24 de definiții pentru copoi
din care- explicative (14)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COPOI, copoi, s. m. 1. Câine de vânătoare de talie mare, care urmărește vânatul după miros; ogar, prepelicar, căpău. ♦ Câine polițist folosit la urmărit. 2. (Arg.) Nume dat agenților de poliție. – Cf. magh. kopó.
copoi1 sm [At: CANTEMIR, IST. 110 / V: ~pou, ~pău, că~, căpou, căpău / Pl: ~ / E: cf mg kopo[1]] 1 Câine de vânătoare de talie mare Si: ogar, prepelicar. 2 Câine polițist folosit la urmărit. 3 (Arg) Polițist. 4 (Fig) Persoană care încearcă să descopere posibilitățile unei afaceri.
- Etimonul corect ortografiat este kopó. — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COPOI, copoi, s. m. 1. Câine de vânătoare de talie mare, care urmărește vânatul după miros; ogar, prepelicar, căpău. ♦ Câine polițist folosit în urmărit. 2. (Arg.) Nume dat agenților de poliție. – Cf. magh. kopó.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
COPOI, copoi, s. m. 1. Cîine de vînătoare care are simțul. mirosului foarte dezvoltat. V. ogar, prepelicar. Atuncea prezida Copoi și sentințe fără apel el da. ALEXANDRESCU, P. 151. Pe cerb că-ntîlnea, Arcul că-ntindea... Copoi c-asmuțea Și mi-l săgeta. TEODORESCU, P. P. 66. ♦ Cîine polițist folosit la urmăriri. 2. Nume disprețuitor dat agenților de poliție din regimul burghezo-moșieresc. A început prefectura să trimită copoii după el. PAS, Z. II 79. – Variante: (regional) capău (NEGRUZZI, S. I 106), căpău (BUDAI-DELEANU, Ț. 306) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COPOI ~ m. 1) Rasă de câini de vânătoare de talie mare, care urmărește vânatul după miros. 2) Câine din această rasă. 3) Câine polițist folosit la urmărirea infractorilor. 4) depr. Agent de poliție. /ung. kopó
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
copóĭ m. V. copoŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
căpău sm vz copoi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căpoi2 sn vz copoi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
copău sn vz copoi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
copou sm vz copoi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAPĂU s. m. v. copoi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂPĂU s. m. V. copoi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
copoiu m. 1. câine mare de vânat care descopere și sgornește fiara; 2. fig. agent de poliție foarte îndemânatec. [Ung. KOPO].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
copóŭ m. (ung. kopó, de unde și ceh. kopoy, rut. kapúy). Est. Cîne care adulmecă vînatu în pădure, îl scornește și-l alungă chefnind pînă-l aduce spre vînător. – Fig. Polițist ager. – În nord capăŭ; în sud copoĭ, pl. tot așa (de unde bg. kopóĭ). V. ogar și prepelicar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
copoi s. m., pl. copoi, art. copoii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
copoi s. m., pl. copoi, art. copoii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
copoi s. m., pl. copoi, art. copoii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
copoi
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
copoiu, -poi.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COPOI s. v. agent.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
copoi s. v. AGENT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
copoi (copoi), s. m. – 1. Cîine polițist, cîine de vînătoare. – 2. Polițist, spion. – Var. copou, capău, căpău. Mag. kopó (Miklosich, Fremdw., 96; Cihac, II, 493; Gáldi, Dict., 112). Forma primitivă este copou, de la al cărui pl. s-a format un nou sing. (cf. Byck-Graur 22). – Der. căpaucă (var. capaucă, copaucă, copoaică), s. f. (cățea de vînătoare); copoiesc, adj. (propiu copoilor); copoiește, adv. (în felul copoilor). Din rom. provine bg. kopoi (Capidan, Raporturile, 216).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
capău, căpăi, (căpău), s.m. (reg.) Câine de vânătoare, copoi: „Cu urechi ca de capăi, / Bate-o, Doamne, că hâdă-i” (Bârlea, 1924, II: 162). ■ (onom.) Căpăi, poreclă pentru locuitorii din Libotin. – Var. a lui copoi (Scriban, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
copoi, copoi s. m. polițist
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M78) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M72) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
copoi, copoisubstantiv masculin
- 1. Câine de vânătoare de talie mare, care urmărește vânatul după miros. DEX '09 DLRLC NODEXsinonime: căpău ogar prepelicar diminutive: copoiaș
- Atuncea prezida Copoiul și sentințe fără apel el da. ALEXANDRESCU, P. 151. DLRLC
- Pe cerb că-ntîlnea, Arcul că-ntindea... Copoi c-asmuțea Și mi-l săgeta. TEODORESCU, P. P. 66. DLRLC
- 1.1. Câine polițist folosit la urmărit. DEX '09 DLRLC NODEX
-
- 2. Nume (disprețuitor) dat agenților de poliție. DEX '09 DLRLC NODEXsinonime: agent
- A început prefectura să trimită copoii după el. PAS, Z. II 79. DLRLC
-
etimologie:
- kopó DEX '09 NODEX