2 intrări

14 definiții

constatát, ~ă a [At: BUL. COM. IST. V, 151/ Pl: ~áți, ~e / E: constata] 1 Stabilit. 2 (Înv) Adevărat.

constatá vt [At: (a. 1865) URICARIUL X, 373 / Pzi: constát / E: fr constater] 1 A stabili situația sau starea unui lucru, existența unui fapt etc. 2 A consemna într-un act scris. 3 A remarca.

CONSTATÁ, constát, vb. I. Tranz. A stabili situația sau starea unui lucru, existența unui fapt, a unui adevăr etc. – Din fr. constater.

CONSTATÁ, constát, vb. I. Tranz. A stabili situația sau starea unui lucru, existența unui fapt, a unui adevăr etc. – Din fr. constater.

CONSTATÁ, constát, vb. I. Tranz. A stabili starea unui lucru, realitatea, adevărul unui fapt. Pînă să mă-nvrednicesc a primi o vizită a d-tale (pe care...constat că o cam prea întîrzii), rogu-te... CARAGIALE, O.VII 182. Voi... cătați defecte în scrierile mele și intonați fanfare cînd constatați în ele greșeli, imagini slabe. ALECSANDRI, O. 264.

constatá (a ~) vb., ind. prez. 3 constátă

constatá vb., ind. prez. 1 sg. constát, 3 sg. și pl. constátă

CONSTATÁ vb. 1. a observa, a remarca, a sesiza, a vedea, (Mold., Transilv. și Ban.) a zăpsi. (A ~ că e supărată.) 2. a stabili. (Ce a ~ ancheta?)

CONSTATÁ vb. I. tr. A stabili realitatea, adevărul unui fapt, starea unui lucru. [P.i. constát. / < fr. constater, cf. it. constatare, lat. constat – este sigur].

CONSTATÁ vb. tr. a stabili realitatea, adevărul unui fapt, starea unui lucru; a remarca, a sesiza. (< fr. constater, it. constatare)

A CONSTATÁ constát tranz. (adevărul, realitatea) A identifica prin experiență directă ca fiind real sau adevărat; a stabili. /<fr. constater

constatà v. 1. a stabili adevărul unui fapt; 2. a consemna într’un act.

*constát, a v. tr. (fr. constater, it. constatáre, d. lat. constat, se știe, care vine d. con-stare, a fi cert, a se ști că e așa). Stabilesc existența unuĭ fapt: Pasteur a constatat existența microbilor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONSTATÁ vb. 1. a observa, a remarca, a sesiza, a vedea, (Mold., Transilv. și Ban.) a zăpsi. (A ~ că e supărată.) 2. a stabili. (Ce a ~ ancheta?)

Intrare: constata
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) constata constatare constatat constatând singular plural
consta constatați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) constat (să) constat constatam constatai constatasem
a II-a (tu) constați (să) constați constatai constatași constataseși
a III-a (el, ea) consta (să) constate constata constată constatase
plural I (noi) constatăm (să) constatăm constatam constatarăm constataserăm, constatasem*
a II-a (voi) constatați (să) constatați constatați constatarăți constataserăți, constataseți*
a III-a (ei, ele) consta (să) constate constatau constata constataseră
Intrare: constatat
constatat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular constatat constatatul constata constatata
plural constatați constatații constatate constatatele
genitiv-dativ singular constatat constatatului constatate constatatei
plural constatați constataților constatate constatatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)