12 definiții pentru cotar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cotár1 sn [At: H VI, 3 / Pl: ~e / E: bg котар] (Reg) 1 Tinda stânei, unde stau scaunele pentru muls Si: arcaci, comarnic. 2 (Lpl) Ușile prin care ies oile din strungă, la muls.

cotár2 sm [At: (a. 1806) IORGA, S. D. XV, 145 / V: ~ác / Pl: ~i / E: cot2 + -ar] 1 (Înv) Persoană care măsoară cu cotul2 (47) adâncimea butoaielor pentru a le determina capacitatea. 2 Slujbaș care verifica măsurătorile cu cotul2 (41) ale mărfurilor vândute sau lungimea reglementară a cotului2 (41). 3 (Ent) Omidă lunguiață și subțire, cenușie, care se deplasează îndoindu-se. 4 (îvp; îe) A merge ca un ~ A merge încet și gânditor.

COTÁR, cotari, s. m. 1. Persoană care măsoară cu cotul (II) dimensiunile butoaielor pentru a le calcula capacitatea. 2. (Înv.) Slujbaș însărcinat să supravegheze măsurătorile cu cotul (II) ale mărfurilor vândute sau cu verificarea lungimii reglementare a cotului. 3. Larvă a unor fluturi al cărei mers imită măsurarea cu cotul. – Cot + suf. -ar.

COTÁR, cotari, s. m. 1. Persoană care măsoară cu cotul (II) dimensiunile butoaielor pentru a le calcula capacitatea. 2. (Înv.) Slujbaș însărcinat să supravegheze măsurătorile cu cotul (II) ale mărfurilor vândute sau cu verificarea lungimii reglementare a cotului. 3. (La pl.) Larvă a unor fluturi, cu mers caracteristic. – Cot + suf. -ar.

COTÁR ~i m. Specie de fluturi ale căror omizi distrug pomii fructiferi. /cot + suf. ~ar

cotar m. 1. cel ce cotăreșțe vasele, butoaele; 2. cel ce supraveghează măsurătoarea cu cotul.

cotár m. (d. cot). Cel ce măsoară cu cotu capacitatea butoaĭelor. Munt. Un fel de omidă (chematobia brumata) care atacă maĭ ales pruniĭ și care se numește și măsurător din cauza mersuluĭ eĭ: se strînge și se întinde ca cum ar măsura cu cotu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COTARI s. pl. (ENTOM.) pași (pl.). (~ sînt larvele unor fluturi.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cotár (-re), s. n. – Loc de muls, în ogradă. Bg. kotar, sb. kótar „staul” (DAR). – Der. cotarcă, s. f. (hambar; coș), din sb., mag. kotarka; cotăriță, s. f. (Banat, coș), din sb. kotarica; cotîrlău, s. n. (nișă, firidă); cotîrleț, s. n. (ogradă). Cf. Skok 66.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cotár1, cotáre, s.n. (reg.) 1. tinda unei stâne de oi, unde stau scaunele pentru mulsul oilor; arcaci, comarnic. 2. (la pl.) ușile prin care ies oile din strungă la muls.

Intrare: cotar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotar
  • cotarul
  • cotaru‑
plural
  • cotari
  • cotarii
genitiv-dativ singular
  • cotar
  • cotarului
plural
  • cotari
  • cotarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)