CIRCULAȚIE, circulații, s. f. Faptul de a circula. 1. Mișcare, deplasare, trecere pe o cale de comunicație. Circulație aeriană, feroviara, fluvială, marină, rutieră. 2. Mișcare, curgere a unui lichid, a unui gaz, a unui curent în interiorul unui circuit sau al unei conducte. 3. Transmitere, schimb de bunuri sau de mărfuri (prin intermediul banilor). ♦ Circulație monetară = circulația monedelor în procesul de schimb. ♦ Loc. adj. De mare circulație = foarte răspândit. ♦ Expr. A fi (sau a nu mai fi) în circulație = a fi (sau a nu mai fi) întrebuințată, a (nu mai) circula. A pune (sau a introduce, a da) în circulație = a face să intre în uz, să se răspîndească, să funcționeze. A scoate din circulație = a suspenda, a scoate din uz; a opri răspîndirea și folosirea unui lucru. – Fr. circulation (lat. lit. circulatio, -onis).