13 definiții pentru prepelicar prepelițar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREPELICÁR, prepelicari, s. m. Rasă de câini de vânătoare de talie mare, cu urechile lăsate în jos, folosită pentru vânatul mic; brac1. – Prepeliță + suf. -ar. Cf. sb. prepelicar.

prepelicar sm [At: FILIMON, O. I, 165 / V: (reg) -ițar / Pl: ~i / E: prepeliță1 + -ar] Grup de rase de câini de vânătoare de talie mijlocie, cu urechile atârnate, specializate pentruvânatul mic, în special al păsărilor.

PREPELICÁR, prepelicari, s. m. Rasă de câini de vânătoare de talie mare, cu urechile lăsate în jos, folosită pentru vânatul mic; brac1. – Prepeliță + suf. -ar. Cf. scr. prepelicar.

PREPELICÁR, prepelicari, s. m. Cîine de vînătoare folosit mai ales la vînatul prepelițelor, potîrnichilor etc. Înaintea calului umblau cu boturile în pămînt doi prepelicari cu pete albe și cărămizii. SADOVEANU, O. VII 82. A venit direct, ca un prepelicar la culcușul prepeliței. C. PETRESCU, A. 304. Toți slujbașii mari și mici își aveau prepelicarii lor, cari căutau vînatul. FILIMON, C. 133.

PREPELICÁR ~i m. Câine de vânătoare de talie mare, cu urechile aplecate, folosit, mai ales, la vânat prepelițe, potârnichi și alte păsări; brac. /prepeliță + suf. ~ar

prepelicar m. câine de vânat prepelițe, potârnichi, iepuri, etc.

prepelicár m. (d. vsl. *prĕpelka, prepeliță; sîrb. prepeličar. Cp. cu grănicer). Cîne de vînat prepelițe, păturnichĭ, ĭepurĭ și alte vînaturĭ micĭ. V. copoŭ.

prepelițar sm vz prepelicar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prepelicár s. m., pl. prepelicári

prepelicár s. m., pl. prepelicári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PREPELICÁR s. (ZOOL.) brac, (Transilv.) vișlă. (~ul este un câine de vânătoare.)

PREPELICAR s. (ZOOL.) brac, (Transilv.) vișlă. (~ este un cîine de vînătoare.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PREPELICÁR (< prepeliță) s. m. Grupă de câini de vânătoare de talie mare, cu urechile aplecate, folosită pentru vânatul mic (prepelițe, potârnichi etc.), pe care îl semnalează oprindu-se în fața lui, într-o poziție caracteristică; brac1. Printre cele mai cunoscute rase de p. se numără: bracul de Weimar, bracul german cu păr scurt, bracul german cu păr sârmos.

Intrare: prepelicar
prepelicar substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prepelicar
  • prepelicarul
  • prepelicaru‑
plural
  • prepelicari
  • prepelicarii
genitiv-dativ singular
  • prepelicar
  • prepelicarului
plural
  • prepelicari
  • prepelicarilor
vocativ singular
plural
prepelițar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)