9 definiții pentru consemnare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONSEMNÁRE, consemnări, s. f. Acțiunea de a consemna și rezultatul ei; însemnare, înregistrare, notare. ♦ Consemnațiune. – V. consemna.

consemnare sf [At: MAIORESCU, D. II, 36 / Pl: ~nări / E: consemna] 1 Consemnațiune (1). 2 Notare. 3 Interzicere a ieșirii militarilor din cazarmă, din locul de staționare, sau părăsire a navei, pentru un anumit timp, din motive sanitare, disciplinare, de securitate etc.

CONSEMNÁRE, consemnări, s. f. Acțiunea de a consemna și rezultatul ei; înregistrare, notare. ♦ Consemnațiune. – V. consemna.

CONSEMNÁRE, consemnări, s. f. Acțiunea de a consemna. 1. Însemnare, notare, înregistrare. Ajunul deschiderii stagiunii... prilejuiește consemnarea unui început rodnic de afirmare a dramaturgiei originale. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 8/6. Critica lui Alecsandri... este consemnată mai mult în operele sale beletristice. IBRĂILEANU, SP. CR. 118. [Adaosele] tind întotdeauna... la consemnarea, la elucidarea și dovedirea unui fapt cîtuși de mic. ODOBESCU, S. III 640. 2. Depunerea unei sume de bani spre păstrare la Casa de economii și consemnațiuni sau ca garanție la tribunal. 3. (În trecut) Oprirea prin consemn a militarilor de a ieși din cazarmă.

CONSEMNÁRE s.f. Acțiunea de a consemna și rezultatul ei; însemnare, notă, înregistrare; consemnațiune. [< consemna].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

consemnáre (înregistrare) s. f., g.-d. art. consemnắrii, pl. consemnắri

consemnáre s. f. → semnare


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONSEMNÁRE s. 1. v. înregistrare. 2. v. însemnare. 3. v. menționare. 4. (FIN.) consemnațiune.

CONSEMNARE s. 1. înregistrare, înscriere, însemnare, notare, notație, (înv.) notificare. (~ cheltuielilor zilnice.) 2. (concr.) însemnare, mențiune, notație, notă, (înv.) izvod, semn. (O ~ răzleață pe marginea unui manuscris.) 3. înregistrare, menționare, precizare, specificare, (înv.) scriptură. (~ acelui eveniment In...)

Intrare: consemnare
consemnare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consemnare
  • consemnarea
plural
  • consemnări
  • consemnările
genitiv-dativ singular
  • consemnări
  • consemnării
plural
  • consemnări
  • consemnărilor
vocativ singular
plural

consemnare

  • 1. Acțiunea de a consemna și rezultatul ei.
    exemple
    • Ajunul deschiderii stagiunii... prilejuiește consemnarea unui început rodnic de afirmare a dramaturgiei originale. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 8/6.
      surse: DLRLC
    • Critica lui Alecsandri... este consemnată mai mult în operele sale beletristice. IBRĂILEANU, SP. CR. 118.
      surse: DLRLC
    • [Adaosele] tind întotdeauna... la consemnarea, la elucidarea și dovedirea unui fapt cîtuși de mic. ODOBESCU, S. III 640.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Depunerea unei sume de bani spre păstrare la Casa de economii și consemnațiuni sau ca garanție la tribunal.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: consemnațiune
    • 1.2. în trecut Oprirea prin consemn a militarilor de a ieși din cazarmă.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi consemna
    surse: DEX '09 DEX '98 DN