COLIZIUNE, coliziuni, s. f. 1. Ciocnire de forțe, tendințe, interese opuse în domeniul relațiilor omenești; conflict. E interesant cum zugrăvește Alecsandri coliziunea dintre «civilizația» claselor de sus... și viața și spiritul poporului de la țară. IBRĂILEANU, SP. CR. 149. În dramă, această influență directă [a unei opere de artă] se va arăta în modul de a trata caracterele, coliziunea de caractere și pasiuni. GHEREA, ST. CR. III 185. 2. (Rar) Ciocnire violentă între două corpuri care se mișcă unul spre altul; izbire, lovire. încăierare, bătălie, luptă. (În forma colizie) în toate zilele urma colizii între ei, și ele se sfîrșeau totdeauna prin moartea a cîțiva. NEGRUZZI, S. I 285. – Pronunțat: -zi-u-. – Variantă: (învechit) colizie s. f.