cotație sf [At: DN³ / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: it quotazione, fr cotation] 1-8 Cotare² (1-8).

COTAȚIE s.f. 1. Cotare. 2. (Fin.) Cursul schimbului într-o anumită zi pe o anumită piață. [Gen. -iei, var. cotațiune s.f. / cf. it. quotazione, fr. cotation].

COTAȚIE s. f. determinarea și publicarea cursului pieței valutare pe baza evoluției cererii și ofertei. (< fr. cotation)

cotație s. f. (ec.) Cursul unui produs la bursă ◊ „Cererea de ofertă ajunge la ALRO la 18.02.1992, dată în care se termină cotația la bursă prevăzută în contract [...] Deci s-a pus la cale, în mod evident, cum să se sustragă cei 5 $/t (chipurile sub formă de discount).” R.l. 4 V 93 p. 16 (cf. it. quotazione, fr. cotation; PR sec. XX; DN3)

cotațiune sf vz cotație

COTAȚIUNE s.f. v. cotație.

!cotație (desp. -ți-e) s. f., art. cotația (desp. -ți-a), g.-d. art. cotației; pl. cotații, art. cotațiile (desp. -ți-i-)

cotație (-ți-e) s. f., art. cotația (-ți-a), g.-d. cotații, art. cotației

cotație s. f. (sil. -ți-e), art. cotația (sil. -ți-a), g.-d. cotații, art. cotației

COTAȚIE s. v. fixing.