3 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COPÓI, copoi, s. m. 1. Câine de vânătoare de talie mare, care urmărește vânatul după miros; ogar, prepelicar, căpău. ♦ Câine polițist folosit la urmărit. 2. (Arg.) Nume dat agenților de poliție. – Cf. magh. kopó.

copoi1 sm [At: CANTEMIR, IST. 110 / V: ~pou, ~pău, că~, căpou, căpău / Pl: ~ / E: cf mg kopo[1]] 1 Câine de vânătoare de talie mare Si: ogar, prepelicar. 2 Câine polițist folosit la urmărit. 3 (Arg) Polițist. 4 (Fig) Persoană care încearcă să descopere posibilitățile unei afaceri.

  1. Etimonul corect ortografiat este kopó. — Ladislau Strifler

COPÓI, copoi, s. m. 1. Câine de vânătoare de talie mare, care urmărește vânatul după miros; ogar, prepelicar, căpău. ♦ Câine polițist folosit în urmărit. 2. (Arg.) Nume dat agenților de poliție. – Cf. magh. kopó.

COPÓI, copoi, s. m. 1. Cîine de vînătoare care are simțul. mirosului foarte dezvoltat. V. ogar, prepelicar. Atuncea prezida Copoi și sentințe fără apel el da. ALEXANDRESCU, P. 151. Pe cerb că-ntîlnea, Arcul că-ntindea... Copoi c-asmuțea Și mi-l săgeta. TEODORESCU, P. P. 66. ♦ Cîine polițist folosit la urmăriri. 2. Nume disprețuitor dat agenților de poliție din regimul burghezo-moșieresc. A început prefectura să trimită copoii după el. PAS, Z. II 79. – Variante: (regional) capău (NEGRUZZI, S. I 106), căpău (BUDAI-DELEANU, Ț. 306) s. m.

COPÓI ~ m. 1) Rasă de câini de vânătoare de talie mare, care urmărește vânatul după miros. 2) Câine din această rasă. 3) Câine polițist folosit la urmărirea infractorilor. 4) depr. Agent de poliție. /ung. kopó

copăi vt [At: DAMÉ, T. 62 / V: ~poi / Pzi: ~esc / E: vsl копати, srb. kopati, bg. копая] (Trs) A prăși.

copoiu m. 1. câine mare de vânat care descopere și sgornește fiara; 2. fig. agent de poliție foarte îndemânatec. [Ung. KOPO].

copóŭ m. (ung. kopó, de unde și ceh. kopoy, rut. kapúy). Est. Cîne care adulmecă vînatu în pădure, îl scornește și-l alungă chefnind pînă-l aduce spre vînător. – Fig. Polițist ager. – În nord capăŭ; în sud copoĭ, pl. tot așa (de unde bg. kopóĭ). V. ogar și prepelicar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

copoi s. m., pl. copoi, art. copoii

copoi s. m., pl. copoi, art. copoii

copói s. m., pl. copói, art. copóii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

copói (copói), s. m.1. Cîine polițist, cîine de vînătoare. – 2. Polițist, spion. – Var. copou, capău, căpău. Mag. kopó (Miklosich, Fremdw., 96; Cihac, II, 493; Gáldi, Dict., 112). Forma primitivă este copou, de la al cărui pl. s-a format un nou sing. (cf. Byck-Graur 22). – Der. căpaucă (var. capaucă, copaucă, copoaică), s. f. (cățea de vînătoare); copoiesc, adj. (propiu copoilor); copoiește, adv. (în felul copoilor). Din rom. provine bg. kopoi (Capidan, Raporturile, 216).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

copăí, copăiésc, vb. IV (reg.) a săpa, a prăși, a mușuroi (pământul).

capắu, căpăi, (căpău), s.m. (reg.) Câine de vânătoare, copoi: „Cu urechi ca de capăi, / Bate-o, Doamne, că hâdă-i” (Bârlea, 1924, II: 162). ■ (onom.) Căpăi, poreclă pentru locuitorii din Libotin. – Var. a lui copoi (Scriban, DEX, MDA).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COPOI subst. 1. Copoiu (Puc); Copoești s. (Dm). 2. Copoul t. (la Iași), formă mold,

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: Copoi
Copoi nume propriu
nume propriu (I3)
  • Copoi
Intrare: copoi
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copoi
  • copoiul
  • copoiu‑
plural
  • copoi
  • copoii
genitiv-dativ singular
  • copoi
  • copoiului
plural
  • copoi
  • copoilor
vocativ singular
  • copoiule
plural
  • copoilor
substantiv masculin (M72)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capău
  • capăul
  • capău‑
plural
  • căpăi
  • căpăii
genitiv-dativ singular
  • capău
  • capăului
plural
  • căpăi
  • căpăilor
vocativ singular
  • capăule
plural
  • căpăilor
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpău
  • căpăul
  • căpău‑
plural
  • căpăi
  • căpăii
genitiv-dativ singular
  • căpău
  • căpăului
plural
  • căpăi
  • căpăilor
vocativ singular
  • căpăule
plural
  • căpăilor
Intrare: copăi
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • copăi
  • copăire
  • copăit
  • copăitu‑
  • copăind
  • copăindu‑
singular plural
  • copăiește
  • copăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • copăiesc
(să)
  • copăiesc
  • copăiam
  • copăii
  • copăisem
a II-a (tu)
  • copăiești
(să)
  • copăiești
  • copăiai
  • copăiși
  • copăiseși
a III-a (el, ea)
  • copăiește
(să)
  • copăiască
  • copăia
  • copăi
  • copăise
plural I (noi)
  • copăim
(să)
  • copăim
  • copăiam
  • copăirăm
  • copăiserăm
  • copăisem
a II-a (voi)
  • copăiți
(să)
  • copăiți
  • copăiați
  • copăirăți
  • copăiserăți
  • copăiseți
a III-a (ei, ele)
  • copăiesc
(să)
  • copăiască
  • copăiau
  • copăi
  • copăiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • copoi
  • copoire
  • copoit
  • copoitu‑
  • copoind
  • copoindu‑
singular plural
  • copoiește
  • copoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • copoiesc
(să)
  • copoiesc
  • copoiam
  • copoii
  • copoisem
a II-a (tu)
  • copoiești
(să)
  • copoiești
  • copoiai
  • copoiși
  • copoiseși
a III-a (el, ea)
  • copoiește
(să)
  • copoiască
  • copoia
  • copoi
  • copoise
plural I (noi)
  • copoim
(să)
  • copoim
  • copoiam
  • copoirăm
  • copoiserăm
  • copoisem
a II-a (voi)
  • copoiți
(să)
  • copoiți
  • copoiați
  • copoirăți
  • copoiserăți
  • copoiseți
a III-a (ei, ele)
  • copoiesc
(să)
  • copoiască
  • copoiau
  • copoi
  • copoiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

copoi, copoisubstantiv masculin

  • 1. Câine de vânătoare de talie mare, care urmărește vânatul după miros. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Atuncea prezida Copoiul și sentințe fără apel el da. ALEXANDRESCU, P. 151. DLRLC
    • format_quote Pe cerb că-ntîlnea, Arcul că-ntindea... Copoi c-asmuțea Și mi-l săgeta. TEODORESCU, P. P. 66. DLRLC
    • 1.1. Câine polițist folosit la urmărit. DEX '09 DLRLC NODEX
  • 2. argou; argotic Nume (disprețuitor) dat agenților de poliție. DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: agent
    • format_quote A început prefectura să trimită copoii după el. PAS, Z. II 79. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.