3 intrări

39 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cópie3 sf [At: POPA DIN VINȚ, ap. GCR I, 244/7 / Pl: ~ii / E: vsl копие] Cuțit cu două tăișuri, folosit în biserică la tăiatul prescurii.

cópie2 sf [At: P. MAIOR, IST. 237/6 / Pl: ~ii și ~ / E: lat copia] (Trs) 1 Mulțime. 2 Turmă.

cópie1 sf [At: (a. 1794) URICARIUL IV, 53/21 / Pl: ~ii / E: fr copie, lat copia] 1 Reproducere exactă a unui text, opere de artă, imagini fotografice etc. Si: duplicat, plastografie. 2 (Prt) Imitație fără valoare, făcută uneori prin mijloace nepermise. 3 Înscris care reproduce exact conținutul unui alt înscris, constând un act juridic. 4 (Îs) ~ legalizată Copie pe care un organ de stat competent o atestă ca fiind conformă cu originalul. 5 (Corn; îs) ~ de scrisori sau carte de ~ii Copier.

CÓPIE, copii, s. f. 1. Reproducere exactă a unui text, a unei opere de artă, a unei imagini fotografice etc. 2. (Peior.) Imitație servilă și fără valoare, făcută uneori prin mijloace nepermise. 3. Înscris care reproduce întocmai cuprinsul unui alt înscris constatator al unui act juridic. ◊ Copie legalizată = copie pe care un organ de stat competent o atestă ca fiind conformă cu originalul. – Din fr. copie, lat. copia.

CÓPIE, copii, s. f. 1. Reproducere exactă a unui text, a unei opere de artă, a unei imagini fotografice etc. 2. (Peior.) Imitație servilă și fără valoare, făcută uneori prin mijloace nepermise. 3. Înscris care reproduce întocmai cuprinsul unui alt înscris constatator al unui act juridic. ◊ Copie legalizată = copie despre care un organ de stat competent atestă că este conformă cu originalul. – Din fr. copie, lat. copia.

CÓPIE, copii, s. f. 1. (Adesea în opoziție cu original) Reproducere exactă a unui text sau a unei opere de artă. Tabloul acesta este o copie după Grigorescu. Articolul se va bate la mașină în două copii.Într-o zi el primi o scrisoare cu sigiliu negru... o copie de pe un testament părea a fi. EMINESCU, N. 40. ◊ Fig. Cu narciși, cu crini, cu lotuși Timpul cald s-apropie; Primăvara asta totuși Nu-i decît o copie. TOPÎRCEANU, M. 38. 2. (Peiorativ) Imitație servilă și fără valoare, uneori făcută prin mijloace nepermise. – Pronunțat: -pi-e.

CÓPIE s.f. 1. Reproducere exactă a unei opere de artă, a unui text etc. 2. (Peior.) Imitație servilă, lipsită de valoare. [Gen. -iei. / < lat.med. copia, cf. rus. kopija, fr. copie, germ. Kopie].

CÓPIE s. f. 1. reproducere exactă a unui text, a unei opere de artă etc.; (peior.) înscris care reproduce întocmai un alt înscris ce constată un act juridic. 3. ~ standard = film care conține pe aceeași peliculă imaginea cât și coloana sonoră, pentru proiecție. (< fr. copie, lat. copia)

CÓPIE ~i f. 1) Reproducere exactă a ceea ce este făcut într-un singur exemplar. ◊ ~ legalizată copie pe care un organ de stat o atestă ca fiind conformă cu originalul. 2) depr. Imitație lipsită de originalitate și de valoare. 3) Înscris care reproduce întocmai un alt înscris, constatator al unui act juridic. [Art. copia; G.-D. copiei; Sil. -pi-e] /<fr. copie, lat. copia

còpie f. cuțit de tăiat sf. agneț. [Slav. COPIĬA, suliță].

còpie f. 1. scrisoare făcută după alta; 2. reproducere exactă a unei opere de artă: copie de pe natură, descrierea unor tipuri cu tendență satirică; 3. text manuscris după care compun tipografii.

*2) cópie f. (lat. cópia, abundanță, d. co-, împreună, și ops, opis, bogăție; fr. copie; rus. kópiĭa (V. opulent). Reproducerea uneĭ scrierĭ, uneĭ lucrărĭ de artă ș. a. Imitațiune: copia seamănă cu originalu. Manuscript saŭ tipăritură după care lucrează culegătoru tipograf. Copie după (fals de pe) natură, descrierea saŭ pictarea ființelor saŭ lucrurilor din natură. V. suret.

1) cópie f. (vsl. kopiĭe, suliță, din răd. luĭ kopati, a tăĭa, a săpa. V. copcă 2, scopesc). Un fel de cuțit cu doŭă tăișurĭ cu care preutu scoate agnețu din prescură și care simbolizează sulița cu care a fost împuns Hristos.

copi sn [At: (a. 1757) IORGA, S. D. XIV, 86 / Pl: ~uri / E: ngr ϰοπιξ, -ιδοξ] (Înv) Copie.

copiá [At: NEGRUZZI, S. I, 332 / Pzi: ~iéz / E: fr copier] 1 vt A transcrie un text, redând exact conținutul lui. 2 vt A reproduce fără originalitate o operă de artă. 3 vt (Prt) A imita pe cineva. 4 vi A redacta o lucrare folosind în mod nepermis lucrarea altui elev sau alte surse de informație. 5 vi A plagia. 6 vt (Teh) A prelucra prin așchiere un model, rezultând o piesă cu un model identic.

COPIÁ, copiez, vb. I. Tranz. 1. A transcrie un text, redând exact conținutul lui. ♦ A reproduce fără originalitate o operă de artă. ♦ Intranz. (În școală) A redacta o lucrare folosind în mod nepermis lucrarea altui elev sau alte surse de informație. ♦ A plagia. 2. (Peior.) A reproduce ceva prin imitație servilă; a imita pe cineva. – Din fr. copier.

COPIÁ, copiez, vb. I. Tranz. 1. A transcrie un text, redând exact conținutul lui. ♦ A reproduce fără originalitate o operă de artă. ♦ Intranz. (În școală) A redacta o temă, folosind în mod nepermis lucrarea altui elev sau alte surse de informație. ♦ A plagia. 2. (Peior.) A reproduce ceva prin imitație servilă; a imita pe cineva. – Din fr. copier.

COPIÁ, copiez, vb. I. Tranz. 1. A reproduce un text sau o operă de artă (desen, pictură, sculptură). Vom răspunde copiind un fragment din scrisoarea ce am primit. NEGRUZZI, S. I 332. 2. (Peiorativ) A reproduce prin imitație servilă. V. plagia. Să nu-ți închipuiești, amice, că am. copiat această istorioară din cartea răposatului Anton Pann. ODOBESCU, S. III 47. ♦ (Cu privire la o persoană) A imita pe cineva. ♦ Intranz. (În limbajul școlarilor) A redacta o temă scrisă folosind în mod neîngăduit lucrarea altui elev sau alte surse de informație. – Pronunțat: -pi-a.

COPIÁ vb. I. tr. 1. A reproduce un text, o operă de artă etc. ♦ A reproduce ceva în mod servil și fără originalitate. 2. (Peior.) A imita servil pe cineva. ♦ intr. A redacta o teză, o lucrare etc. folosind pe furiș în timpul examenului lucrarea unui alt coleg, manuale, notițe etc. 3. (Tehn.) A prelucra prin așchiere la o mașină-unealtă un model, piesa rezultată având un profil identic. [Pron. -pi-a, p.i. 3,6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. [< fr. copier, cf. it. copiare].

COPIÁ vb. I. tr. 1. a reproduce un text, o operă de artă etc. ◊ a reproduce ceva în mod servil și fără originalitate; a plagia. 2. (peior.) a imita servil pe cineva. 3. (tehn.) a prelucra prin așchiere la o mașină-unealtă un model, piesa rezultată având un profil identic. II. intr. a redacta o teză, o lucrare etc. folosind pe furiș în timpul examenului lucrarea unui alt coleg, manuale, notițe etc. (< fr. copier)

arată toate definițiile

Intrare: copie (s.f..)
copie1 (s.f.) substantiv feminin
  • silabație: co-pi-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copie
  • copia
plural
  • copii
  • copiile
genitiv-dativ singular
  • copii
  • copiei
plural
  • copii
  • copiilor
vocativ singular
plural
Intrare: copie (suf.)
copie2 (suf.)
sufix (I7-S)
  • copie
Intrare: copia
  • silabație: co-pi-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • copia
  • copiere
  • copiat
  • copiatu‑
  • copiind
  • copiindu‑
singular plural
  • copia
  • copiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • copiez
(să)
  • copiez
  • copiam
  • copiai
  • copiasem
a II-a (tu)
  • copiezi
(să)
  • copiezi
  • copiai
  • copiași
  • copiaseși
a III-a (el, ea)
  • copia
(să)
  • copieze
  • copia
  • copie
  • copiase
plural I (noi)
  • copiem
(să)
  • copiem
  • copiam
  • copiarăm
  • copiaserăm
  • copiasem
a II-a (voi)
  • copiați
(să)
  • copiați
  • copiați
  • copiarăți
  • copiaserăți
  • copiaseți
a III-a (ei, ele)
  • copia
(să)
  • copieze
  • copiau
  • copia
  • copiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

copie (s.f..)

  • 1. (Adesea în opoziție cu original) Reproducere exactă a unui text, a unei opere de artă, a unei imagini fotografice etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Tabloul acesta este o copie după Grigorescu. Articolul se va bate la mașină în două copii.
      surse: DLRLC
    • Într-o zi el primi o scrisoare cu sigiliu negru... o copie de pe un testament părea a fi. EMINESCU, N. 40.
      surse: DLRLC
    • figurat Cu narciși, cu crini, cu lotuși Timpul cald s-apropie; Primăvara asta totuși Nu-i decît o copie. TOPÎRCEANU, M. 38.
      surse: DLRLC
  • 2. peiorativ Imitație servilă și fără valoare, făcută uneori prin mijloace nepermise.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 3. Înscris care reproduce întocmai cuprinsul unui alt înscris constatator al unui act juridic.
    surse: DEX '09 NODEX
    • 3.1. Copie legalizată = copie pe care un organ de stat competent o atestă ca fiind conformă cu originalul.
      surse: DEX '09 NODEX
  • 4. Copie standard = film care conține pe aceeași peliculă imaginea cât și coloana sonoră, pentru proiecție.
    surse: MDN '00

etimologie:

copie (suf.)

  • 1. Element de compunere cu semnificația „asociație, grupare”.
    surse: DETS

etimologie:

  • limba latină copia „mulțime”, care a dat în limba franceză, germană -copie, limba engleză -copy.
    surse: DETS

copia

  • 1. A transcrie un text, redând exact conținutul lui.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Vom răspunde copiind un fragment din scrisoarea ce am primit. NEGRUZZI, S. I 332.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A reproduce fără originalitate o operă de artă.
      surse: DEX '09 DN
    • 1.2. intranzitiv (În școală) A redacta o lucrare folosind în mod nepermis lucrarea altui elev sau alte surse de informație.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
    • surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Să nu-ți închipuiești, amice, că am copiat această istorioară din cartea răposatului Anton Pann. ODOBESCU, S. III 47.
        surse: DLRLC
  • 2. peiorativ A reproduce ceva prin imitație servilă; a imita pe cineva.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 3. tehnică A prelucra prin așchiere la o mașină-unealtă un model, piesa rezultată având un profil identic.
    surse: DN

etimologie: