2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

convocare sf [At: SADOVEANU, P. M. 214 / Pl: ~cări / E: convoca] 1 Chemare la o adunare Si: (înv) convocațiune (1). 2 (Ccr) Înștiințare scrisă prin care este convocată o persoană, un grup de persoane sau un corp constituit, cu un anumit scop (oficial) Si: (reg) convocator (2), (înv) convocațiune (2).

CONVOCÁRE, convocări, s. f. Acțiunea de a convoca și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Înștiințare scrisă prin care este convocată o persoană, o adunare etc.; convocațiune. – V. convoca.

CONVOCÁRE, convocări, s. f. Acțiunea de a convoca și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Înștiințare scrisă prin care este convocată o persoană, o adunare etc.; convocațiune. – V. convoca.

CONVOCÁRE, convocări, s. f. Acțiunea de a convoca și rezultatul ei; chemare la o adunare. Convocarea Marii Adunări Naționale [a Republicii Populare Romîne] se face de către Prezidiul Marii Adunări Naționale. CONST. R.P.R. 20. Convocarea adunării generale se face de către consiliul de conducere, fie din inițiativa sa, fie la cererea comisiei de revizii. STAT. GOSP. AGR. 43. Ce convocare să fie la București? s-a interesat primarele Uță. SADOVEANU, P. M. 214. ♦ (Concretizat) Înștiințare scrisă prin care cineva este chemat la o adunare sau în fața unei autorități. Am primit o convocare la minister.

CONVOCÁRE s.f. Acțiunea de a convoca și rezultatul ei; convocațiune; (spec.) anunț prin care este convocată o persoană, o adunare etc. [Pl. -cări. / < convoca].

CONVOCÁRE s. f. acțiunea de a convoca; convocațiune; anunț prin care este convocată o persoană, o adunare etc. (< convoca)

CONVOCÁRE ~ări f. 1) v. A CONVOCA. 2) Înștiințare oficială prin care cineva este convocat. /v. a convoca

convoca vt [At: BĂLCESCU, M. V. 9/26 / Pzi: convóc / E: fr convoquer, lat convocare] A chema (oficial), într-un anumit loc, o persoană, un grup de persoane ori un corp constituit.

convocațiune sf [At: COD. ȚIV. V. / V: ~cație / Pl: ~ni / E: fr convocation] (Înv) 1-2 Convocare (1-2).

CONVOCÁ, convóc, vb. I. Tranz. A chema, a face să vină într-un anumit loc o persoană, un grup de persoane etc., cu un anumit scop (oficial). – Din fr. convoquer, lat. convocare.

CONVOCÁ, convoc, vb. I. Tranz. a chema, a face să vină într-un anumit loc o persoană, un grup de persoane sau un corp constituit, cu un anumit scop (oficial). – Din fr. convoquer, lat. convocare.

CONVOCÁ, convóc, vb. I. Tranz. (Cu privire la o persoană, un grup de persoane sau un corp constituit) A chema, a aduna într-un singur loc cu un scop, în general, oficial. Marea Adunare Națională poate fi convocată în sesiuni extraordinare de către Prezidiul Marii Adunări Naționale, sau la cererea cel puțin a unei treimi din numărul total al deputaților. CONST. R.P.R. 20. Nu tîrzie vreme s-a arătat la lucirea mohorîtă a sfîrșitului de zi și Dănilă-baciul, împreună cu ciracii lui pe care-i convocasem la otac. SADOVEANU, O. A. II 236. ◊ Refl. pas. Aceste adunări se convocați de domn pentru facerea legilor. BĂLCESCU, O. II 13.

CONVOCÁ vb. I. tr. A chema, a aduna (oficial) într-un loc un grup de persoane, un corp constituit etc. cu un anumit scop. [P.i. convóc, 3,6 -voacă. / < fr. convoquer, it., lat. convocare].

CONVOCÁ vb. tr. a chema (oficial) într-un loc un grup de persoane, un corp constituit. (< fr. convoquer, lat. convocare)

A CONVOCÁ convóc tranz. (persoane) A chema (oficial) la o reuniune. /<fr. convoquer, lat. convocare

convocà v. a da de știre sau a ordona să se adune.

*convóc, a v. tr. (lat. cón-voco, -vocáre, d. con-, la un loc, și vocare, a chema. V. bocesc, voce, e-, in-, pro- și re-voc. Convoacă și convocă, să convoace și să convoce). Chem să se adune: a convoca membriĭ uneĭ societățĭ, a convoca o adunare.

*convocațiúne f. (lat. convocátio, -ónis. V. vocațiune). Acțiunea de a convoca. Hîrtie care conține o convocare: a primi o convocațiune. – Și -áție, dar ob. -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

convocáre s. f., g.-d. art. convocắrii; pl. convocắri

convocáre s. f., g.-d. art. convocării; pl. convocări

convocá (a ~) vb., ind. prez. 3 convoácă; conj. prez. 3 să convoáce

arată toate definițiile

Intrare: convocare
convocare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convocare
  • convocarea
plural
  • convocări
  • convocările
genitiv-dativ singular
  • convocări
  • convocării
plural
  • convocări
  • convocărilor
vocativ singular
plural
Intrare: convoca
verb (VT81)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • convoca
  • convocare
  • convocat
  • convocatu‑
  • convocând
  • convocându‑
singular plural
  • convoa
  • convocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • convoc
(să)
  • convoc
  • convocam
  • convocai
  • convocasem
a II-a (tu)
  • convoci
(să)
  • convoci
  • convocai
  • convocași
  • convocaseși
a III-a (el, ea)
  • convoa
(să)
  • convoace
  • convoca
  • convocă
  • convocase
plural I (noi)
  • convocăm
(să)
  • convocăm
  • convocam
  • convocarăm
  • convocaserăm
  • convocasem
a II-a (voi)
  • convocați
(să)
  • convocați
  • convocați
  • convocarăți
  • convocaserăți
  • convocaseți
a III-a (ei, ele)
  • convoa
(să)
  • convoace
  • convocau
  • convoca
  • convocaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

convocare

  • 1. Acțiunea de a convoca și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: convocațiune 3 exemple
    exemple
    • Convocarea Marii Adunări Naționale [a Republicii Populare Române] se face de către Prezidiul Marii Adunări Naționale. CONST. R.P.R. 20.
      surse: DLRLC
    • Convocarea adunării generale se face de către consiliul de conducere, fie din inițiativa sa, fie la cererea comisiei de revizii. STAT. GOSP. AGR. 43.
      surse: DLRLC
    • Ce convocare să fie la București? s-a interesat primarele Uță. SADOVEANU, P. M. 214.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Înștiințare scrisă prin care este convocată o persoană, o adunare etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: convocațiune un exemplu
      exemple
      • Am primit o convocare la minister.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi convoca
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

convoca

  • 1. A chema, a face să vină într-un anumit loc o persoană, un grup de persoane etc., cu un anumit scop (oficial).
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: aduna chema 3 exemple
    exemple
    • Marea Adunare Națională poate fi convocată în sesiuni extraordinare de către Prezidiul Marii Adunări Naționale, sau la cererea cel puțin a unei treimi din numărul total al deputaților. CONST. R.P.R. 20.
      surse: DLRLC
    • Nu tîrzie vreme s-a arătat la lucirea mohorîtă a sfîrșitului de zi și Dănilă-baciul, împreună cu ciracii lui pe care-i convocasem la otac. SADOVEANU, O. A. II 236.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Aceste adunări se convocau de domn pentru facerea legilor. BĂLCESCU, O. II 13.
      surse: DLRLC

etimologie: