2 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

contrafácere sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: contraface] Falsificare.

CONTRAFÁCERE, contrafaceri, s. f. Acțiunea de a contraface și rezultatul ei; reproducere frauduloasă, falsificare. – V. contraface.

CONTRAFÁCERE, contrafaceri, s. f. Acțiunea de a contraface și rezultatul ei; reproducere frauduloasă, falsificare. – V. contraface.

CONTRAFÁCERE, contrafaceri, s. f. Acțiunea de a contraface și rezultatul ei; reproducere frauduloasă, falsificare. V. imitație, plastografie.

contrafácere s. f., g-.d. art. contrafácerii; pl. contrafáceri

contrafácere s. f. → facere

CONTRAFÁCERE s. v. falsificare.

CONTRAFÁCERE s.f. Acțiunea de a contraface și rezultatul ei; fals. [< contraface].

contrafacere f. 1. fapta de a contraface sau imita efecte publice, monede; 2. reproducere sau imitare frauduloasă a unei producțiuni sau opere străine; 3. falsificarea unei scrisori, a unei semnături.

*contrafácere saŭ contrafacțiúne f. (al doĭlea după lat. fáctio, -ónis, facere; fr. contrefaction). Rar. Imitațiune, falsificare. – Și -ácție.

contrafáce vt [At: MDA ms / Pzi: contrafác / E: contra3- + face după fr contrefaire] A falsifica.

CONTRAFÁCE, contrafác, vb. III. Tranz. A reproduce un document, un obiect, un preparat original în scop fraudulos, dându-l drept autentic; a falsifica. – Contra1- + face (după fr. contrefaire).

CONTRAFÁCE, contrafác, vb. III. Tranz. A reproduce un document, un obiect, un preparat original în scop fraudulos, dându-l drept autentic; a falsifica. – Contra1- + face (după fr. contrefaire).

CONTRAFÁCE, contrafác, vb. III. Tranz. A reproduce cu scop fraudulos un document, un obiect, o lucrare sau scrisul cuiva; a falsifica. V. imita, plastografia. A contraface iscălitura cuiva. A contraface un medicament.

contrafáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. contrafác, 1 pl. contrafácem, 2 pl. contrafáceți; imper. contrafă, neg. nu contrafáce; part. contrafăcút

CONTRAFÁCE vb. 1. v. falsifica. 2. v. denatura. 3. a falsifica, (pop. și fam.) a drege, (pop.) a preface. (~ băutura.)

CONTRAFÁCE vb. III. tr. A reproduce (un act, un document) în scopuri frauduloase prin imitație; a falsifica. [P.i. contrafác. / < contra- + face, după fr. contrefaire].

CONTRAFÁCE vb. tr. a reproduce un document, o operă de artă, un obiect în scopuri frauduloase; a falsifica. (după fr. contrefaire)

contrafáce (contrafác, contrafăcút), vb. – A falsifica, a imita. De la face, după modelul fr. contrefaire.

Intrare: contraface
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) contraface contrafacere contrafăcut contrafăcând singular plural
contrafă, contraface contrafaceți, contrafăceți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) contrafac (să) contrafac contrafăceam contrafăcui contrafăcusem
a II-a (tu) contrafaci (să) contrafaci contrafăceai contrafăcuși contrafăcuseși
a III-a (el, ea) contraface (să) contrafa contrafăcea contrafăcu contrafăcuse
plural I (noi) contrafacem (să) contrafacem contrafăceam contrafăcurăm contrafăcuserăm, contrafăcusem*
a II-a (voi) contrafaceți (să) contrafaceți contrafăceați contrafăcurăți contrafăcuserăți, contrafăcuseți*
a III-a (ei, ele) contrafac (să) contrafa contrafăceau contrafăcu contrafăcuseră
Intrare: contrafacere
contrafacere substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contrafacere contrafacerea
plural contrafaceri contrafacerile
genitiv-dativ singular contrafaceri contrafacerii
plural contrafaceri contrafacerilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)