9 definiții pentru consemnare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONSEMNÁRE, consemnări, s. f. Acțiunea de a consemna și rezultatul ei; însemnare, înregistrare, notare. ♦ Consemnațiune. – V. consemna.

consemnare sf [At: MAIORESCU, D. II, 36 / Pl: ~nări / E: consemna] 1 Consemnațiune (1). 2 Notare. 3 Interzicere a ieșirii militarilor din cazarmă, din locul de staționare, sau părăsire a navei, pentru un anumit timp, din motive sanitare, disciplinare, de securitate etc.

CONSEMNÁRE, consemnări, s. f. Acțiunea de a consemna și rezultatul ei; înregistrare, notare. ♦ Consemnațiune. – V. consemna.

CONSEMNÁRE, consemnări, s. f. Acțiunea de a consemna. 1. Însemnare, notare, înregistrare. Ajunul deschiderii stagiunii... prilejuiește consemnarea unui început rodnic de afirmare a dramaturgiei originale. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 8/6. Critica lui Alecsandri... este consemnată mai mult în operele sale beletristice. IBRĂILEANU, SP. CR. 118. [Adaosele] tind întotdeauna... la consemnarea, la elucidarea și dovedirea unui fapt cîtuși de mic. ODOBESCU, S. III 640. 2. Depunerea unei sume de bani spre păstrare la Casa de economii și consemnațiuni sau ca garanție la tribunal. 3. (În trecut) Oprirea prin consemn a militarilor de a ieși din cazarmă.

CONSEMNÁRE s.f. Acțiunea de a consemna și rezultatul ei; însemnare, notă, înregistrare; consemnațiune. [< consemna].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

consemnare (înregistrare) s. f., g.-d. art. consemnării, pl. consemnări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONSEMNÁRE s. 1. v. înregistrare. 2. v. însemnare. 3. v. menționare. 4. (FIN.) consemnațiune.

CONSEMNARE s. 1. înregistrare, înscriere, însemnare, notare, notație, (înv.) notificare. (~ cheltuielilor zilnice.) 2. (concr.) însemnare, mențiune, notație, notă, (înv.) izvod, semn. (O ~ răzleață pe marginea unui manuscris.) 3. înregistrare, menționare, precizare, specificare, (înv.) scriptură. (~ acelui eveniment In...)

Intrare: consemnare
consemnare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consemnare
  • consemnarea
plural
  • consemnări
  • consemnările
genitiv-dativ singular
  • consemnări
  • consemnării
plural
  • consemnări
  • consemnărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

consemnare, consemnărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a consemna și rezultatul ei. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Ajunul deschiderii stagiunii... prilejuiește consemnarea unui început rodnic de afirmare a dramaturgiei originale. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 8/6. DLRLC
    • format_quote Critica lui Alecsandri... este consemnată mai mult în operele sale beletristice. IBRĂILEANU, SP. CR. 118. DLRLC
    • format_quote [Adaosele] tind întotdeauna... la consemnarea, la elucidarea și dovedirea unui fapt cîtuși de mic. ODOBESCU, S. III 640. DLRLC
    • 1.1. Depunerea unei sume de bani spre păstrare la Casa de economii și consemnațiuni sau ca garanție la tribunal. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. în trecut Oprirea prin consemn a militarilor de a ieși din cazarmă. DLRLC
etimologie:
  • vezi consemna DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.