opțiuni
  • info

4 intrări

23 de definiții

din care

Explicative DEX

CORI s. n. (Reg.) Pojar. ◊ Cori de vânt = vărsat de vânt. [Var.: cor s. n.] – Din rus. kor.

CORI s. n. (Reg.) Pojar. ◊ Cori de vânt = vărsat de vânt. [Var.: cor s. n.] – Din rus. kor.

CORI s. n. (Reg.) Pojar. ◊ Cori de vânt = vărsat de vânt. [Var.: cor s. n.] – Din rus. kor.

cori2 vt [At: PAȘCA, GL. / Pzi: ~resc / E: nct] (Reg) 1 A aduna fânul în căpițe. 2 A grebla fânul. 3 A usca la soare iarba cosită.

cori1 sn [At: DICȚ. / V: cor / E: rs корь] (Reg) 1 Pojar. 2 (Îs) ~ de vânt Vărsat de vânt.

CORI (-resc) vb. tr. Trans. 🚜 1 A strînge fînul cînd începe a se usca (VIC.) 2 A ocoli fînul, a grebla de la margini spre mijloc (PȘC.) [comp. ung. kórálni].

CORI sm. pl. Mold. 🩺 – POJAR [rus.].

CORI s. m. pl. (Reg.) Pojar. ◊ Cori de vînt = vărsat de vînt. – Din rus. kor.

CORI s. m. sg. (Mold.) Pojar. Coriul ori pojarul e boală primejdioasă. ȘEZ. III 177. Pasăre de pe harag, Rău m-ai blestemat să zac Ori de cori, ori de vărsat, Ori de dor de-amorezat. ȘEZ. VII 87. Cori de vînt = vărsat de vînt.

CORI m. pop. Boală de copii contagioasă care se manifestă prin apariția de pete roșii pe piele; rujeolă; pojar. /<rus. kori

cori m. pl. Mold. pojar. [Rus. KORĬ].

corĭ, V. cor.

COR2 s. n. v. cori.

COR2 s. n. v. cori.

cor3 sn vz cori

1) cor n., pl. urĭ (rus. korĭ). Mold. Pojar, iler, un fel de vărsat ușor caracterizat pin niște bubulițe roșiĭ pe pele: ĭ-a murit o fată de cor (Sov. 227). – În nord corĭ, fals scris coriŭ.

Ortografice DOOM

!cori (pojar) (reg.) s. n., art. coriul (co-riul)

cori/cor2 (pojar) (reg.) s. n., art. coriul (co-riul)/corul

cori / cor (boală) s.n., art. coriul / corul

cor2 (pojar) v. cori

Etimologice

cori s. m. – (Mold.) Pojar. Rus. korĭ (DAR).

Jargon

CORI- „separat, despărțit”. ◊ gr. khoris „în mod separat” > fr. chori-, engl. id. > rom. cori-. □ ~fil (v. -fil2), adj., care are frunzele libere, neconcrescute; ~petal (v. -petal), adj., care are petalele separate, neconcrescute.

cori spezzati (cuv. it. „coruri despărțite”) v. antifonie.

Enciclopedice

CORI, Carl Ferdinand (1896-1984), biochimist american de origine cehă. A descoperit, împreună cu soția sa, Gerty Theresa (1896-1957), mecanismul enzimatic al interconversiunii glucoză-glicogen și efectele hormonilor asupra acestui mecanism. Premiul Nobel pentru medicină (1947), împreună cu soția sa.

Sinonime

CORI s. pl. v. pojar, rujeolă.

cori s. pl. v. POJAR. RUJEOLĂ.

Intrare: Cori
nume propriu (I3)
  • Cori
Intrare: cori (pref.)
prefix (I7-P)
  • cori
Intrare: cori (s.n.)
substantiv neutru (N63)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cori
  • coriul
  • coriu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • cori
  • coriului
plural — —
vocativ singular —
plural —
cor1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cor
  • corul
  • coru‑
plural
  • coruri
  • corurile
genitiv-dativ singular
  • cor
  • corului
plural
  • coruri
  • corurilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: cori (vb.)
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cori
  • corire
  • corit
  • coritu‑
  • corind
  • corindu‑
 singular plural
  • corește
  • coriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • coresc
 (să)
  • coresc
  • coream
  • corii
  • corisem
a II-a (tu)
  • corești
 (să)
  • corești
  • coreai
  • coriși
  • coriseși
a III-a (el, ea)
  • corește
 (să)
  • corească
  • corea
  • cori
  • corise
plural I (noi)
  • corim
 (să)
  • corim
  • coream
  • corirăm
  • coriserăm
  • corisem
a II-a (voi)
  • coriți
 (să)
  • coriți
  • coreați
  • corirăți
  • coriserăți
  • coriseți
a III-a (ei, ele)
  • coresc
 (să)
  • corească
  • coreau
  • coriră
  • coriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

corielement de compunere, prefix
corit, corităparticipiu
corire, coririinfinitiv lung

  • 1. Element de compunere cu semnificația „separat, despărțit”. DETS
etimologie:

corisubstantiv neutru

  • 1. regional Boală de copii contagioasă care se manifestă prin apariția de pete roșii pe piele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pojar rujeolă
    • format_quote Coriul ori pojarul e boală primejdioasă. ȘEZ. III 177. DLRLC
    • format_quote Pasăre de pe harag, Rău m-ai blestemat să zac Ori de cori, ori de vărsat, Ori de dor de-amorezat. ȘEZ. VII 87. DLRLC
    • 1.1. Cori de vânt = vărsat de vânt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „cori” (4 clipuri)