4 intrări

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

consumat2, ~ă a [At: BENIUC, V. 32 / Pl: ~ați, ~e / E: consuma1] 1 (D. materiale, produse) Care a fost folosit pentru satisfacerea unor trebuințe proprii sau pentru obținerea altor produse. 2 (D. alimente) Care a fost întrebuințat ca hrană. 3 (D. băutură) Băut.

consumát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: consuma1] Consumație.

consumat3, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. I, 163 / Pl: ~ați, ~e / E: consuma2] 1 Distrus prin întrebuințare Si: stricat. 2 (D. oameni) Sleit în urma unei vieți dezorganizate, desfrânate. 3 (D. fapte) Care s-au petrecut de mult. 4 (Jur) Adus la îndeplinire. 5 Desăvârșit. 6 Experimentat.

CONSUMÁT2, -Ă, consumați, -te, adj. (Despre oameni) Care este epuizat, sleit de puteri în urma unei vieți dezorganizate. ♦ (Despre fapte) Care s-au petrecut (de mult). – V. consuma2.

CONSUMÁT1, -Ă, consumați, -te, adj. (Despre materiale, produse etc.) Care a fost folosit pentru satisfacerea unor trebuințe proprii sau pentru a obține alte produse. ♦ (Despre alimente) Care a fost întrebuințat ca hrană. – V. consuma1.

CONSUMÁT1, -Ă, consumați, -te, adj. (Despre materiale, produse etc.) Care a fost folosit pentru satisfacerea unor trebuințe proprii sau pentru a obține alte produse. ♦ (Despre alimente) Care a fost întrebuințat ca hrană. – V. consuma1.

CONSUMÁT2, -Ă, consumați, -te, adj. (Despre oameni) Care este epuizat, sleit de puteri în urma unei vieți dezorganizate, desfrânate etc. ♦ (Despre fapte) Care s-au petrecut (de mult). – V. consuma2.

consumat a. 1. desăvârșit: abilitate consumată; 2. foarte învățat, foarte experimentat: om consumat în afaceri.

*consumát, -ă adj. (lat. con-summatus, deplin, perfect, d. summa, sumă). Perfect: profesor cinsumat, om consumat în afacerĭ.

consúm sn [At: ZAHARESCU, E. R, ap. DA ms / Pl: ~uri / E: consuma] 1 Folosire a unor bunuri pentru satisfacerea nevoilor oamenilor. 2 (Îs) ~ productiv Folosire a mijloacelor de producție pentru crearea de bunuri materiale. 3 (Îs) ~ neproductiv Folosire a mijloacelor de producție în alt scop decât acela de producere a bunurilor materiale. 4 (Îs) Bunuri sau mărfuri de larg ~ Produse ale industriei ușoare sau alimentare care răspund necesităților individuale ale oamenilor și prin folosirea cărora nu rezultă produse noi. 5 Cantitate de materiale, materii prime, combustibil sau energie folosite pentru a realiza un produs tehnic, o lucrare etc. 6 (Îs) ~ specific Cantitate de combustibil, de material și de energie consumată într-o unitate de timp pentru executarea unui produs, a unei operații etc.

consuma1 vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~súm / E: fr consommer] 1 A întrebuința ceva pentru satisfacerea nevoilor proprii sau pentru obținerea altor produse. 2 A mânca. 3 A bea.

consumá2 vtr [At: I. IONESCU, D. 238 / Pzi: ~súm / E: fr consumer, lat consumere] 1-2 A (se) distruge un lucru prin întrebuințare frecventă Si: uza. 3-4 A (se) slei de puteri Si: epuiza, istovi. 5-6 A (se) aduce la îndeplinire Si: a efectua, a executa, a termina. 7-8 A (se) perfecționa.

CONSUMÁ1, consúm, vb. I. Tranz. A întrebuința, a folosi ceva pentru satisfacerea unor trebuințe proprii, pentru a obține alte produse etc. ♦ A întrebuința ca hrană; a mânca. – Din fr. consommer.

CONSUMÁ2, consúm, vb. I. 1. Tranz. A nimici, a mistui, a distruge un lucru. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) istovi, a (se) epuiza, a (se) slei (de puteri), a (se) uza. – Din fr. consumer, lat. consumere.

CONSUMÁ2, consúm, vb. I. 1. Tranz. A nimici, a mistui, a distruge un lucru. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) istovi, a (se) epuiza, a (se) slei (de puteri), a (se) uza. – Din fr. consumer, lat. consumere.

CONSUMÁ1, consúm, vb. I. Tranz. A întrebuința, a folosi ceva pentru satisfacerea unor trebuințe proprii sau pentru a obține alte produse. ♦ A întrebuința ca hrană; a mânca. – Din fr. consommer.

CONSUMÁ, consúm, vb. I. Tranz. 1. A întrebuința, a folosi ceva pentru satisfacerea unor trebuințe proprii sau pentru a obține alte produse. În producția însăși, el [muncitorul] consumă prin munca sa mijloace de producție și le transformă în produse de valoare mai mare decît aceea a capitalului avansat. MARX, C. I 514. 2. (Complementul indică un aliment) A întrebuința ca hrană, a mînca. Oamenii consumă pîine. 3. A nimici, a distruge, a pune capăt existenței unui lucru. Flăcările au consumat toată clădirea. 4. Fig. A istovi, a epuiza, a doborî. Spune-mi însă c-ai vrut să faci o glumă, C-o simplă aiurare de-o clipă te consumă. MACEDONSKI, O. II 28. ◊ Refl. Căci fragedul meu cuget se consuma-n durere Și ochii mei în lacrimi eterne se-nchidea. BOLINTINEANU, O. 6.

CONSUMÁ2 vb. I. 1. tr. A nimici, a distruge. 2. tr., refl. (Fig.) A (se) istovi, a (se) epuiza. [P.i. consúm. / < fr.consumer, it. consumare, lat. consumere – a nimici].

CONSUMÁ1 vb. I. tr. 1. A întrebuința, a folosi (bunuri sau mărfuri). ♦ A întrebuința pentru hrană; a mânca. 2. A isprăvi, a epuiza, a termina. [P.i. consúm. / < lat. consumere, cf. fr. consommer].

CONSUMÁ1 vb. tr. 1. a întrebuința, a folosi (bunuri, mărfuri). ◊ a întrebuința ca hrană; a mânca, a bea. 2. a termina. (după fr. consommer)

CONSUMÁ2 vb. I. tr. a nimici, a distruge. II. tr., refl. (fig.) a (se) epuiza. ◊ a (se) chinui, a (se) frământa. (< fr. consumer, lat. consumere)

A CONSUMÁ1 consúm tranz. 1) (bunuri materiale, mărfuri) A întrebuința în procesul de consum; a folosi pentru a-și satisface cerințele proprii sau pentru a obține alte produse. 2) (produse alimentare) A întrebuința în calitate de hrană; a mânca. 3) (băuturi) A bea în mod sistematic. 4) (combustibil, energie etc.) A folosi în mod curent. 5) (probleme, teme, discuții etc.) A trata sub toate aspectele. 6) A face să se consume; a epuiza; a extenua; a istovi; a sfârși. /<fr. consommer

arată toate definițiile

Intrare: consumat (folosit)
consumat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consumat
  • consumatul
  • consumatu‑
  • consuma
  • consumata
plural
  • consumați
  • consumații
  • consumate
  • consumatele
genitiv-dativ singular
  • consumat
  • consumatului
  • consumate
  • consumatei
plural
  • consumați
  • consumaților
  • consumate
  • consumatelor
vocativ singular
plural
Intrare: consumat (sleit)
consumat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consumat
  • consumatul
  • consumatu‑
  • consuma
  • consumata
plural
  • consumați
  • consumații
  • consumate
  • consumatele
genitiv-dativ singular
  • consumat
  • consumatului
  • consumate
  • consumatei
plural
  • consumați
  • consumaților
  • consumate
  • consumatelor
vocativ singular
plural
Intrare: consuma (distruge)
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • consuma
  • consumare
  • consumat
  • consumatu‑
  • consumând
  • consumându‑
singular plural
  • consu
  • consumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • consum
(să)
  • consum
  • consumam
  • consumai
  • consumasem
a II-a (tu)
  • consumi
(să)
  • consumi
  • consumai
  • consumași
  • consumaseși
a III-a (el, ea)
  • consu
(să)
  • consume
  • consuma
  • consumă
  • consumase
plural I (noi)
  • consumăm
(să)
  • consumăm
  • consumam
  • consumarăm
  • consumaserăm
  • consumasem
a II-a (voi)
  • consumați
(să)
  • consumați
  • consumați
  • consumarăți
  • consumaserăți
  • consumaseți
a III-a (ei, ele)
  • consu
(să)
  • consume
  • consumau
  • consuma
  • consumaseră
Intrare: consuma (întrebuința)
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • consuma
  • consumare
  • consumat
  • consumatu‑
  • consumând
  • consumându‑
singular plural
  • consu
  • consumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • consum
(să)
  • consum
  • consumam
  • consumai
  • consumasem
a II-a (tu)
  • consumi
(să)
  • consumi
  • consumai
  • consumași
  • consumaseși
a III-a (el, ea)
  • consu
(să)
  • consume
  • consuma
  • consumă
  • consumase
plural I (noi)
  • consumăm
(să)
  • consumăm
  • consumam
  • consumarăm
  • consumaserăm
  • consumasem
a II-a (voi)
  • consumați
(să)
  • consumați
  • consumați
  • consumarăți
  • consumaserăți
  • consumaseți
a III-a (ei, ele)
  • consu
(să)
  • consume
  • consumau
  • consuma
  • consumaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

consumat (folosit)

  • 1. (Despre materiale, produse etc.) Care a fost folosit pentru satisfacerea unor trebuințe proprii sau pentru a obține alte produse.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. (Despre alimente) Care a fost întrebuințat ca hrană.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

consumat (sleit)

  • 1. (Despre oameni) Care este epuizat, sleit de puteri în urma unei vieți dezorganizate.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. (Despre fapte) Care s-au petrecut (de mult).
      surse: DEX '09

etimologie:

consuma (distruge)

etimologie:

consuma (întrebuința) tranzitiv

  • 1. A întrebuința, a folosi ceva pentru satisfacerea unor trebuințe proprii, pentru a obține alte produse etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: folosi întrebuința un exemplu
    exemple
    • În producția însăși, el [muncitorul] consumă prin munca sa mijloace de producție și le transformă în produse de valoare mai mare decît aceea a capitalului avansat. MARX, C. I 514.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A întrebuința ca hrană.
      surse: DEX '09 DLRLC DN MDN '00 sinonime: bea mânca un exemplu
      exemple
      • Oamenii consumă pâine.
        surse: DLRLC
  • 3. (Desp0re probleme, teme, discuții etc.) A trata sub toate aspectele.
    surse: NODEX

etimologie: