14 definiții pentru fals (subst.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fals, ~ă [At: MAIORESCU, CR. I, 279 / V: (înv) falș, falșă (S și: falșe) / Pl: ~lși, ~e a, ~uri sn / E: it falso, lat falsus] 1 a Care este contrar adevărului, realității Si: neadevărat. 2 a Care este contrar exactității Si: eronat, greșit, incorect, inexact. 3 a (D. judecăți, argumentații etc.) Neîntemeiat. 4 a (D. afirmații, mărturii etc.) Care denaturează adevărul pentru a înșela Si: mincinos, (pop) strâmb. 5 a Care nu este autentic Si: contrafăcut, falsificat2 (1). 6 a Care nu este natural Si: artificial (3). 7 a A cărui aparență este înșelătoare. 8 a Care nu este justificat, în anumite condiții. 9 a Care prezintă o anumită asemănare cu obiectul desemnat, fără a avea caracteristicile esențiale ale acestuia. 10-11 a (Îs) Ușă (sau fereastră) ~ă Ușă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, fiind concepută doar pentru simetrie. 12 a (Atm; îs) Coaste ~e Primele trei coaste din cele cinci care nu sunt articulate direct de stern. 13 a (Med; îs) Membrane ~e Membrane care se formează în gât la difterie. 14 a (D. oameni și manifestările lor) Ipocrit. 15 a (D. sunete, voce etc.) Care nu este confonn exigențelor armoniei muzicale Si: distonant. 16 a (Înv; îs) Vers ~ Vers care nu respectă măsura sau ritmul. 17 a Care deviază de la direcția sau destinația normală, dorită. 18 sn (Jur) Infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături, prin imitarea semnăturii, denaturarea conținutului, substituire de persoane etc. 19 sn Document falsificat. 20 sn (Jur; îe) A se înscrie în ~ A ataca un act în fața justiției ca neautentic. 21 sn (Îae) A contesta formal valabilitatea unei declarații. 22 sn Obiect de artă contrafăcut Si: copie1 (2), imitație. 23 av În mod greșit. 24 av Nefiresc. 25 av În mod ipocrit. 26 av (Muz) În mod distonant.

FALS, -Ă, (I) falși, -se, adj., (II) falsuri, s. n. I. Adj. 1. Care este contrar adevărului; mincinos, neîntemeiat; care are numai aparența adevărului, autenticității; imitat, artificial. ◊ (Anat.) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, prin intermediul căruia se articulează coastele pe stern. Ușă (sau fereastră) falsă = ușă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, făcută numai pentru simetria cu ansamblul. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Prefăcut, fățarnic, ipocrit. 3. (Muz.; despre sunete, voce etc.) Incorect ca intonație; distonant. ◊ (Adverbial) Cântă fals. II. S. n. (Jur.) Infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea-credință, prin imitarea semnăturii, denaturarea conținutului, substituire de persoane etc. ◊ Expr. A se înscrie în fals = a ataca un act în fața justiției ca neautentic, contrafăcut: a contesta formal valabilitatea unei declarații. [Var.: (I) falș, -ă adj.] – Din lat. falsus, it. falso.

FALS, -Ă, (I) falși, -se, adj., (II) falsuri, s. n. I. Adj. 1. Care este contrar adevărului: mincinos, neîntemeiat; care are numai aparența adevărului, autenticității; imitat, artificial. ◊ (Anat.) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, care realizează articularea pe stern a trei perechi de coaste. Ușă (sau fereastră) falsă = ușă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, făcută numai pentru simetria cu ansamblul. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Prefăcut, fățarnic, ipocrit. 3. (Muz.; despre sunete, voce etc.) Care sună contrar legilor armoniei; distonant. ◊ (Adverbial) Cântă fals. II. S. n. (Jur.) Infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea-credință, prin imitarea semnăturii, denaturarea conținutului, substituire de persoane etc. ◊ Expr. A se înscrie în fals = a ataca un act în fața justiției ca neautentic, contrafăcut; a contesta formal valabilitatea unei declarații. [Var.: (I) falș, -ă adj.] – Din lat. falsus, it. falso.

FALS1, falsuri, s. n. (Jur.) Alterare a adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea-credință, prin imitarea semnăturii, substituire de persoane etc. Nu-i vinovat, că n-a făcut nici un fals în acte publice. SADOVEANU, P. M. 54. ◊ Expr. A se înscrie în fals = a ataca un act în fața justiției ca neautentic, contrafăcut; a contesta formal valabilitatea unei declarații.

FALS s.n. Neadevăr, contrafacere. ♦ Schimbare a adevărului într-un act scris prin adaosuri sau ștersături, prin imitarea semnăturii; substituire de persoane etc. [< lat. falsum, cf. it. falso, germ. Falsch].

