4 definiții pentru circulațiune

circulațiúne sf vz circulație

CIRCULAȚIÚNE s.f. v. circulație.

circulați(un)e f. 1. lucrarea de a circula, înlesnire de a se duce și veni: circulațiunea trăsurilor; 2. mișcarea sângelui în drumu-i prin corp; 3. mișcarea banilor sau a hârtiilor de comerț: bilet în circulațiune.

*circulațiúne f. (lat. circulátio, -ónis). Acțiunea de a circula: circulațiunea sîngeluĭ. Mergere, posibilitate de a umbla: circulațiunea e oprită. Transmisiune, curs: circulațiunea banilor. – Și -áție și -áre.

Intrare: circulațiune
circulațiune
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular circulațiune circulațiunea
plural circulațiuni circulațiunile
genitiv-dativ singular circulațiuni circulațiunii
plural circulațiuni circulațiunilor
vocativ singular
plural