* CONTĂȘ, CONTEȘ, CONTOȘ (pl. -șe) sn. 👕 1 Manta poloneză, lungă și îmblănită, purtată odinioară de Domn și de boieri: contoșul Domnului, sur și lung, cu ceaprazuri de fir (ODOB.) ¶ 2 Mold. Bucov. Un fel de scurteică purtată de oamenii de la țară, lungă și largă, îmblănită cu piei de vulpe: șezi mătăluță locului... și te învălește cu contășu băbacăi (ALECS.) [pol. kontusz].