opțiuni

2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contrafacere sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: contraface] Falsificare.

CONTRAFÁCERE, contrafaceri, s. f. Acțiunea de a contraface și rezultatul ei; reproducere frauduloasă, falsificare. – V. contraface.

CONTRAFÁCERE, contrafaceri, s. f. Acțiunea de a contraface și rezultatul ei; reproducere frauduloasă, falsificare. – V. contraface.

CONTRAFÁCERE, contrafaceri, s. f. Acțiunea de a contraface și rezultatul ei; reproducere frauduloasă, falsificare. V. imitație, plastografie.

CONTRAFÁCERE s.f. Acțiunea de a contraface și rezultatul ei; fals. [< contraface].

contrafacere f. 1. fapta de a contraface sau imita efecte publice, monede; 2. reproducere sau imitare frauduloasă a unei producțiuni sau opere străine; 3. falsificarea unei scrisori, a unei semnături.

*contrafácere saŭ contrafacțiúne f. (al doĭlea după lat. fáctio, -ónis, facere; fr. contrefaction). Rar. Imitațiune, falsificare. – Și -ácție.

contrafáce vt [At: MDA ms / Pzi: contrafác / E: contra3- + face după fr contrefaire] A falsifica.

CONTRAFÁCE, contrafác, vb. III. Tranz. A reproduce un document, un obiect, un preparat original în scop fraudulos, dându-l drept autentic; a falsifica. – Contra1- + face (după fr. contrefaire).

CONTRAFÁCE, contrafác, vb. III. Tranz. A reproduce un document, un obiect, un preparat original în scop fraudulos, dându-l drept autentic; a falsifica. – Contra1- + face (după fr. contrefaire).

CONTRAFÁCE, contrafác, vb. III. Tranz. A reproduce cu scop fraudulos un document, un obiect, o lucrare sau scrisul cuiva; a falsifica. V. imita, plastografia. A contraface iscălitura cuiva. A contraface un medicament.

CONTRAFÁCE vb. III. tr. A reproduce (un act, un document) în scopuri frauduloase prin imitație; a falsifica. [P.i. contrafác. / < contra- + face, după fr. contrefaire].

CONTRAFÁCE vb. tr. a reproduce un document, o operă de artă, un obiect în scopuri frauduloase; a falsifica. (după fr. contrefaire)

A CONTRAFÁCE contrafác tranz. (acte, adevăruri, obiecte de preț etc.) A denatura în mod intenționat, prezentând ca fiind autentic; a falsifica. /contra- + a face

contraface v. 1. a reproduce prin imitațiune; 2. a preface cu tot dinadinsul: a contraface semnătura.

*contrafác, -făcut, a -fáce v. tr. (după fr. contrefaire). Rar. Imitez, falsific: a contraface o marfă, o semnătură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contrafácere s. f., g.-d. art. contrafácerii; pl. contrafáceri corectată

contrafácere s. f. → facere

contrafáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. contrafác, 1 pl. contrafácem, 2 pl. contrafáceți; imper. contrafă, neg. nu contrafáce; part. contrafăcút

contrafáce vb. → face

contrafac.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONTRAFÁCERE s. v. falsificare.

arată toate definițiile

Intrare: contrafacere
contrafacere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contrafacere
  • contrafacerea
plural
  • contrafaceri
  • contrafacerile
genitiv-dativ singular
  • contrafaceri
  • contrafacerii
plural
  • contrafaceri
  • contrafacerilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: contraface
verb (VT614)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contraface
  • contrafacere
  • contrafăcut
  • contrafăcutu‑
  • contrafăcând
  • contrafăcându‑
 singular plural
  • contrafă
  • contraface
  • contrafaceți
  • contrafăceți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contrafac
 (să)
  • contrafac
  • contrafăceam
  • contrafăcui
  • contrafăcusem
a II-a (tu)
  • contrafaci
 (să)
  • contrafaci
  • contrafăceai
  • contrafăcuși
  • contrafăcuseși
a III-a (el, ea)
  • contraface
 (să)
  • contrafacă
  • contrafăcea
  • contrafăcu
  • contrafăcuse
plural I (noi)
  • contrafacem
 (să)
  • contrafacem
  • contrafăceam
  • contrafăcurăm
  • contrafăcuserăm
  • contrafăcusem
a II-a (voi)
  • contrafaceți
 (să)
  • contrafaceți
  • contrafăceați
  • contrafăcurăți
  • contrafăcuserăți
  • contrafăcuseți
a III-a (ei, ele)
  • contrafac
 (să)
  • contrafacă
  • contrafăceau
  • contrafăcură
  • contrafăcuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

contrafacere

etimologie:

  • vezi contraface
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

contraface

  • 1. A reproduce un document, un obiect, un preparat original în scop fraudulos, dându-l drept autentic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: falsifica un exemplu
    exemple
    • A contraface iscălitura cuiva. A contraface un medicament.
      surse: DLRLC

etimologie: