opțiuni
  • info

13 definiții pentru convorbi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONVORBI, convorbesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A sta de vorbă; a discuta, a conversa. – Con1- + vorbi (după germ. unterreden).

CONVORBI, convorbesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A sta de vorbă; a discuta, a conversa. – Con1- + vorbi (după germ. unterreden).

convorbi vi [At: EMINESCU, P. 181 / Pzi: ~besc / E: con1- + vorbi după ger unterreden] (Rar) A sta de vorbă Si: conversa, discuta.

CONVORBI, convorbesc, vb. IV. Intranz. (Ieșit din uz; urmat uneori de determinări introduse prin prep. «cu») A discuta, a conversa, a sta de vorbă. După formalitățile de rigoare, am început să convorbim despre vreme, despre sorții agriculturii... despre criză ș.c.l. CARAGIALE, O. II 164.

CONVORBI vb. IV. intr. A sta de vorbă, a vorbi, a discuta, a conversa. [< con- + vorbi, după germ. unterreden].

CONVORBI vb. intr. a sta de vorbă, a discuta, a conversa. (după germ. unterreden)

A CONVORBI ~esc intranz. rar A ține o convorbire; a sta de vorbă; a conversa; a discuta; a disputa. /con- + a vorbi

convorbì v. a vorbi cu cineva, a se întreține.

*convorbésc v. intr. (con și vorbesc). Conversez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

convorbi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. convorbesc, 3 sg. convorbește, imperf. 1 convorbeam; conj. prez. 1 sg. să convorbesc, 3 să convorbească

convorbi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. convorbesc, imperf. 3 sg. convorbea; conj. prez. 3 să convorbească

convorbi vb. → vorbi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONVORBI vb. v. conversa, dialoga, discuta, vorbi.

convorbi vb. v. CONVERSA. DIALOGA. DISCUTA. VORBI.

Intrare: convorbi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • convorbi
  • convorbire
  • convorbit
  • convorbitu‑
  • convorbind
  • convorbindu‑
 singular plural
  • convorbește
  • convorbiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • convorbesc
 (să)
  • convorbesc
  • convorbeam
  • convorbii
  • convorbisem
a II-a (tu)
  • convorbești
 (să)
  • convorbești
  • convorbeai
  • convorbiși
  • convorbiseși
a III-a (el, ea)
  • convorbește
 (să)
  • convorbească
  • convorbea
  • convorbi
  • convorbise
plural I (noi)
  • convorbim
 (să)
  • convorbim
  • convorbeam
  • convorbirăm
  • convorbiserăm
  • convorbisem
a II-a (voi)
  • convorbiți
 (să)
  • convorbiți
  • convorbeați
  • convorbirăți
  • convorbiserăți
  • convorbiseți
a III-a (ei, ele)
  • convorbesc
 (să)
  • convorbească
  • convorbeau
  • convorbiră
  • convorbiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

convorbi, convorbescverb

  • 1. rar A sta de vorbă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: conversa dialoga discuta disputa vorbi
    • format_quote După formalitățile de rigoare, am început să convorbim despre vreme, despre sorții agriculturii... despre criză ș.c.l. CARAGIALE, O. II 164. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.