2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONSEMNÁRE, consemnări, s. f. Acțiunea de a consemna și rezultatul ei; însemnare, înregistrare, notare. ♦ Consemnațiune. – V. consemna.

consemnare sf [At: MAIORESCU, D. II, 36 / Pl: ~nări / E: consemna] 1 Consemnațiune (1). 2 Notare. 3 Interzicere a ieșirii militarilor din cazarmă, din locul de staționare, sau părăsire a navei, pentru un anumit timp, din motive sanitare, disciplinare, de securitate etc.

CONSEMNÁRE, consemnări, s. f. Acțiunea de a consemna și rezultatul ei; înregistrare, notare. ♦ Consemnațiune. – V. consemna.

CONSEMNÁRE, consemnări, s. f. Acțiunea de a consemna. 1. Însemnare, notare, înregistrare. Ajunul deschiderii stagiunii... prilejuiește consemnarea unui început rodnic de afirmare a dramaturgiei originale. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 8/6. Critica lui Alecsandri... este consemnată mai mult în operele sale beletristice. IBRĂILEANU, SP. CR. 118. [Adaosele] tind întotdeauna... la consemnarea, la elucidarea și dovedirea unui fapt cîtuși de mic. ODOBESCU, S. III 640. 2. Depunerea unei sume de bani spre păstrare la Casa de economii și consemnațiuni sau ca garanție la tribunal. 3. (În trecut) Oprirea prin consemn a militarilor de a ieși din cazarmă.

CONSEMNÁRE s.f. Acțiunea de a consemna și rezultatul ei; însemnare, notă, înregistrare; consemnațiune. [< consemna].

CONSEMNÁ, consemnez, vb. I. Tranz. 1. A trece anumite mențiuni în legătură cu un fapt juridic într-un proces-verbal, într-o minută etc.; p. gener. a înregistra, a însemna, a nota. 2. A depune bani spre păstrare și fructificare la o instituție care are sarcina de conservare a sumelor de bani. 3. A interzice prin consemn ieșirea militarilor din cazarmă, din locul de staționare sau părăsirea navei, pentru un anumit timp, din motive sanitare, disciplinare, de securitate etc. – Con1- + semna (după fr. consigner).

consemna vt [At: ODOBESCU, S. II, 398 / Pzi: ~nez / E: con1- + semna] 1 A depune bani spre păstrare și fructificare la o instituție care are sarcina de conservare a sumelor de bani. 2 A trece anumite mențiuni în legătură cu un fapt juridic într-un proces-verbal, într-o minută etc. 3 (Pgn) A nota. 4 A interzice, prin consemn, ieșirea militarilor din cazarmă, din locul de staționare, sau părăsirea navei, pentru un anumit timp, din motive sanitare, disciplinare, de securitate etc.

CONSEMNÁ, consemnez, vb. I. Tranz. 1. A trece anumite mențiuni în legătură cu un fapt juridic într-un proces-verbal, într-o minută etc.; p. gener. a înregistra, a însemna, a nota. 2. A depune bani spre păstrare și fructificare la o organizație de stat care are sarcina de conservare a sumelor de bani. 3. A interzice prin consemn ieșirea militarilor din cazarmă, din locul de staționare sau părăsirea navei, pentru un anumit timp, din motive sanitare, disciplinare, securitate etc. – Con1 + semna (după fr. consigner).

CONSEMNÁ, consemnez, vb. I. Tranz. 1. A înregistra, a însemna, a nota. «A sosit în București într-un vagon de clasa III...» – vor consemna biografii viitori. C. PETRESCU, C. V, 29. Spre a enumera... diferitele elemente constitutive ale fiecărui articol din dicționarul limbei, noi ne vom mărgini a le consemna aci d-a rîndul. ODOBESCU, S. II 398. 2. A depune o sumă de bani spre păstrare la Casa de economii și consemnațiuni, sau ca garanție la tribunal. 3. (În trecut) A opri prin consemn ieșirea militarilor din cazarmă.

CONSEMNÁ vb. I. tr. 1. A nota, a înregistra, a însemna. 2. A depune contra semnătură o sumă de bani spre păstrare la Casa de economii și consemnațiuni sau ca garanție la tribunal. 3. A opri disciplinar ieșirea militarilor din cazarmă. [< con- + semna, după fr. consigner, it. consegnare].

