opțiuni
  • info
15 definiții pentru convorbi

Explicative DEX

CONVORBI, convorbesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A sta de vorbă; a discuta, a conversa. – Con1- + vorbi (după germ. unterreden).

CONVORBI, convorbesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A sta de vorbă; a discuta, a conversa. – Con1- + vorbi (după germ. unterreden).

convorbi vi [At: EMINESCU, P. 181 / Pzi: ~besc / E: con1- + vorbi după ger unterreden] (Rar) A sta de vorbă Si: conversa, discuta.

* CONVORBI (-besc) vb. intr. A sta de vorbă, a vorbi cu cineva: am început să convorbim despre vreme (CAR.).

CONVORBI, convorbesc, vb. IV. Intranz. (Ieșit din uz; urmat uneori de determinări introduse prin prep. «cu») A discuta, a conversa, a sta de vorbă. După formalitățile de rigoare, am început să convorbim despre vreme, despre sorții agriculturii... despre criză ș.c.l. CARAGIALE, O. II 164.

CONVORBI, convorbesc, vb. IV. Intranz. (Ieșit din uz) A sta de vorbă; a discuta, a conversa. – Din con1- + vorbi (după germ. unterreden).

CONVORBI vb. IV. intr. A sta de vorbă, a vorbi, a discuta, a conversa. [< con- + vorbi, după germ. unterreden].

CONVORBI vb. intr. a sta de vorbă, a discuta, a conversa. (după germ. unterreden)

A CONVORBI ~esc intranz. rar A ține o convorbire; a sta de vorbă; a conversa; a discuta; a disputa. /con- + a vorbi

convorbì v. a vorbi cu cineva, a se întreține.

*convorbésc v. intr. (con și vorbesc). Conversez.

Ortografice DOOM

convorbi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. convorbesc, 3 sg. convorbește, imperf. 1 convorbeam; conj. prez. 1 sg. să convorbesc, 3 să convorbească

convorbi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. convorbesc, imperf. 3 sg. convorbea; conj. prez. 3 să convorbească

convorbi vb. → vorbi

Sinonime

CONVORBI vb. v. conversa, dialoga, discuta, vorbi.

convorbi vb. v. CONVERSA. DIALOGA. DISCUTA. VORBI.

Intrare: convorbi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • convorbi
  • convorbire
  • convorbit
  • convorbitu‑
  • convorbind
  • convorbindu‑
 singular plural
  • convorbește
  • convorbiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • convorbesc
 (să)
  • convorbesc
  • convorbeam
  • convorbii
  • convorbisem
a II-a (tu)
  • convorbești
 (să)
  • convorbești
  • convorbeai
  • convorbiși
  • convorbiseși
a III-a (el, ea)
  • convorbește
 (să)
  • convorbească
  • convorbea
  • convorbi
  • convorbise
plural I (noi)
  • convorbim
 (să)
  • convorbim
  • convorbeam
  • convorbirăm
  • convorbiserăm
  • convorbisem
a II-a (voi)
  • convorbiți
 (să)
  • convorbiți
  • convorbeați
  • convorbirăți
  • convorbiserăți
  • convorbiseți
a III-a (ei, ele)
  • convorbesc
 (să)
  • convorbească
  • convorbeau
  • convorbiră
  • convorbiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

convorbi, convorbescverb

  • 1. rar A sta de vorbă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: conversa dialoga discuta disputa vorbi
    • format_quote După formalitățile de rigoare, am început să convorbim despre vreme, despre sorții agriculturii... despre criză ș.c.l. CARAGIALE, O. II 164. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „convorbi” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1