FALS, -Ă I. adj. 1. care este contrar adevărului, mincinos, neîntemeiat. ◊ care are numai aparența adevărului; contrafăcut, imitat; artificial. 2. (despre oameni) prefăcut, ipocrit. 3. (muz.) care sună contrar legilor armoniei. II. s. n. 1. neadevăr, contrafacere. 2. schimbare a adevărului într-un act, prin imitarea semnăturii; substituire de persoane etc. (< lat. falsus, it. falso)

FALS2 ~uri n. 1) Lucru contrafăcut. 2) Act care denaturează adevărul, conținând adaosuri, ștersături sau imitarea semnăturii în scopuri frauduloase. /<lat. falsus, it. falso

fals a. 1. contrar adevărului: știre falsă; 2. neîntemeiat: judecată falsă; 3. discordant: notă falsă; 4. mincinos: martur fals; 5. imitat: diamant fals; 6. prefăcut: om fals. ║ n. 1. ceeace-i fals: a discerne falsul de adevăr; 2. imitarea unei semnături, alterarea unui act: a comite un fals. ║ adv. în contra adevărului: a jura fals.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fals (adj.), f. falsă, pl. falși, f. false


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FALS adj., s., adv. 1. adj. contrafăcut, falsificat, imitat, neautentic, plăsmuit, (înv.) mincinos. (Document ~.) 2. s. v. falsificare. 3. adj. artificial, (livr.) postiș, (reg.) prepus. (Păr ~; dinți ~și.) 4. adj. falsificat, (pop.) rău, (înv.) calp. (Bani ~și.) 5. adj. contrafăcut, (înv.) strâmb. (Aur ~.) 6. adj. v. artificial. 7. adj. v. greșit. 8. adj. eronat, greșit, inexact, neexact, nefondat, neîntemeiat, (înv. fig.) rătăcit. (O știre ~.) 9. adj. v. mincinos. 10. adj. v. denaturat. 11. adj. (PSIH.) falsă recunoaștere v. paramnezie. 12. adv. (pop. fig.) strâmb. (Jură ~.) 13. adj. (înv.) mincinos. (Un profet ~.) 14. adj. pretins. (Un ~ inspector.) 15. adj. v. ipocrit. 16. adj. v. afectat. 17. adj. afectat, artificial, bombastic, căutat, convențional, declamator, emfatic, făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretențios, retoric, (fig.) prețios, sunător, umflat. (Stil, limbaj ~.) 18. adj. nearmonios. (Note ~.)

FALS adj., s., adv. 1. adj. contrafăcut, falsificat, neautentic, plăsmuit, (înv.) mincinos. (Document ~.) 2. s. contrafacere, falsificare, falsificație, plăsmuire. (Acest document este un ~.) 3. adj. artificial, (livr.) postiș, (reg.) prepus. (Păr ~; dinți ~.) 4. adj. falsificat, (pop.) rău, (înv.) calp. (Bani ~.) 5. adj. contrafăcut, (înv.) strîmb. (Aur ~.) 6. adj. artificial, contrafăcut, imitat. (Pietre ~.) 7. adj. eronat, greșit, incorect, inexact, neadevărat, (înv. și reg.) smintit. (Rezultat ~ al unui calcul.) 8. adj. eronat, greșit, inexact, neexact, nefondat, neîntemeiat, (înv. fig.) rătăcit. (O știre ~.) 9. adj. inautentic, inventat, mincinos, născocit, neadevărat, neautentic, neîntemeiat, nereal, plăsmuit, scornit, (înv.) mințit, răsuflat, spuriu, (pop. fig.) strîmb. (Afirmații ~; mărturie ~.) 10. adj. alterat, deformat, denaturat, mistificat, răstălmăcit. (Adevăr ~.) 11. adj. (PSIH.) falsă recunoaștere = paramnezie. 12. adv. (pop. fig.) strîmb. (Jură ~.) 13. adj. (înv.) mincinos. (Un profet ~.) 14. adj. pretins. (Un ~ inspector.) 15. adj. duplicitar, fariseic, fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) fățărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriț, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (Atitudine ~.) 16. adj. afectat, artificial, căutat, forțat, nefiresc, nenatural, nesincer, prefăcut, silit, silnic, studiat, teatral, (rar) teatralist. (Gesturi ~.) 17. adj. afectat, artificial, bombastic, căutat, convențional, declamator, emfatic, făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretențios, retoric, (fig.) prețios, sunător, umflat. (Stil, limbaj ~.) 18. adj. nearmonios. (Note ~.)

Intrare: fals (subst.)
fals (act; -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fals
  • falsul
  • falsu‑
plural
  • falsuri
  • falsurile
genitiv-dativ singular
  • fals
  • falsului
plural
  • falsuri
  • falsurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)