17 definiții pentru coliziune colizie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coliziune sf [At: NEGRUZZI, S. I 285 / V: ~ie (Pl: ~zii) / Pl: ~ni / E: fr collision, lat collisio, -onem] 1 Ciocnire violentă între două corpuri care se mișcă unul spre altul. 2 Conflict. 3 (Rar) Încăierare. 4 (s) ~ omonimică Fenomen lingvistic prin care două sau mai multe cuvinte ajung omonime. 5 Ciocnire accidentală între două corăbii. 6 Atacare a unei corăbii prin alăturarea la bordul ei. modificată

COLIZIÚNE, coliziuni, s. f. 1. Ciocnire violentă între două corpuri care se mișcă unul spre altul; izbire, lovire. 2. Ciocnire de forțe, tendințe, interese contrare în domeniul relațiilor omenești; conflict, ceartă, dispută. ♦ (Rar) Încăierare, bătaie, luptă. 3. (În sintagma) Coliziune omonimică = fenomen lingvistic prin care două sau mai multe cuvinte diferite ajung omonime. [Pr.: -zi-u-.Var.: (înv.) colízie s. f.] – Din fr. collision, lat. collisio, -onis.

COLIZIÚNE, coliziuni, s. f. 1. Ciocnire violentă între două corpuri care se mișcă unul spre altul; izbire, lovire. 2. Ciocnire de forțe, tendințe, interese contrare în domeniul relațiilor omenești; conflict, ceartă, dispută. ♦ (Rar) Încăierare, bătaie, luptă. 3. (În sintagma) Coliziune omonimică = fenomen lingvistic prin care două sau mai multe cuvinte diferite ajung omonime. [Pr.: -zi-u-.Var.: (înv.) colízie s. f.] – Din fr. collision, lat. collisio, -onis.

COLIZIÚNE, coliziuni, s. f. 1. Ciocnire de forțe, tendințe, interese opuse în domeniul relațiilor omenești; conflict. E interesant cum zugrăvește Alecsandri coliziunea dintre «civilizația» claselor de sus... și viața și spiritul poporului de la țară. IBRĂILEANU, SP. CR. 149. În dramă, această influență directă [a unei opere de artă] se va arăta în modul de a trata caracterele, coliziunea de caractere și pasiuni. GHEREA, ST. CR. III 185. 2. (Rar) Ciocnire violentă între două corpuri care se mișcă unul spre altul; izbire, lovire. încăierare, bătălie, luptă. (În forma colizie) în toate zilele urma colizii între ei, și ele se sfîrșeau totdeauna prin moartea a cîțiva. NEGRUZZI, S. I 285. – Pronunțat: -zi-u-. – Variantă: (învechit) colízie s. f.

COLIZIÚNE s.f. 1. Lovire, ciocnire de tendințe, de forțe, de interese contrare; conflict. 2. (Rar) Izbire puternică între două corpuri care se mișcă în sensuri opuse. ♦ Încăierare, luptă violentă. ♦ Abordaj. 3. Coliziune omonimică = fenomen prin care două sau mai multe cuvinte diferite devin omonime. [Var. colizie s.f. / cf. fr. collision, it. collisione, lat. collisio – izbire].

COLIZIÚNE s. f. 1. lovire, ciocnire de tendințe, forțe, de interese contrare; conflict. 2. izbire puternică între două corpuri care se mișcă în sensuri opuse. ◊ (fig.) încăierare, confruntare. ◊ abordaj. 3. ~ omonimică = întâlnire a două sau mai multe cuvinte omonime. (<fr. collision, lat. collisio)

COLIZIÚNE ~i f. 1) Ciocnire bruscă și violentă între două corpuri în mișcare; șoc. 2) livr. Dispută contradictorie; lipsă de acord. [Art. coliziunea; G.-D. coliziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. collision, lat. collisio, ~onis

coliziune f. 1. ciocnire între două corpuri; 2. fig. întâlnire violentă a două trupe, a două partide.

*coliziúne f. (lat. collisio, -ónis, V. leziune). Cĭocnire, izbire: coliziune de trenurĭ. Fig. Coliziune politică.

colizie sf vz coliziune

COLÍZIE s. f. v. coliziune.

COLÍZIE s. f. v. coliziune.

COLÍZIE s. f. v. coliziune.

COLÍZIE s.f. v. coliziune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coliziúne (ciocnire) (-zi-u-) s. f., g.-d. art. coliziúnii; pl. coliziúni

coliziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. coliziúnii; pl. coliziúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COLIZIÚNE s. v. ciocnire, izbire, lovire, tamponare.

coliziune s. v. CIOCNIRE. IZBIRE. LOVIRE. TAMPONARE.

Intrare: coliziune
coliziune substantiv feminin
  • silabație: -zi-u-ne
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coliziune
  • coliziunea
plural
  • coliziuni
  • coliziunile
genitiv-dativ singular
  • coliziuni
  • coliziunii
plural
  • coliziuni
  • coliziunilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colizie
  • colizia
plural
  • colizii
  • coliziile
genitiv-dativ singular
  • colizii
  • coliziei
plural
  • colizii
  • coliziilor
vocativ singular
plural

coliziune colizie

  • 1. Ciocnire violentă între două corpuri care se mișcă unul spre altul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ciocnire izbire lovire tamponare
  • 2. Ciocnire de forțe, tendințe, interese contrare în domeniul relațiilor omenești.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ceartă conflict dispută 2 exemple
    exemple
    • E interesant cum zugrăvește Alecsandri coliziunea dintre «civilizația» claselor de sus... și viața și spiritul poporului de la țară. IBRĂILEANU, SP. CR. 149.
      surse: DLRLC
    • În dramă, această influență directă [a unei opere de artă] se va arăta în modul de a trata caracterele, coliziunea de caractere și pasiuni. GHEREA, ST. CR. III 185.
      surse: DLRLC
  • 3. (în) sintagmă Coliziune omonimică = fenomen lingvistic prin care două sau mai multe cuvinte diferite ajung omonime.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: