abordaj sn [At: DA / Pl: ~e / V: (înv) ~agiu / E: fr abordage] (Mrn) 1-2 Ciocnire (a două nave sau) a unei nave de un obstacol. 3 Atac al unei nave asupra altei nave.

ABORDÁJ, abordaje, s. n. (Mar.) Ciocnire între două vase sau între un vas și un obstacol oarecare. Vapoarele, surprinse de ceață, pipăiau ca niște orbi, semnalînd, de frica abordajului. BART, E. 386.

ABORDÁJ, abordaje, s. n. 1. Luare cu asalt, atacare a unei nave (de către o altă navă). 2. Ciocnire între două nave sau aeronave, ori între o navă sau o aeronavă și un obstacol. – Fr. abordage.

ABORDÁJ s.n. 1. Ciocnire accidentală între două nave. 2. Atacare a unei corăbii prin alăturarea la bordul ei. [Cf. fr. abordage, it. abbordagio].

abordáj s. n. 1. abordare (I, 1). 2. atacare a unei nave prin alăturare la bordul ei. (< fr. abordage, it. abbordaggio)

abordáj, abordaje, s.n. Ciocnire a două nave sau a unei nave de un obstacol.

ABORDÁJ ~e n. 1) Ciocnire accidentală între două nave sau a unei nave de un obstacol. 2) Atacare a unei corăbii inamice prin alăturare la bordul ei. Lupte de ~. /<fr. abordage

*abordáj n., pl. e (fr. abordage). Asalt unei năvi inimice. Ciocnire de vapoare.

abordagiu sn vz abordaj

abordáj s. n., pl. abordáje

abordáj s. n., pl. abordáje

abordaj, pl. abordaje

ABORDAJ, abordaje ciocnire între două aeronave aflate în zbor. Poate fi accidentală sau executată voit de către o aeronavă asupra unei aeronave inamice cu scopul de a o doborî. Sin. lovitură de berbec.