13 definiții pentru convocare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONVOCARE, convocări, s. f. Acțiunea de a convoca și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Înștiințare scrisă prin care este convocată o persoană, o adunare etc.; convocațiune. – V. convoca.

CONVOCARE, convocări, s. f. Acțiunea de a convoca și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Înștiințare scrisă prin care este convocată o persoană, o adunare etc.; convocațiune. – V. convoca.

convocare sf [At: SADOVEANU, P. M. 214 / Pl: ~cări / E: convoca] 1 Chemare la o adunare Si: (înv) convocațiune (1). 2 (Ccr) Înștiințare scrisă prin care este convocată o persoană, un grup de persoane sau un corp constituit, cu un anumit scop (oficial) Si: (reg) convocator (2), (înv) convocațiune (2).

CONVOCARE, convocări, s. f. Acțiunea de a convoca și rezultatul ei; chemare la o adunare. Convocarea Marii Adunări Naționale [a Republicii Populare Romîne] se face de către Prezidiul Marii Adunări Naționale. CONST. R.P.R. 20. Convocarea adunării generale se face de către consiliul de conducere, fie din inițiativa sa, fie la cererea comisiei de revizii. STAT. GOSP. AGR. 43. Ce convocare să fie la București? s-a interesat primarele Uță. SADOVEANU, P. M. 214. ♦ (Concretizat) Înștiințare scrisă prin care cineva este chemat la o adunare sau în fața unei autorități. Am primit o convocare la minister.

CONVOCARE s.f. Acțiunea de a convoca și rezultatul ei; convocațiune; (spec.) anunț prin care este convocată o persoană, o adunare etc. [Pl. -cări. / < convoca].

CONVOCARE s. f. acțiunea de a convoca; convocațiune; anunț prin care este convocată o persoană, o adunare etc. (< convoca)

CONVOCARE ~ări f. 1) v. A CONVOCA. 2) Înștiințare oficială prin care cineva este convocat. /v. a convoca

convocațiune sf [At: COD. ȚIV. V. / V: ~cație / Pl: ~ni / E: fr convocation] (Înv) 1-2 Convocare (1-2).

*convocațiúne f. (lat. convocátio, -ónis. V. vocațiune). Acțiunea de a convoca. Hîrtie care conține o convocare: a primi o convocațiune. – Și -áție, dar ob. -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

convocare s. f., g.-d. art. convocării; pl. convocări

convocare s. f., g.-d. art. convocării; pl. convocări

convocare s. f., g.-d. art. convocării; pl. convocări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONVOCARE s. 1. v. chemare. 2. adunare, întrunire, reunire, strângere. (~ oamenilor la o ședință.)

CONVOCARE s. 1. chemare, invitare, invitație. (~ lor la direcție, la miliție.) 2. adunare, întrunire, reunire, slrîngere. (~ oamenilor la o ședință.)

Intrare: convocare
convocare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convocare
  • convocarea
plural
  • convocări
  • convocările
genitiv-dativ singular
  • convocări
  • convocării
plural
  • convocări
  • convocărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

convocare, convocărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a convoca și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: convocațiune
    • format_quote Convocarea Marii Adunări Naționale [a Republicii Populare Române] se face de către Prezidiul Marii Adunări Naționale. CONST. R.P.R. 20. DLRLC
    • format_quote Convocarea adunării generale se face de către consiliul de conducere, fie din inițiativa sa, fie la cererea comisiei de revizii. STAT. GOSP. AGR. 43. DLRLC
    • format_quote Ce convocare să fie la București? s-a interesat primarele Uță. SADOVEANU, P. M. 214. DLRLC
    • 1.1. Înștiințare scrisă prin care este convocată o persoană, o adunare etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: convocațiune
      • format_quote Am primit o convocare la minister. DLRLC
etimologie:
  • vezi convoca DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.