2 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLĂDÍRE, clădiri, s. f. 1. Acțiunea de a clădi. 2. (Concr.) Construcție la suprafață, constituită din fundație, pereți, acoperiș etc., cu încăperi care servesc la adăpostirea oamenilor, animalelor, materialelor etc. – V. clădi. repeat  definiție circulară

clădire sf [At: ODOBESCU, S. III, 72 / Pl: ~ri / E: clădi] 1 Construire. 2 (Ccr) Construcție. 3 Corp de construcție.

CLĂDÍRE, clădiri, s. f. 1. Acțiunea de a clădi. 2. (Concr.) Construcție înălțată la suprafața pământului și care servește la adăpostirea unor oameni, unor animale, unor obiecte și instalații etc. – V. clădi.

CLĂDÍRE, clădiri, s. f. 1. Acțiunea de a clădi. Plantele furajere să fie cosite la timp, iar uscarea și clădirea lor să se facă în bune condiții. REZ. HOT. I 237. 2. (Concretizat) Construcție, edificiu. Gospodarii... n-au cînd se abate pe la acea clădire de scînduri vechi. SADOVEANU, N. F. 40. În toată clădirea nu se aud decît glasurile oamenilor care părăsesc lucrul. SAHIA, N. 36. Clădirea însăși, cu etaj, arătoasă și înzorzonată, oprea atenția trecătorilor mai ales prin scara de marmoră roșie, apărată sus de o uriașă scoică de sticlă lucitoare. REBREANU, R. I 18. ◊ Fig. Ca să dărîmăm clădirea Ce-o zidește un fățarnic pe-un atît de-adînc temei, E de-ajuns să se-nțeleagă două inimi de femei. DAVILA, V. V. 88.

CLĂDÍRE ~i f. 1) v. A CLĂDI. 2) Construcție destinată pentru adăpostirea oamenilor, a animalelor sau a bunurilor materiale. [Art. clădirea; G.-D. clădirii] /v. a clădi

clădire f. 1. construcțiune, edificiu; 2. fig. clădiri de visuri nalte AL.

clădíre f. Acțiunea de a clădi. Edificiŭ, construcțiune.

CLĂDÍ, clădesc, vb. IV. Tranz. 1. A face, a ridica o construcție, o clădire (2); a zidi, a construi. 2. A așeza lucruri (de același fel) în mod sistematic, unul peste altul, alcătuind o grămadă. – Din sl. kladon, klasti.

clădi [At: PSALT., 274/15 / Pzi: ~desc / E: vsl кладои, класти] 1 vt A ridica o construcție Si: a construi, a zidi. 2 vt A așeza lucrurile (de același fel) unul peste altul, sistematic, pentru a forma o grămadă. 3 vt (Fig) A crea. 4 vr (Înv; irn) A se așeza, ocupând mult loc. 5 vt (Îe) A ~ pe nisip A întreprinde ceva sortit eșecului.

CLĂDÍ, clădesc, vb. IV. Tranz. 1. A face, a ridica o construcție, o clădire (2); a zidi, a construi. 2. A așeza lucruri (de același fel) în mod sistematic, unul peste altul, pentru a forma o grămadă. – Din sl. kladon, klasti.

CLĂDÍ, clădesc, vb. IV. Tranz. 1. A face o construcție, a ridica o clădire, a zidi, a construi. Cu aceste [scînduri] se apucă... de clădi un fel de foișor. ISPIRESCU, L. 367. Toate locurile... au fost în vechime prevăzute cu întăritori, cu cetățui, pe care le-au găsit în ființă sau le-au clădit popoarele de gintă slavonă. ODOBESCU, S. II 179. La cea moară părăsită, De stăpînul meu clădită, Este-o piatră de rîșnit. ALECSANDRI, P. P. 136. ◊ (Poetic) Eu mi-am clădit acest al meu poem Din tot ce noi mai plin de glorie avem. COȘBUC, P. II 286. ◊ Fig. (Cu privire la o organizare socială, la un plan, la un sistem de acțiune) [Oamenii din U.R.S.S.] clădeau doar vremuri noi, Altă lume... Pentru pruncii noștri goi. TOMA, C. V. 238. Constantin... nu clădea nici un plan deosebit. GALACTION, O. I 119. Sărmana, ea-și clădea visuri atît de frumoase pe existența lui șubredă și păcătoasă! VLAHUȚĂ, O. A. 107. ◊ Expr. A clădi pe nisip v. nisip. 2. A așeza în mod sistematic lucruri (mai ales de același fel) unul peste altul, făcînd o grămadă (movilă, teanc, claie). Fînul clădit mirosea. EMINESCU, N. 48. Și pe dușmani îi tăia, Și grămezi toți îi clădea. ALECSANDRI, la TDRG. Au mai ațîțat focul, clădind și alte lemne și au început a-și frige friptura. DRĂGHICI, R. 75. Toate [lucrurile cumpărate] le-a tencuit Și-n corabie le-a clădit. SEVASTOS, N. 126. Astă-vară am cosit Vro cinci clăi de le-am clădit, Patru mi le-am vîrfuit. ALECSANDRI, P. P. 100 ◊ Refl. Un troian de crengi, de arbori, pe-a lui urmă se clădește. ALECSANDRI, P. A. 152. ◊ Refl. pas. Lanul scade. Iar în urmă holda mîndră, răsturnată prin bucăți, Se ridică-n snopi de aur, se clădește-n jumătăți. ALECSANDRI, P. III 67.

clădíre-monumént s. f. Clădire cu valoare de monument (istoric, de artă) ◊ „Polonia este bogată în clădiri-monumente istorice.” Sc. 23 V 63 p. 5. ◊ „Vizavi de clădirea veche, clădirea-monument de artă a Școlii superioare de arhitectură.” I.B. 10 III 78 p. 1 (din clădire + monument)

clădíre-túrn s. f. Bloc foarte înalt ◊ „Este realizabilă construirea unei clădiri-turn de 4000 m înălțime, destinată unui milion de locuitori?” Sc. 2 XI 70 p. 4. ◊ „Tehnicienii de la Consiliul național al cercetării din Canada propun un procedeu, pe care l-au pus de curând la punct, pentru salvarea – în caz de incendiu – a locatarilor clădirilor-turn. R.l. 22 II 74 p. 6 (din clădire + turn)

A CLĂDÍ ~ésc tranz. 1) (case, ziduri etc.) A realiza prin lucrări de construcție; a construi; a zidi; a ridica; a înălța; a dura; a edifica. ◊ ~ ceva pe nisip a) a întreprinde acțiuni sortite eșecului din cauza lipsei unei baze trainice; b) a face un lucru zadarnic. 2) (obiecte omogene) A așeza în mod sistematic unul peste altul. /<sl. kladon

clădì v. 1. a construi adunând materiale, a zidi, a edifica; 2. fig. a dispune părțile; a clădi o poemă, o teorie; 3. a face o claie de fân, orz, grâu: a clădi fânul în stoguri, grâul în snopi; 4. fig. a grămădi: clădind movili de leșuri sub sdravănul topor AL. [Slav. KLADÕ, a pune, a așeza].

clădésc v. tr. (vsl. klasti-kladon, a pune; klada, grindă. V. do- și nă-clad, po- și s-cladă). Înalț, construiesc, edific: a clădi o claĭe, o stivă, o casă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clădire s. f., g.-d. art. clădirii; pl. clădiri

clădíre s. f., g.-d. art. clădírii; pl. clădíri

clădi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clădesc, imperf. 3 sg. clădea; conj. prez. 3 să clădească

clădí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clădésc, imperf. 3 sg. clădeá; conj. prez. 3 sg. și pl. clădeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLĂDÍRE s. 1. v. construire. 2. v. casă. 3. v. local.

CLĂDIRE s. 1. construcție, construire, durare, înălțare, ridicare, zidire, (livr.) edificare. (~ unui nou spital.) 2. (concr.) casă, construcție, imobil, zidire, (înv.) ziditură. (O ~ impunătoare.) 3. (concr.) local. (~ școlii.)

CLĂDI vb. a construi, a dura, a face, a înălța, a ridica, a zidi, (livr.) a edifica, (înv.) a temeia. (~ o nouă școală.)

A clădi ≠ a dărâma, a demola, a distruge, a strica

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

clădí (clădésc, clădít), vb.1. A îngrămădi, a stivui. – 2. A construi, a edifica, a face o clădire. – 3. A concepe, a imagina, a compune. Sl. klasti, kladǫ „a aranja” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 60); cf. cladă.Der. clădire, s. f. (fabrică, construcție, edificiu); clăditură, s. f. (construcție); clădiș, s. n. (acțiunea de a edifica, edificare); clăditor, adj. (constructor). Cf. claie.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DIVINA NATURA DEDIT AGROS, ARS HUMANA AEDIFICAVIT URBES (lat.) divina natură a dăruit ogoarele, măiestria omului a clădit orașele – M. Terentius Varro, „Res rusticae”, III, 1.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a clădi / construi castele în Spania expr. (livr.) a-și face planuri irealizabile.

Intrare: clădire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clădire
  • clădirea
plural
  • clădiri
  • clădirile
genitiv-dativ singular
  • clădiri
  • clădirii
plural
  • clădiri
  • clădirilor
vocativ singular
plural
Intrare: clădi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clădi
  • clădire
  • clădit
  • clăditu‑
  • clădind
  • clădindu‑
singular plural
  • clădește
  • clădiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clădesc
(să)
  • clădesc
  • clădeam
  • clădii
  • clădisem
a II-a (tu)
  • clădești
(să)
  • clădești
  • clădeai
  • clădiși
  • clădiseși
a III-a (el, ea)
  • clădește
(să)
  • clădească
  • clădea
  • clădi
  • clădise
plural I (noi)
  • clădim
(să)
  • clădim
  • clădeam
  • clădirăm
  • clădiserăm
  • clădisem
a II-a (voi)
  • clădiți
(să)
  • clădiți
  • clădeați
  • clădirăți
  • clădiserăți
  • clădiseți
a III-a (ei, ele)
  • clădesc
(să)
  • clădească
  • clădeau
  • clădi
  • clădiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clădire, clădirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a clădi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: dărâmare
    • format_quote Plantele furajere să fie cosite la timp, iar uscarea și clădirea lor să se facă în bune condiții. REZ. HOT. I 237. DLRLC
  • 2. concretizat Construcție la suprafață, constituită din fundație, pereți, acoperiș etc., cu încăperi care servesc la adăpostirea oamenilor, animalelor, materialelor etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Gospodarii... n-au cînd se abate pe la acea clădire de scînduri vechi. SADOVEANU, N. F. 40. DLRLC
    • format_quote În toată clădirea nu se aud decît glasurile oamenilor care părăsesc lucrul. SAHIA, N. 36. DLRLC
    • format_quote Clădirea însăși, cu etaj, arătoasă și înzorzonată, oprea atenția trecătorilor mai ales prin scara de marmoră roșie, apărată sus de o uriașă scoică de sticlă lucitoare. REBREANU, R. I 18. DLRLC
    • format_quote figurat Ca să dărîmăm clădirea Ce-o zidește un fățarnic pe-un atît de-adînc temei, E de-ajuns să se-nțeleagă două inimi de femei. DAVILA, V. V. 88. DLRLC
etimologie:
  • vezi clădi DEX '09 DEX '98

clădi, clădescverb

    • format_quote Cu aceste [scânduri] se apucă... de clădi un fel de foișor. ISPIRESCU, L. 367. DLRLC
    • format_quote Toate locurile... au fost în vechime prevăzute cu întăritori, cu cetățui, pe care le-au găsit în ființă sau le-au clădit popoarele de gintă slavonă. ODOBESCU, S. II 179. DLRLC
    • format_quote La cea moară părăsită, De stăpînul meu clădită, Este-o piatră de rîșnit. ALECSANDRI, P. P. 136. DLRLC
    • format_quote poetic Eu mi-am clădit acest al meu poem Din tot ce noi mai plin de glorie avem. COȘBUC, P. II 286. DLRLC
    • format_quote figurat Cu privire la o organizare socială, la un plan, la un sistem de acțiune: DLRLC
      • format_quote [Oamenii din U.R.S.S.] clădeau doar vremuri noi, Altă lume... Pentru pruncii noștri goi. TOMA, C. V. 238. DLRLC
      • format_quote (Cu privire la o organizare socială, la un plan, la un sistem de acțiune) Constantin... nu clădea nici un plan deosebit. GALACTION, O. I 119. DLRLC
      • format_quote Sărmana, ea-și clădea visuri atît de frumoase pe existența lui șubredă și păcătoasă! VLAHUȚĂ, O. A. 107. DLRLC
  • 2. A așeza lucruri (de același fel) în mod sistematic, unul peste altul, alcătuind o grămadă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fînul clădit mirosea. EMINESCU, N. 48. DLRLC
    • format_quote Și pe dușmani îi tăia, Și grămezi toți îi clădea. ALECSANDRI, la TDRG. DLRLC
    • format_quote Au mai ațîțat focul, clădind și alte lemne și au început a-și frige friptura. DRĂGHICI, R. 75. DLRLC
    • format_quote Toate [lucrurile cumpărate] le-a tencuit Și-n corabie le-a clădit. SEVASTOS, N. 126. DLRLC
    • format_quote Astă-vară am cosit Vro cinci clăi de le-am clădit, Patru mi le-am vîrfuit. ALECSANDRI, P. P. 100. DLRLC
    • format_quote reflexiv Un troian de crengi, de arbori, pe-a lui urmă se clădește. ALECSANDRI, P. A. 152. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Lanul scade. Iar în urmă holda mîndră, răsturnată prin bucăți, Se ridică-n snopi de aur, se clădește-n jumătăți. ALECSANDRI, P. III 67. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.