CONSEMNÁ vb. tr. 1. a nota într-un act; a înregistra, a însemna. 2. a depune contra semnătură o sumă de bani spre păstrare la o organizație de stat specializată. 3. a interzice ieșirea militarilor din cazarmă, din locul de staționare sau de pe navă. (după fr. consigner)

A CONSEMNÁ ~éz tranz. 1) (mențiuni din cadrul unui proces juridic) A reda într-un proces verbal. 2) (fapte, evenimente, note etc.) A fixa în scris; a înscrie; a înregistra; a nota. 3) (militari) A supune unui consemn. 4) (sume de bani) A pune la păstrare la o instituție bancară; a depune. /con- + a semna

consemnà V. 1. a anunța, a cita în scris; 2. a da ordine să nu iasă: a consemna trupele în cazarme.

*2) consémn și -éz, a v. tr. (fr. consigner, d. lat. consignare, după rom. a însemna. V. de-zignez). Depun ca să păstreze: a consemna banĭ, marfă. Citez, însemn (într’o scriere): a consemna un fapt. Opresc în cazarmă, în școală (maĭ ales ca pedeapsă): a consemna o trupă. – Rar consignez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

consemnáre (înregistrare) s. f., g.-d. art. consemnắrii, pl. consemnắri

consemnáre s. f. → semnare

consemná (a ~) vb., ind. prez. 3 consemneáză

consemná vb., ind. prez. 1 sg. consemnéz, 3 sg. și pl. consemneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONSEMNÁRE s. 1. v. înregistrare. 2. v. însemnare. 3. v. menționare. 4. (FIN.) consemnațiune.

arată toate definițiile

Intrare: consemnare
consemnare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consemnare
  • consemnarea
plural
  • consemnări
  • consemnările
genitiv-dativ singular
  • consemnări
  • consemnării
plural
  • consemnări
  • consemnărilor
vocativ singular
plural
Intrare: consemna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • consemna
  • consemnare
  • consemnat
  • consemnatu‑
  • consemnând
  • consemnându‑
singular plural
  • consemnea
  • consemnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • consemnez
(să)
  • consemnez
  • consemnam
  • consemnai
  • consemnasem
a II-a (tu)
  • consemnezi
(să)
  • consemnezi
  • consemnai
  • consemnași
  • consemnaseși
a III-a (el, ea)
  • consemnea
(să)
  • consemneze
  • consemna
  • consemnă
  • consemnase
plural I (noi)
  • consemnăm
(să)
  • consemnăm
  • consemnam
  • consemnarăm
  • consemnaserăm
  • consemnasem
a II-a (voi)
  • consemnați
(să)
  • consemnați
  • consemnați
  • consemnarăți
  • consemnaserăți
  • consemnaseți
a III-a (ei, ele)
  • consemnea
(să)
  • consemneze
  • consemnau
  • consemna
  • consemnaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

consemnare

  • 1. Acțiunea de a consemna și rezultatul ei.
    exemple
    • Ajunul deschiderii stagiunii... prilejuiește consemnarea unui început rodnic de afirmare a dramaturgiei originale. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 8/6.
      surse: DLRLC
    • Critica lui Alecsandri... este consemnată mai mult în operele sale beletristice. IBRĂILEANU, SP. CR. 118.
      surse: DLRLC
    • [Adaosele] tind întotdeauna... la consemnarea, la elucidarea și dovedirea unui fapt cîtuși de mic. ODOBESCU, S. III 640.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Depunerea unei sume de bani spre păstrare la Casa de economii și consemnațiuni sau ca garanție la tribunal.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: consemnațiune
    • 1.2. în trecut Oprirea prin consemn a militarilor de a ieși din cazarmă.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi consemna
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

consemna

  • 1. A trece anumite mențiuni în legătură cu un fapt juridic într-un proces-verbal, într-o minută etc.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • exemple
      • «A sosit în București într-un vagon de clasa III...» – vor consemna biografii viitori. C. PETRESCU, C. V, 29.
        surse: DLRLC
      • Spre a enumera... diferitele elemente constitutive ale fiecărui articol din dicționarul limbei, noi ne vom mărgini a le consemna aci d-a rîndul. ODOBESCU, S. II 398.
        surse: DLRLC
  • 2. A depune bani spre păstrare și fructificare la o instituție care are sarcina de conservare a sumelor de bani.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 3. A interzice prin consemn ieșirea militarilor din cazarmă, din locul de staționare sau părăsirea navei, pentru un anumit timp, din motive sanitare, disciplinare, de securitate etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: