2 intrări
49 de definiții

Explicative DEX

CONTA, contez, vb. I. Intranz. 1. A se încrede în cineva, a se bizui pe cineva sau pe ceva. 2. A reprezenta o valoare, a avea însemnătate. – Din fr. compter, it. contare.

CONTĂȘ, contășe, s. n. 1. Haină lungă și îmblănită, purtată în trecut de boieri. 2. (Reg.) Scurteică îmblănită pe care o poartă țăranii, prin Bucovina și prin Moldova. [Var.; contoș, contuș s. n.] – Din pol. kontusz, bg. kontoș.

CONTOȘ s. n. v. contăș.

CONTOȘ s. n. v. contăș.

CONTOȘ s. n. v. contăș.

CONTUȘ s. n. v. contăș.

CONTUȘ s. n. v. contăș.

CONTUȘ s. n. v. contăș.

chentuș sn vz contăș

compta v vz conta

conta [At: GHICA, S. 457 / V: (înv) compta / Pzi: ~tez / E: fr compter, it contare] 1-2 vtr A (se) număra. 3 vt A se bizui pe ceva sau pe cineva. 4 vt A spera în ajutorul cuiva sau a ceva. 5 vi A avea valoare, însemnătate. 6 vi (Înv; cu determinări introduse prin prepoziția cu) A ține seama de cineva.

contăș sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 203/32 / V: ~teș, ~toș, ~tuș / Pl: ~e / E: pn kontusz] 1 Haină bărbătească, lungă și îmblănită, purtată pe deasupra de domni și de boieri. 2 (Îc) ~-bos Haină luxoasă purtată de domni la ceremonii. 3 (Mol; Buc) Haină bărbătească, de obicei îmblănită, scurtă până la brâu, purtată de țărani. 4 Broboadă purtată de femei pe spate.

conteș sn vz contăș corectat(ă)

contoș sn vz contăș

contuș sn vz contăș

* CONTA (-tez) vb. intr. 1 A socoti, a calcula 2 A-și propune 3 A se bizui, a pune temeiu pe cineva: știu cît pot ~ pe amiciția ta (CAR.) [fr. compter].

* CONTĂȘ, CONTEȘ, CONTOȘ (pl. -șe) sn. 👕 1 Manta poloneză, lungă și îmblănită, purtată odinioară de Domn și de boieri: contoșul Domnului, sur și lung, cu ceaprazuri de fir (ODOB.) 2 Mold. Bucov. Un fel de scurteică purtată de oamenii de la țară, lungă și largă, îmblănită cu piei de vulpe: șezi mătăluță locului... și te învălește cu contășu băbacăi (ALECS.) [pol. kontusz].

* CONTĂȘEL (pl. -ele) sn. 👕 dim. CONTĂȘ: păcat că... nu avea și un ~ mai gros pe umere (GN.).

† CONTEȘ 👉 CONTĂȘ.

CONTOȘ 👉 CONTĂȘ.

DULAMĂ (pl. -ămi) sf. 👕 1 ‡ Veche haină boierească de origine poloneză: peste dulama poloneză de catifea stacojie, avea cabanița turcească (NEGR.); feciorii de boierinași purtau... dulămi de catifea, cu nasturi de argint (ISP.) 2 ‡ Haină lungă pe care o purtau în vechime neguțătorii, preoții și lăutarii: intră în casă și Kir Costea cu cîte o ~ veche de postav putred (FIL.) 3 Olten. Suman de dimie albă, lung pînă la călcâie, purtat de țărani 4 = CONTĂȘ 2: Chira, într’o ~ cu hîrșii de vulpe, se repede înspre Cornul Caprei (DLVR.) [tc. srb. dolamá].

CONTA, contez, vb. I. Intranz. 1. A se încrede în cineva, a se bizui pe cineva sau pe ceva, a spera în ajutorul cuiva sau a ceva. 2. A reprezenta o valoare, a avea însemnătate. 3. (Înv.; cu determinări introduse prin prep. „cu”) A ține seama de cineva. – Din fr. compter, it. contare.

CONTĂȘ, contășe, s. n. 1. Haină luxoasă, lungă, purtată în trecut de boieri. 2. (Reg.) Haină bărbătească, de obicei îmblănită (scurtă până la brâu), pe care o poartă țăranii, prin Bucovina și prin Moldova. [Var.: contoș, contuș s. n.] – Din pol. kontusz, bg. kontoș.

CONTA, contez, vb. I. Intranz. 1. (Urmat de determinări introduse prin prep. «pe») A se încrede în cineva, a se bizui pe cineva sau pe ceva, a spera în ajutorul sau sprijinul cuiva sau a ceva. Agitatorul care vorbește numai el singur și nu dă voie oamenilor să spună ce au de spus, care nu se interesează de părerile acestora, nu poate conta pe succes. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. Biata Raluca! auzi, biata fată! să-i strice... tocmai monologul!... [Raluca:] Închipuiește-ți, dragă, tocmai scena pe care contam! CARAGIALE, O. III 8. 2. A reprezenta o valoare, a prezenta o importanță, a avea însemnătate, a intra în calcul. În regimul capitalist omul nu contează. 3. (Învechit, urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A ține seamă de cineva. Să-l silim de a conta cu noi. ALECSANDRI, T. 1735.

CONTĂȘ, contășe, s. n. (Mold.) Haină bărbătească, de obicei îmblănită, mai adesea scurtă pînă la brîu, pe care o poartă în unele regiuni țăranii; (în trecut) haină luxoasă, lungă, purtată de boieri. După șoaptele acestea pripite, oșteanul se înveli bine în contăș și puse mîna pe ușă. SADOVEANU, O. I 143. Ion însă, împiedicat cu picioarele în mînicile contășului, căzuse alivanta la pămînt. CREANGĂ, A. 111. Moș Neculcea... cu straie de șiac călugăresc și cu un contăș blănii. CONTEMPORANUL, VI 98. Vulpea a ieșit de contăș foarte bună. DONICI, F. 39. – Variante: contoș (ODOBESCU, S. A. 113, GHICA, S. A. 37), contuș (NEGRUZZI, S. I 133) s. n.

CONTA, contez, vb. I. Intranz. 1. A se încrede în cineva, a se bizui pe cineva sau pe ceva, a spera în ajutorul cuiva sau a ceva. 2. A reprezenta o valoare a avea însemnătate. 3. (Înv., cu determinări introduse prin prep. « cu » ) A ține seamă de cineva.- Fr. compter.

CONTĂȘ, contășe, s. n. (Reg.) Haină bărbătească, de obicei îmblănită (scurtă pînă la brîu), pe care o poartă în unele regiuni țăranii; (în trecut) haină luxoasă, lungă, purtată de boieri. [Var. : contoș, contuș s. n.] – Pol. kontusz (bg. kontoš).

CONTOȘ s. n. v. contăș.

COMPTA vb. I. v. conta.

CONTA vb. I. intr. 1. A se întemeia, a se baza, a se bizui (pe cineva sau ceva). 2. A avea valoare, importanță, însemnătate. [Var. compta vb. I. / < it. contare, fr. compter].

CONTA vb. intr. 1. a se bizui (pe), a se încrede (în). 2. a avea valoare, însemnătate. 3. a înregistra conturile (1). (< it. contare, fr. compter)

A CONTA ~ez intranz. 1) A pune temei; a se sprijini; a se fonda; a se baza. 2) A reprezenta o anumită valoare; a se impune prin calitățile sale; a valora; a prețui; a face; a consta. /<fr. compter, it. contare

CONTĂȘ ~e n. înv. 1) Haină lungă de iarnă, îmblănită cu piei scumpe, purtată în trecut de boieri. 2) Haină bărbătească scurtă, de obicei îmblănită, purtată în trecut de țărani. /<bulg. kontos, pol. kontusz

contà v. 1. a socoti; 2. fig. a-și propune: contez a veni mâine; 3. a se încrede în cineva: contez pe tine.

conteș (contoș) n. 1. odinioară, manta lungă și îmblănită: conteșul cel de postav alb, blănit cu samur, al beizadelii FIL.; 2. azi, haină țărănească lungă și largă, brodată și îmblănită cu piei de vulpe, purtată la zile mari. [Pol. KONTUSZ].

contoș n. V. conteș.

cóntăș, V. contuș.

*contéz v. intr. (fr. compter. V. compút). Barb. Mă bazez, mă încred: contez pe tine. Îs luat în seamă, îs numărat, îs considerat: în socotelile marĭ sumele micĭ nu contează. Socotesc, sper, cred: contez să vin mîne.

cóntoș, V. contuș.

*cóntuș n., pl. e (pol. kontusz, kuntusz, rut. kóntuš, kúntuš, ung. köntös, kantus, turc. bg. kontóš, poate d. vgr. [d. pers.] kándys, un fel de manta persică. V. cotoșman). Vechĭ. Un fel de manta boĭerească blănită. Azĭ. Mold. Un fel de manta pe care o poartă țăraniĭ bogațĭ. – În Mold. sud și cónteș (pînă pin sec. 19), un fel de malotea femeĭască purtată pe umerĭ și care avea niște mînicĭ lungĭ neîntrebuințate. – Și cóntoș, cóntăș (ca ratuș, -eș, -oș și ĭuruș, -eș). V. contoman, dulamă și cortel).

Ortografice DOOM

conta2 (a ~) (a se bizui) vb., ind. prez. 1 sg. contez, 3 contează; conj. prez. 1 sg. să contez, 3 să conteze

conta1 (a ~) (a avea importanță) vb., ind. prez. 3 contează, imperf. 3 pl. contau; conj. prez. 3 să conteze

contăș (înv.; reg.) s. n., pl. contășe

conta (a ~) vb., ind. prez. 3 contează

contăș (înv., reg.) s. n., pl. contășe

conta vb., ind. prez. 1 sg. contez, 3 sg. și pl. contează

contăș s. n., pl. contășe

Argou

nu contează, Jean boxează, marți și joi se antrenează, nu lovește, dar primește expr. nu-i nimic, n-are importanță.

Sinonime

CONTA vb. 1. v. baza. 2. v. bizui. 3. a interesa, (livr.) a importa. (Ce ~ acest lucru, pe lângă altele mai importante?)

CONTĂȘ s. v. dulamă, suman.

CONTA vb. 1. a se baza, a se bizui, a se fundamenta, a se încrede, a se întemeia, a se sprijini, (înv. și reg.) a se nădăi, (înv.) a se așeza, a se încredința, a se încumeta, a nădăjdui, a se semeți, a se stărui, (fig.) a miza, a se rezema. (Pe ce ~ el ?) 2. a se baza, a se bizui, a se încrede, a se lăsa, a se sprijini. (Pot să ~ pe tine?) 3. a interesa, (livr.) a importa. (Ce ~ acest lucru, pe lîngă altele mai importante?)

contăș s. v. DULAMĂ. SUMAN.

Intrare: conta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conta
  • contare
  • contat
  • contatu‑
  • contând
  • contându‑
singular plural
  • contează
  • contați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contez
(să)
  • contez
  • contam
  • contai
  • contasem
a II-a (tu)
  • contezi
(să)
  • contezi
  • contai
  • contași
  • contaseși
a III-a (el, ea)
  • contează
(să)
  • conteze
  • conta
  • contă
  • contase
plural I (noi)
  • contăm
(să)
  • contăm
  • contam
  • contarăm
  • contaserăm
  • contasem
a II-a (voi)
  • contați
(să)
  • contați
  • contați
  • contarăți
  • contaserăți
  • contaseți
a III-a (ei, ele)
  • contează
(să)
  • conteze
  • contau
  • contară
  • contaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • compta
  • comptare
  • comptat
  • comptatu‑
  • comptând
  • comptându‑
singular plural
  • comptează
  • comptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • comptez
(să)
  • comptez
  • comptam
  • comptai
  • comptasem
a II-a (tu)
  • comptezi
(să)
  • comptezi
  • comptai
  • comptași
  • comptaseși
a III-a (el, ea)
  • comptează
(să)
  • compteze
  • compta
  • comptă
  • comptase
plural I (noi)
  • comptăm
(să)
  • comptăm
  • comptam
  • comptarăm
  • comptaserăm
  • comptasem
a II-a (voi)
  • comptați
(să)
  • comptați
  • comptați
  • comptarăți
  • comptaserăți
  • comptaseți
a III-a (ei, ele)
  • comptează
(să)
  • compteze
  • comptau
  • comptară
  • comptaseră
Intrare: contăș
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contăș
  • contășul
  • contășu‑
plural
  • contășe
  • contășele
genitiv-dativ singular
  • contăș
  • contășului
plural
  • contășe
  • contășelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contoș
  • contoșul
  • contoșu‑
plural
  • contoșe
  • contoșele
genitiv-dativ singular
  • contoș
  • contoșului
plural
  • contoșe
  • contoșelor
vocativ singular —
plural —
conteș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chentuș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contuș
  • contușul
  • contușu‑
plural
  • contușe
  • contușele
genitiv-dativ singular
  • contuș
  • contușului
plural
  • contușe
  • contușelor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

conta, contezverb

  • 1. A se încrede în cineva, a se bizui pe cineva sau pe ceva. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Agitatorul care vorbește numai el singur și nu dă voie oamenilor să spună ce au de spus, care nu se interesează de părerile acestora, nu poate conta pe succes. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. DLRLC
    • format_quote Biata Raluca! auzi, biata fată! să-i strice... tocmai monologul!... [Raluca:] Închipuiește-ți, dragă, tocmai scena pe care contam! CARAGIALE, O. III 8. DLRLC
  • 2. A reprezenta o valoare, a avea însemnătate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote În regimul capitalist omul nu contează. DLRLC
  • 3. învechit (Cu determinări introduse prin prepoziția „cu”) A ține seama de cineva. DEX '98 DLRLC
    • format_quote Să-l silim de a conta cu noi. ALECSANDRI, T. 1735. DLRLC
  • 4. A înregistra conturile. MDN '00
etimologie:

contăș, contășesubstantiv neutru

  • 1. Haină lungă și îmblănită, purtată în trecut de boieri. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Vulpea a ieșit de contăș foarte bună. DONICI, F. 39. DLRLC
  • 2. regional Scurteică îmblănită pe care o poartă țăranii, prin Bucovina și prin Moldova. DEX '09 DLRLC
    diminutive: contășel
    • format_quote După șoaptele acestea pripite, oșteanul se înveli bine în contăș și puse mîna pe ușă. SADOVEANU, O. I 143. DLRLC
    • format_quote Ion însă, împiedicat cu picioarele în mînicile contășului, căzuse alivanta la pămînt. CREANGĂ, A. 111. DLRLC
    • format_quote Moș Neculcea... cu straie de șiac călugăresc și cu un contăș blănit. CONTEMPORANUL, VI 98. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.