĭ și care se numește și măsurător din cauza mersuluĭ eĭ: se strînge și se întinde ca cum ar măsura cu cotu.

*cotéz v. tr. (fr. coter. V. cotă). Numerotez, însemn prețu, valoarea, nivelu: a cota mărfurile, apa unuĭ rîŭ.

cotare s. f., g.-d. art. cotării; pl. cotări

cotare s. f., g.-d. art. cotării; pl. cotări

cotare s. f., g.-d. art. cotării; pl. cotări

cota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cotez, 3 cotează; conj. prez. 1 sg. să cotez, 3 să coteze

cotar¹ (înv.) s. m., pl. cotari

+cotar² (tinda stânei) s. n., (uși) pl. cotare

cota (a ~) vb., ind. prez. 3 cotează

cotar s. m., pl. cotari

cota vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cotează

cotar s. m., pl. cotari

COTARI s. pl. (ENTOM.) pași (pl.). (~ sînt larvele unor fluturi.)

cotar (-re), s. n. – Loc de muls, în ogradă. Bg. kotar, sb. kótar „staul” (DAR). – Der. cotarcă, s. f. (hambar; coș), din sb., mag. kotarka; cotăriță, s. f. (Banat, coș), din sb. kotarica; cotîrlău, s. n. (nișă, firidă); cotîrleț, s. n. (ogradă). Cf. Skok 66.

cotar¹, cotare, s.n. (reg.) 1. tinda unei stâne de oi, unde stau scaunele pentru mulsul oilor; arcaci, comarnic. 2. (la pl.) ușile prin care ies oile din strungă la muls.

cota, cot, vb. tranz., refl. – (reg.) 1. A căuta: „Că tot amu coa’ să-și aline durerea…” (Papahagi, 1925: 127). 2. A trata un bolnav pe cale empirică; a descânta. 3. (refl.) A se uita, a se privi (în oglindă): „Mură coaptă-s ochii tăi, / Vino să mă cot în ei” (Bilțiu, 1996: 293). – Var. a lui căuta (< lat. *cautare, DLRM, DEX, MDA).

cota, cot, vb. tranz., refl. – 1. (tranz.) A căuta: „Că tot amu coa’ să-și aline durerea…” (Papahagi 1925: 127). 2. (refl.) A se uita, a se privi (în oglindă): „Mură coaptă-s ochii tăi, / Vino să mă cot în ei” (Bilțiu 1996: 293). – Lat. *cautare.