3 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

copoi2 v vz copăi[1] modificată

  1. copaicopăi Ladislau Strifler

copoi1 sm [At: CANTEMIR, IST. 110 / V: ~pou, ~pău, că~, căpou, căpău / Pl: ~ / E: cf mg kopo[1]] 1 Câine de vânătoare de talie mare Si: ogar, prepelicar. 2 Câine polițist folosit la urmărit. 3 (Arg) Polițist. 4 (Fig) Persoană care încearcă să descopere posibilitățile unei afaceri.

  1. Etimonul corect ortografiat este kopó. — Ladislau Strifler

COPÓI, copoi, s. m. 1. Câine de vânătoare de talie mare, care urmărește vânatul după miros; ogar, prepelicar, căpău. ♦ Câine polițist folosit la urmărit. 2. (Arg.) Nume dat agenților de poliție. – Cf. magh. kopó.

COPÓI, copoi, s. m. 1. Câine de vânătoare de talie mare, care urmărește vânatul după miros; ogar, prepelicar, căpău. ♦ Câine polițist folosit în urmărit. 2. (Arg.) Nume dat agenților de poliție. – Cf. magh. kopó.

COPÓI, copoi, s. m. 1. Cîine de vînătoare care are simțul. mirosului foarte dezvoltat. V. ogar, prepelicar. Atuncea prezida Copoi și sentințe fără apel el da. ALEXANDRESCU, P. 151. Pe cerb că-ntîlnea, Arcul că-ntindea... Copoi c-asmuțea Și mi-l săgeta. TEODORESCU, P. P. 66. ♦ Cîine polițist folosit la urmăriri. 2. Nume disprețuitor dat agenților de poliție din regimul burghezo-moșieresc. A început prefectura să trimită copoii după el. PAS, Z. II 79. – Variante: (regional) capău (NEGRUZZI, S. I 106), căpău (BUDAI-DELEANU, Ț. 306) s. m.

COPÓI ~ m. 1) Rasă de câini de vânătoare de talie mare, care urmărește vânatul după miros. 2) Câine din această rasă. 3) Câine polițist folosit la urmărirea infractorilor. 4) depr. Agent de poliție. /ung. kopó

copăi vt [At: DAMÉ, T. 62 / V: ~poi / Pzi: ~esc / E: vsl копати, srb. kopati, bg. копая] (Trs) A prăși.

copoiu m. 1. câine mare de vânat care descopere și sgornește fiara; 2. fig. agent de poliție foarte îndemânatec. [Ung. KOPO].

copóŭ m. (ung. kopó, de unde și ceh. kopoy, rut. kapúy). Est. Cîne care adulmecă vînatu în pădure, îl scornește și-l alungă chefnind pînă-l aduce spre vînător. – Fig. Polițist ager. – În nord capăŭ; în sud copoĭ, pl. tot așa (de unde bg. kopóĭ). V. ogar și prepelicar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

copói s. m., pl. copói, art. copóii

copói s. m., pl. copói, art. copóii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

copói (copói), s. m.1. Cîine polițist, cîine de vînătoare. – 2. Polițist, spion. – Var. copou, capău, căpău. Mag. kopó (Miklosich, Fremdw., 96; Cihac, II, 493; Gáldi, Dict., 112). Forma primitivă este copou, de la al cărui pl. s-a format un nou sing. (cf. Byck-Graur 22). – Der. căpaucă (var. capaucă, copaucă, copoaică), s. f. (cățea de vînătoare); copoiesc, adj. (propiu copoilor); copoiește, adv. (în felul copoilor). Din rom. provine bg. kopoi (Capidan, Raporturile, 216).

arată toate definițiile

Intrare: copoi
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copoi
  • copoiul
  • copoiu‑
plural
  • copoi
  • copoii
genitiv-dativ singular
  • copoi
  • copoiului
plural
  • copoi
  • copoilor
vocativ singular
  • copoiule
plural
  • copoilor
substantiv masculin (M72)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capău
  • capăul
  • capău‑
plural
  • căpăi
  • căpăii
genitiv-dativ singular
  • capău
  • capăului
plural
  • căpăi
  • căpăilor
vocativ singular
  • capăule
plural
  • căpăilor
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpău
  • căpăul
  • căpău‑
plural
  • căpăi
  • căpăii
genitiv-dativ singular
  • căpău
  • căpăului
plural
  • căpăi
  • căpăilor
vocativ singular
  • căpăule
plural
  • căpăilor
Intrare: Copoi
Copoi nume propriu
nume propriu (I3)
  • Copoi
Intrare: copăi
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • copăi
  • copăire
  • copăit
  • copăitu‑
  • copăind
  • copăindu‑
singular plural
  • copăiește
  • copăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • copăiesc
(să)
  • copăiesc
  • copăiam
  • copăii
  • copăisem
a II-a (tu)
  • copăiești
(să)
  • copăiești
  • copăiai
  • copăiși
  • copăiseși
a III-a (el, ea)
  • copăiește
(să)
  • copăiască
  • copăia
  • copăi
  • copăise
plural I (noi)
  • copăim
(să)
  • copăim
  • copăiam
  • copăirăm
  • copăiserăm
  • copăisem
a II-a (voi)
  • copăiți
(să)
  • copăiți
  • copăiați
  • copăirăți
  • copăiserăți
  • copăiseți
a III-a (ei, ele)
  • copăiesc
(să)
  • copăiască
  • copăiau
  • copăi
  • copăiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • copoi
  • copoire
  • copoit
  • copoitu‑
  • copoind
  • copoindu‑
singular plural
  • copoiește
  • copoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • copoiesc
(să)
  • copoiesc
  • copoiam
  • copoii
  • copoisem
a II-a (tu)
  • copoiești
(să)
  • copoiești
  • copoiai
  • copoiși
  • copoiseși
a III-a (el, ea)
  • copoiește
(să)
  • copoiască
  • copoia
  • copoi
  • copoise
plural I (noi)
  • copoim
(să)
  • copoim
  • copoiam
  • copoirăm
  • copoiserăm
  • copoisem
a II-a (voi)
  • copoiți
(să)
  • copoiți
  • copoiați
  • copoirăți
  • copoiserăți
  • copoiseți
a III-a (ei, ele)
  • copoiesc
(să)
  • copoiască
  • copoiau
  • copoi
  • copoiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

copoi capău căpău

  • 1. Câine de vânătoare de talie mare, care urmărește vânatul după miros.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: căpău ogar prepelicar diminutive: copoiaș 2 exemple
    exemple
    • Atuncea prezida Copoiul și sentințe fără apel el da. ALEXANDRESCU, P. 151.
      surse: DLRLC
    • Pe cerb că-ntîlnea, Arcul că-ntindea... Copoi c-asmuțea Și mi-l săgeta. TEODORESCU, P. P. 66.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Câine polițist folosit la urmărit.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX
  • 2. argou; argotic Nume (disprețuitor) dat agenților de poliție.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: agent un exemplu
    exemple
    • A început prefectura să trimită copoii după el. PAS, Z. II 79.
      surse: DLRLC

etimologie: