2 intrări

28 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

convorbíre sf [At: ALEXANDRESCU, M. 189 / Pl: ~ri / E: convorbi] 1 Conversație (1). 2 (Îs) ~ telefonică Discuție prin intermediul telefonului.

CONVORBÍRE, convorbiri, s. f. Acțiunea de a convorbi; conversație, discuție. ◊ Convorbire telefonică = comunicație bilaterală realizată prin intermediul unei instalații telefonice. – V. convorbi.

CONVORBÍRE, convorbiri, s. f. Acțiunea de a convorbi; conversație, discuție. ◊ Convorbire telefonică = comunicație bilaterală realizată prin intermediul unei instalații telefonice. – V. convorbi.

CONVORBÍRE, convorbiri, s. f. Conversație, discuție. După o convorbire atît de prozaică... am sfîrșit prin a rîde. NEGRUZZI, S. I 68.

convorbíre s. f., g.-d. art. convorbírii; pl. convorbíri

convorbíre s. f. → vorbire

CONVORBÍRE s. v. discuție.

CONVORBÍRE s.f. Acțiunea de a convorbi; discuție, conversație. ◊ Convorbire telefonică = discuție realizată prin intermediul telefonului. [< convorbi].

CONVORBÍRE s. f. discuție, conversație. ♦ ~ telefonică = discuție prin telefon. (< convorbi)

CONVORBÍRE ~i f. Schimb de vorbe sau de idei pe cale orală; discuție; conversație; dialog. ~ aprinsă.~ telefonică comunicație bilaterală prin telefon. [Art. convorbirea; G.-D. convorbirii; Sil. -bi-re] /v. a convorbi

*convorbíre f. Conversațiune.

convorbí vi [At: EMINESCU, P. 181 / Pzi: ~bésc / E: con1- + vorbi după ger unterreden] (Rar) A sta de vorbă Și: conversa, discuta.

CONVORBÍ, convorbesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A sta de vorbă; a discuta, a conversa. – Con1- + vorbi (după germ. unterreden).

CONVORBÍ, convorbesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A sta de vorbă; a discuta, a conversa. – Con1- + vorbi (după germ. unterreden).

CONVORBÍ, convorbesc, vb. IV. Intranz. (Ieșit din uz; urmat uneori de determinări introduse prin prep. «cu») A discuta, a conversa, a sta de vorbă. După formalitățile de rigoare, am început să convorbim despre vreme, despre sorții agriculturii... despre criză ș.c.l. CARAGIALE, O. II 164.

convorbí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. convorbésc, imperf. 3 sg. convorbeá; conj. prez. 3 să convorbeáscă

CONVORBÍ vb. v. conversa, dialoga, discuta, vorbi.

CONVORBÍ vb. IV. intr. A sta de vorbă, a vorbi, a discuta, a conversa. [< con- + vorbi, după germ. unterreden].

CONVORBÍ vb. intr. a sta de vorbă, a discuta, a conversa. (după germ. unterreden)

Intrare: convorbi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) convorbi convorbire convorbit convorbind singular plural
convorbește convorbiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) convorbesc (să) convorbesc convorbeam convorbii convorbisem
a II-a (tu) convorbești (să) convorbești convorbeai convorbiși convorbiseși
a III-a (el, ea) convorbește (să) convorbească convorbea convorbi convorbise
plural I (noi) convorbim (să) convorbim convorbeam convorbirăm convorbiserăm, convorbisem*
a II-a (voi) convorbiți (să) convorbiți convorbeați convorbirăți convorbiserăți, convorbiseți*
a III-a (ei, ele) convorbesc (să) convorbească convorbeau convorbi convorbiseră
Intrare: convorbire
convorbire substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular convorbire convorbirea
plural convorbiri convorbirile
genitiv-dativ singular convorbiri convorbirii
plural convorbiri convorbirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)