2 intrări

16 definiții

copói1 sm [At: CANTEMIR, IST. 110 / V: ~póu, ~pắu, că~, căpóu, căpắu / Pl: ~ / E: cf mg kopo] 1 Câine de vânătoare de talie mare Și: ogar, prepelicar. 2 Câine polițist folosit la urmărit. 3 (Arg) Polițist. 4 (Fig) Persoană care încearcă să descopere posibilitățile unei afaceri.

COPÓI, copoi, s. m. 1. Câine de vânătoare de talie mare, care urmărește vânatul după miros; ogar, prepelicar, căpău. ♦ Câine polițist folosit la urmărit. 2. (Arg.) Nume dat agenților de poliție. – Cf. magh. kopó.

COPÓI, copoi, s. m. 1. Câine de vânătoare de talie mare, care urmărește vânatul după miros; ogar, prepelicar, căpău. ♦ Câine polițist folosit în urmărit. 2. (Arg.) Nume dat agenților de poliție. – Cf. magh. kopó.

COPÓI, copoi, s. m. 1. Cîine de vînătoare care are simțul. mirosului foarte dezvoltat. V. ogar, p r e p e l i c a r. Atuncea prezida Copoi și sentințe fără apel el da. ALEXANDRESCU, P. 151. Pe cerb că-ntîlnea, Arcul că-ntindea... Copoi c-asmuțea Și mi-l săgeta. TEODORESCU, P. P. 66. ♦ Cîine polițist folosit la urmăriri. 2. Nume disprețuitor dat agenților de poliție din regimul burghezo-moșieresc. A început prefectura să trimită copoii după el. PAS, Z. II 79. – Variante: (regional) capău (NEGRUZZI, S. I 106), căpău (BUDAI-DELEANU, Ț. 306) s. m.

copói s. m., pl. copói, art. copóii

copói s. m., pl. copói, art. copóii

copói (copói), s. m.1. Cîine polițist, cîine de vînătoare. – 2. Polițist, spion. – Var. copou, capău, căpău. Mag. kopó (Miklosich, Fremdw., 96; Cihac, II, 493; Gáldi, Dict., 112). Forma primitivă este copou, de la al cărui pl. s-a format un nou sing. (cf. Byck-Graur 22). – Der. căpaucă (var. capaucă, copaucă, copoaică), s. f. (cățea de vînătoare); copoiesc, adj. (propiu copoilor); copoiește, adv. (în felul copoilor). Din rom. provine bg. kopoi (Capidan, Raporturile, 216).

COPÓI ~ m. 1) Rasă de câini de vânătoare de talie mare, care urmărește vânatul după miros. 2) Câine din această rasă. 3) Câine polițist folosit la urmărirea infractorilor. 4) depr. Agent de poliție. /ung. kopó

copoiu m. 1. câine mare de vânat care descopere și sgornește fiara; 2. fig. agent de poliție foarte îndemânatec. [Ung. KOPO].

copóŭ m. (ung. kopó, de unde și ceh. kopoy, rut. kapúy). Est. Cîne care adulmecă vînatu în pădure, îl scornește și-l alungă chefnind pînă-l aduce spre vînător. – Fig. Polițist ager. – În nord capăŭ; în sud copoĭ, pl. tot așa (de unde bg. kopóĭ). V. ogar și prepelicar.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COPOI subst. 1. Copoiu (Puc); Copoești s. (Dm). 2. Copoul t. (la Iași), formă mold,


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

copoi, copoi s. m. polițist

Intrare: copoi
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular copoi copoiul
plural copoi copoii
genitiv-dativ singular copoi copoiului
plural copoi copoilor
vocativ singular copoiule
plural copoilor
Intrare: Copoi
Copoi

copoi

  • 1. Câine de vânătoare de talie mare, care urmărește vânatul după miros.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: căpău ogar prepelicar diminutive: copoiaș 2 exemple
    exemple
    • Atuncea prezida Copoiul și sentințe fără apel el da. ALEXANDRESCU, P. 151.
      surse: DLRLC
    • Pe cerb că-ntîlnea, Arcul că-ntindea... Copoi c-asmuțea Și mi-l săgeta. TEODORESCU, P. P. 66.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Câine polițist folosit la urmărit.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX
  • 2. argou; argotic Nume (disprețuitor) dat agenților de poliție.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: agent un exemplu
    exemple
    • A început prefectura să trimită copoii după el. PAS, Z. II 79.
      surse: DLRLC

etimologie: