6 intrări

Articole pe această temă:

50 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciocan sn [At: CORESI, PS. 196 / V: ciocean sm / Pl: ~e / E: vsl чекан] 1 Unealtă formată dintr-un corp de metal, de lemn, de cauciuc dur etc., de forme și dimensiuni variate, prevăzută cu un mâner, folosită, manual sau mecanic, la bătut sau la prelucrat materiale rezistente. 2 (Pop; îe) A fi între ~ și nicovală A fi într-o situație critică. 3 (Pop; îe) A sta ~ pe (sau în) capul cuiva sau cuiva la cap A plictisi pe cineva cu insistențele. 4 (Pop, îe) A sta ~ (sau cioc) A sta dus pe gânduri. 5 (Pop; îae; despre vite) A fi pătrunse de frig. 6 (Pop; îe) A fi înghețat ~ A fi înghețat tun. 7 Unealtă de săpat pământul pietros. 8 (Îs) ~ marcator Ciocan (1) de marcat arborii din pădure sau buștenii. 9 (Îs) ~ silvic Unealtă în forma unei securi mici, cu muchea lungă și marcată Cf fier, băltac. 10 (Îs) ~ numărător sau revolver Roată metalică pentRU numerotarea trunchiurilor. 11 (Îs) ~ de caldarâm Ciocan (1) scurt pentru pavaj. 12 (Îs) ~ mecanic Ciocan (1) pus în mișcare de forța mecanică. 13 (Îs) ~ pneumatic Ciocan (1) acționat prin aer comprimat. 14 (Îs) ~ pneumatic de abataj Ciocan (1) pneumatic folosit pentru abatajul rocilor și substanțelor minerale. 15 (Spt) Instrument de aruncat, format dintr-o bilă de metal prinsă de o coardă de sârmă terminată cu un mâner. 16 (Pex) Probă sportivă de atletism practică cu acest instrument. 17 (Buc) Bucată de lemn fixată într-o coadă lungă, cu care se sfărâmă bulgării, după grăpat. 18 (Spc) Fiecare dintre cele două bețișoare ale țambalului, ale xilofonului etc. Cf ciocănaș, ciocănel. 19 (Înv) Armă din Egiptul antic. 20 Bucată de fier (sub formă de șarpe) atârnată de poartă, în partea dinspre stradă, cu care se lovea în poarta încuiată pentru a anunța prezența cuiva. 21 (Lpl) Pene înfipte în fusul sau grindeul roții de apă. 22 (Înv) Fusele vârtelniței. 23 (Pop; lpl) Brațele războiului. 24 (Reg) Copilul ușii. 25 (Reg) Cocoșul puștii. 26 (Înv) Pahar sau sticlă cu gâtul îngust și lunguieț din care se bea rachiul Cf țoi, țuică, țuiculiță. 27 (Reg) Știulete de porumb curățat de boabe Vz cocean, ciocălău, drug, cotolan. 28 Tulpina porumbului rămasă în pământ după cules Vz ciocălău, hluj, hlujan, cocean, ciuclej, tulean. 29 (Trs; Mun) Cotor de varză. 30 (Înv) Con de brad. 31 (Înv) Tulpina bureților. 32 (Înv) Pește cu capul mare de forma ciocanului (Zygaena malleus). 33 (Pop) Penis. 34 Unul dintre cele trei oscioare care alcătuiesc urechea medie. 35 (Îs) ~ de foc Bombardament de artilerie intens și de scurtă durată.

CIOCÁN1, ciocane, s. n. 1. Unealtă manuală de lovire, de forme și dimensiuni variate, formată dintr-un corp de metal, de lemn, de cauciuc dur etc. ◊ Expr. A fi între ciocan și nicovală = a fi într-o situație critică (din care nu există posibilitate de ieșire). A sta ciocan pe (sau de) capul cuiva = a insista pe lângă cineva; a-l plictisi cu insistențele. 2. Nume dat unor obiecte sau instrumente asemănătoare ca formă cu ciocanul (1). ♦ Unealtă folosită la lipirea cu cositor a unor metale. ♦ Spec. (Sport) Bilă de metal prinsă de o coardă de sârmă terminată cu un mâner folosită în probele de aruncat; p. ext. probă sportivă de atletism practicată cu această bilă. ♦ Spec. Fiecare dintre cele două bețișoare ale țambalului, ale xilofonului etc. ♦ Spec. Fiecare dintre fusele vârtelniței. 3. Unul dintre cele trei oscioare care alcătuiesc urechea medie. 4. (În sintagma) Ciocan de foc = bombardament de artilerie intens și de scurtă durată. – Din sl. čekanŭ.

CIOCÁN2, ciocane, s. n. Păhărel în formă de sticluță, cu gâtul strâmt și lung, din care se bea o băutură alcoolică. ♦ Conținutul unui asemenea păhărel. – Din bg. čokan, sb. čokanj.

CIOCÁN3, ciocani, s. m. (Reg.) Știulete de porumb (curățat sau nu de boabe); ciocălău. – Din sb. čokan.

CIOCÁN3, ciocani, s. m. (Reg.) Știulete de porumb (curățăt sau nu de boabe); ciocălău. – Din scr. čokan.

CIOCÁN2, ciocane, s. n. (Pop.) Păhărel în formă de sticluță, cu gâtul strâmt și lung, din care se bea o băutură alcoolică. V. cinzeacă. ♦ Conținutul unui asemenea păhărel. – Din bg. čokan, scr. čokanj.

CIOCÁN1, ciocane, s. n. 1. Unealtă formată dintr-un corp de metal, de lemn, de cauciuc dur etc., de forme și dimensiuni variate, prevăzută cu un mâner, folosită, manual sau mecanic, la bătut sau la prelucrat materiale rezistente. ◊ Expr. A fi între ciocan și nicovala = a fi într-o situatie critică (din care nu există posibilitate de ieșire). A sta ciocan pe (sau de) capul cuiva = a stărui întruna pe lângă cineva; a-l plictisi cu insistențele. 2. Nume dat unor obiecte sau instrumente asemănătoare ca formă cu ciocanul (1). ♦ Unealtă folosită la lipirea cu cositor a unor metale. ♦ Spec. (Sport) Instrument de aruncat, format dintr-o bilă de metal prinsă de o coardă de sârmă terminată cu un mâner; p. ext. probă sportivă de atletism practicată cu acest instrument. ♦ Spec. Fiecare dintre cele două bețișoare ale țambalului, ale xilofonului etc. ♦ Spec. Fiecare dintre fusele vârtelniței. 3. Unul dintre cele trei oscioare care alcătuiesc urechea medie. 4. (În sintagma) Ciocan de foc = bombardament de artilerie intens și de scurtă durată. – Din sl. čekanŭ.

CIOCÁN3, ciocane, s. n. (Familiar) Păhărel în formă de sticluță cu gîtul strîmt și lung, din care se bea rachiul. ◊ Conținutul unui asemenea păhărel. La masa din pridvor se cinsteau cu cîte un ciocan ele rachiu... Bleandă Mielu și Zaharia Turcu. PAS, L. I 7. Cum a descălecat, a dat calul în primirea argaților și a intrat în cîrciumă, unde mai erau și alți isnafi, să-și prinză inima cu un ciocan de rachiu și cu ceva mezelic. CARAGIALE, O. III De cum... apuca de bea numai un ciocan de rachiu, își pierdea mințile. ISPIRESCU, la TDRG.

CIOCÁN2, ciocane, s. n. 1. Unealtă alcătuită dintr-o bară sau un bloc de metal de dimensiuni variate și prevăzută cu un mîner, care servește la aplicarea de lovituri într-un material rezistent (cuie, piatră etc.). Muzica aspră a ciocanelor se aude departe prin sat, tăind văzduhul parcă fără nici o piedică. AGÎRBICEANU, S. P. 53. Un glas ascuțit de oțel atîrnat în sec țipă scurt, de afară, sub lovitura repede și fără de veste a unui ciocan metalic. HOGAȘ, M. N. 147. S-aude pe coasă cum sună ciocanul. COȘBUC, P. II 21. Numai iaca intră și Chirică pe ușă, cu un ciocan, c-o daltă și c-o pereche de clești în mînă. CREANGĂ, P. 177. ◊ (Poetic) Vom spune... Cum cîntă din ciocane dimineața Și cîte planuri mari au muncitorii. BANUȘ, B. 89. ◊ Ciocan mecanic = ciocan pus în mișcare de o forță mecanică. Șeful echipei... Zîmbește ortacilor cu brațe-ncleștate Pe ciocanul mecanic care muge, se zbate. DEȘLIU, G. 46. Ciocan cu aburi = ciocan mecanic acționat prin forța aburilor. Ciocanul cel mare, cu aburi, dădea lovituri grele care zguduiau clădirea. SADOVEANU, O. III 157. Ciocan pneumatic = ciocan mecanic portativ acționat cu aer comprimat. Ciocan de abataj = ciocan pneumatic folosit pentru spargerea rocilor. Ciocanele de abataj păcăne fără întrerupere, bucăți mari de cărbune se desprind din strat și se rostogolesc pînă deasupra crațărului. BOGZA, V. J. 131. ◊ Expr. A fi între ciocan și nicovală = a fi într-o situație critică din care nu există posibilitate de ieșire, a se afla între două forțe în conflict. A sta ciocan pe (sau de) capul cuiva = a stărui mult pe lîngă cineva pentru dobîndirea unui lucru sau spre a-l îndupleca la ceva; a bate la cap (pe cineva). Văzînd că tatăl său sta mereu ciocan de capul lui ca să se strîngă de pe drumuri și să se apuce de ceva, o tuli d-acasă fără să spuie nimănui. POPESCU, B. 111. 2. Nume dat unor obiecte sau instrumente care seamănă ca formă (uneori și ca întrebuințare) cu ciocanul (1): a) (Sport) instrument de aruncat, format dintr-o ghiulea de-fier prinsă de o coardă de sîrmă terminată cu un mîner; b) fiecare dintre cele două bețișoare ale țambalului; c) fiecare dintre fusele vîrtelniței; d) unealtă folosită la lipirea cu cositor a unor metale. 3. Unul dintre cele trei oscioare din urechea medie, avînd forma unui ciocănel.

CIOCÁN1, ciocani, s. m. (Regional) Știulete de porumb (mai ales curățit de boabe); cocean, ciocălău. Vitele mugeau de foame, căci paiele și ciocanii se isprăviseră. SANDU-ALDEA, D. N. 233.

CIOCÁN2 ~e n. pop. (la fructe și legume) Mijlocul tare; cocean; cotor. ~ de varză. /<sl. țokan

CIOCÁN1 ~e n. 1) Unealtă formată dintr-un corp greu (de metal, de lemn etc.) de diferite forme, fixat pe un mâner, cu care se lucrează prin lovire. ~ de cizmărie. ~ de mână.A fi (sau a se afla) între ~ și nicovală a fi la mare strâmtoare; a fi între două focuri. 2) Mașină-unealtă folosită la prelucrarea unor materiale prin lovire. ~ mecanic. 3) Unealtă care servește la lipirea pieselor metalice cu cositor sau cu alt aliaj. ~ de lipit. 4) Instrument sportiv format dintr-o sferă de metal prinsă de un cablu de sârmă, folosit pentru probe de aruncare. 5) înv. Dispozitiv instalat la o poartă, cu ajutorul căruia își anunțau venirea vizitatorii. /<sl. țekanu

ciocan n. 1. unealtă de fier cu coada de lemn spre a bate fierul; 2. verigă sau oblon, în mijlocul unei porți, care se lovește spre a se deschide poarta; 3. fam. păhărel cilindric de rachiu (25 dramuri): și după ce ca tot omul un ciocan de rachiu trag PANN; 4. pește cu capul lărgit în forma ciocanului (Zygaena malleus). [Slav. ČEKANŬ; sensul 3 (și în sârbește ČOKANĬ RAKIĬE) face aluziune la forma obiectului].

ciocan n. cocean de porumb, de varză. [Metaforă analogă în sârbește și bulgărește: ČOKAN, ciocan și cocean (după asemănarea exterioară)].

2) cĭocán n., pl. e (d. cĭoc, interj. care există și la Rușĭ și la alțĭ Slavĭ, înrudită cu vgr. týkos, cĭocan, și cu týpos, lovitură, urmă, tip, ca cĭocnesc față de cĭoplesc orĭ ca vgr. lykos față de lat. lupus, lup. Din aceĭașĭ răd. vsl. rus. čekanŭ, bg. čuk și čukán, cĭocan, [de unde ngr. tsukáni], čekan, bărbie; pol. czekan, pers. čugan. V. cocean. Cp. Bern. 1, 159). O unealtă de bătut cuĭe ș. a.: cĭocan de zidar, de dogar, de potcovar, de bătut la poartă (îld. clopot) ș. a. Fig. Între cĭocan și nicovală, între doŭă primejdiĭ (V. maĭ 2). Păhăruț, țoĭ orĭ șipușor de băut rachiŭ (ca și sîrb. čokanj rakije). S. m. Zool. Un pește marin cu capu ca cĭocanu (zygáena màlleus).

1) cĭocán m. (met. din cocean, ca și sîrb. čòkanj. Munt. Mold. sud. Cocean, strujan. Cĭocan de varză, mezu (inima) verzeĭ. – Fals n. la Cdr. V. nap-cĭocan și cĭoclej.

ciocăní [At: URECHE, ap. TDRG / V: cionc~ / Pzi: ~nésc, 3 ~néște, ciócăne / E: ciocan] 1 vta A lovi cu ciocanul într-un corp tare. 2 vta A bate cu un obiect tare Cf bocăni. 3 vi A bate repetat (cu degetul sau cu un obiect) într-un corp tare. 4 vi A bate cu degetul (îndoit) în ușă, în fereastră (pentru a solicita intrarea, pentru a atrage atenția etc.). 5 vt A lovi ușor cu degetele în toracele sau în abdomenul unui pacient, pentru a cerceta starea unor organe interne. 6-7 vti A lovi (ceva cu scopul de a sparge sau) în cineva pentru a-i provoca durere. 8 vt (Pfm) A ciocni în sănătatea cuiva. 9 vta (D. păsări) A lovi cu ciocul Cf toca, tocăni. 10 vt (Fig) A se certa cu cineva. 11 vt (Fig) A cicăli pe cineva Si: a pisa, a toca, a tocăni. 12 vtrr (Fam) A (se) bate ușor. 13 vi A lucra ceva lovind cu ciocanul. 14 vi (Pex) A lucra la unele lucruri (mărunte).

CIOCĂNÍ, ciocănesc, vb. IV. 1. Intranz. A bate repetat (cu degetul sau cu un obiect) într-un corp tare; spec. a bate cu degetul (îndoit) în ușă, în fereastră (pentru a solicita intrarea, pentru a atrage atenția etc.). ♦ Tranz. A lovi ușor cu degetele în toracele sau în abdomenul unui pacient, pentru a cerceta starea unor organe interne. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) bate (ușor). 2. Intranz. A lucra ceva lovind cu ciocanul1; p. ext. a face, a lucra unele lucruri (mărunte). 3. Tranz. Fig. A bate la cap; a cicăli, a pisa. [Prez. ind. și: ciócăn] – Din ciocan1.

CIOCĂNÍ, ciocănesc, vb. IV. 1. Intranz. A bate repetat (cu degetul sau cu un obiect) într-un corp tare; spec. a bate cu degetul (îndoit) în ușă, în fereastră (pentru a solicita intrarea, pentru a atrage atenția etc.). ♦ Tranz. A lovi ușor cu degetele în toracele sau în abdomenul unui pacient, pentru a cerceta starea unor organe interne. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) bate (ușor). 2. Intranz. A lucra ceva lovind cu ciocanul1; p. ext. a face, a lucra unele lucruri (mărunte). 3. Tranz. Fig. A bate la cap; a cicăli, a pisa. [Prez. ind. și: ciócăn] – Din ciocan1.

CIOCĂNÍ, ciocănesc, vb. IV. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «în» sau «la») 1. Intranz. A Date repetat cu degetul sau cu un obiect într-un corp tare. Mama a mai ciocănit în gard. i-a spus tatei să bată și el, să caute vreo piatră, vreun lemn, ca să bată mai tare. PAS, Z. I 177. Ciocăni enervat în geam. SAHIA, N. 103. ◊ (Poetic) Ca-ntr-o fierărie depărtată Ciocănește ploaia-n picuri grei Peste fundul văii, unde spumegată Bîrzava-și îndrugă murmur atu! ei. DEȘLIU, N. 51. Și-a plecat fruntea pe umărul lui, deasupra inimii. Acea inimă ciocănea cu putere. SADOVEANU, M. C. 81. ♦ A bate de repetate ori cu degetul în ușă sau în fereastră, cerînd intrare sau spre a atrage atenția celor dinăuntru; a bate la ușă sau la fereastră. V. bocăni. M-apropiai de fereastră, privind, și ciocănii ușor cu două degete. Trecu un timp de tăcere. Ciocănii a doua oară. De data asta simții un zgomot. După puțin ușa se deschise. DUNĂREANU, CH. 116. La ușă se ducea Și-n ușă ciocănea și bocănea. ȘEZ. IV 155. ◊ Tranz. (Subiectul este medicul) A examina prin loviri ușoare cu degetele în toracele sau abdomenul pacientului pentru a cerceta starea organelor interne; a percuta. ♦ Refl. reciproc. (Rar, despre păsări) A se. apuca cu ciocul, a se ciuguli. Găinile și plăcile veniră din toate părțile ca niște copii ascultători; se îmbulzeau și se ciocăneau la picioarele ei. REBREANU, R. I 152. 2. Intranz. A lucra lovind cu ciocanul. Pe marginea drumului, din cînd în cînd, dă de pietrarii care ciocănesc din zori de zi pînă la apusul soarelui. SLAVICI, O. I 69. ◊ Tranz. Fig. Bun ciocan te-a ciocănit, Că frumos te-a potrivit. PANN, P. V. I 4. ♦ (Familiar) A lucra, a face cîte ceva. I-a rămas socrul, damblagiu, înainte mai ciocănea și el și mai scotea ceva. PAS, Z. II 203. 3. Tranz. Fig. A bate la cap, a sta cu gura pe cineva, a plictisi cu diferite cereri; a cicăli, a pisa. – Prez. ind. pers. 3 și: (regional) ciocăne (ȘEZ. IV 152).

arată toate definițiile

Intrare: Ciocan
Ciocan nume propriu
nume propriu (I3)
  • Ciocan
Intrare: ciocan (păhărel)
ciocan1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciocan
  • ciocanul
  • ciocanu‑
plural
  • ciocane
  • ciocanele
genitiv-dativ singular
  • ciocan
  • ciocanului
plural
  • ciocane
  • ciocanelor
vocativ singular
plural
Intrare: ciocan (știulete, cotor)
ciocan2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciocan
  • ciocanul
  • ciocanu‑
plural
  • ciocani
  • ciocanii
genitiv-dativ singular
  • ciocan
  • ciocanului
plural
  • ciocani
  • ciocanilor
vocativ singular
plural
Intrare: ciocan (unealtă)
ciocan1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciocan
  • ciocanul
  • ciocanu‑
plural
  • ciocane
  • ciocanele
genitiv-dativ singular
  • ciocan
  • ciocanului
plural
  • ciocane
  • ciocanelor
vocativ singular
plural
ciocean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ciocăni
ciocăni1 (1 -nesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciocăni
  • ciocănire
  • ciocănit
  • ciocănitu‑
  • ciocănind
  • ciocănindu‑
singular plural
  • ciocănește
  • ciocăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciocănesc
(să)
  • ciocănesc
  • ciocăneam
  • ciocănii
  • ciocănisem
a II-a (tu)
  • ciocănești
(să)
  • ciocănești
  • ciocăneai
  • ciocăniși
  • ciocăniseși
a III-a (el, ea)
  • ciocănește
(să)
  • ciocănească
  • ciocănea
  • ciocăni
  • ciocănise
plural I (noi)
  • ciocănim
(să)
  • ciocănim
  • ciocăneam
  • ciocănirăm
  • ciocăniserăm
  • ciocănisem
a II-a (voi)
  • ciocăniți
(să)
  • ciocăniți
  • ciocăneați
  • ciocănirăți
  • ciocăniserăți
  • ciocăniseți
a III-a (ei, ele)
  • ciocănesc
(să)
  • ciocănească
  • ciocăneau
  • ciocăni
  • ciocăniseră
verb (VT334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciocăni
  • ciocănire
  • ciocănit
  • ciocănitu‑
  • ciocănind
  • ciocănindu‑
singular plural
  • ciocăne
  • ciocăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciocăn
(să)
  • ciocăn
  • ciocăneam
  • ciocănii
  • ciocănisem
a II-a (tu)
  • ciocăni
(să)
  • ciocăni
  • ciocăneai
  • ciocăniși
  • ciocăniseși
a III-a (el, ea)
  • ciocăne
(să)
  • ciocăne
  • ciocănea
  • ciocăni
  • ciocănise
plural I (noi)
  • ciocănim
(să)
  • ciocănim
  • ciocăneam
  • ciocănirăm
  • ciocăniserăm
  • ciocănisem
a II-a (voi)
  • ciocăniți
(să)
  • ciocăniți
  • ciocăneați
  • ciocănirăți
  • ciocăniserăți
  • ciocăniseți
a III-a (ei, ele)
  • ciocăne
(să)
  • ciocăne
  • ciocăneau
  • ciocăni
  • ciocăniseră
Intrare: pește-ciocan
pește-ciocan substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pește-ciocan
  • peștele-ciocan
plural
  • pești-ciocan
  • peștii-ciocan
genitiv-dativ singular
  • pește-ciocan
  • peștelui-ciocan
plural
  • pești-ciocan
  • peștilor-ciocan
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciocan (păhărel)

  • 1. Păhărel în formă de sticluță, cu gâtul strâmt și lung, din care se bea o băutură alcoolică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Conținutul unui asemenea păhărel.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • La masa din pridvor se cinsteau cu cîte un ciocan de rachiu... Bleandă Mielu și Zaharia Turcu. PAS, L. I 7.
        surse: DLRLC
      • Cum a descălecat, a dat calul în primirea argaților și a intrat în cîrciumă,., unde mai erau și alți isnafi, să-și prinză inima cu un ciocan de rachiu și cu ceva mezelic. CARAGIALE, O. III.
        surse: DLRLC
      • De cum... apuca de bea numai un ciocan de rachiu, își pierdea mințile. ISPIRESCU, la TDRG.
        surse: DLRLC

etimologie:

ciocan (știulete, cotor)

  • 1. regional Știulete de porumb (curățăt sau nu de boabe).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ciocălău cocean un exemplu
    exemple
    • Vitele mugeau de foame, căci paiele și ciocanii se isprăviseră. SANDU-ALDEA, D. N. 233.
      surse: DLRLC
  • 2. (La fructe și legume) Mijlocul tare.
    exemple
    • Ciocan de varză.
      surse: NODEX

etimologie:

ciocan (unealtă) ciocean

  • 1. Unealtă manuală de lovire, de forme și dimensiuni variate, formată dintr-un corp de metal, de lemn, de cauciuc dur etc.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX diminutive: ciocănel 6 exemple
    exemple
    • Ciocan de cizmărie. Ciocan de mână.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX
    • Muzica aspră a ciocanelor se aude departe prin sat, tăind văzduhul parcă fără nici o piedică. AGÎRBICEANU, S. P. 53.
      surse: DLRLC
    • Un glas ascuțit de oțel atîrnat în sec țipă scurt, de afară, sub lovitura repede și fără de veste a unui ciocan metalic. HOGAȘ, M. N. 147.
      surse: DLRLC
    • S-aude pe coasă cum sună ciocanul. COȘBUC, P. II 21.
      surse: DLRLC
    • Numai iaca intră și Chirică pe ușă, cu un ciocan, c-o daltă și c-o pereche de clești în mînă. CREANGĂ, P. 177.
      surse: DLRLC
    • poetic Vom spune... Cum cîntă din ciocane dimineața Și cîte planuri mari au muncitorii. BANUȘ, B. 89.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Ciocan mecanic = mașină-unealtă folosită la prelucrarea unor materiale prin lovire.
      surse: DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Șeful echipei... Zîmbește ortacilor cu brațe-ncleștate Pe ciocanul mecanic care muge, se zbate. DEȘLIU, G. 46.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Ciocan cu aburi = ciocan mecanic acționat prin forța aburilor.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ciocanul cel mare, cu aburi, dădea lovituri grele care zguduiau clădirea. SADOVEANU, O. III 157.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Ciocan pneumatic = ciocan mecanic portativ acționat cu aer comprimat.
      surse: DLRLC
    • 1.4. Ciocan de abataj = ciocan pneumatic folosit pentru spargerea rocilor.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ciocanele de abataj păcăne fără întrerupere, bucăți mari de cărbune se desprind din strat și se rostogolesc pînă deasupra crațărului. BOGZA, V. J. 131.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie A fi între ciocan și nicovală = a fi într-o situație critică (din care nu există posibilitate de ieșire), a se afla între două forțe în conflict.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX
    • 1.6. expresie A sta ciocan pe (sau de) capul cuiva = a insista pe lângă cineva; a-l plictisi cu insistențele.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: insista plictisi un exemplu
      exemple
      • Văzînd că tatăl său sta mereu ciocan de capul lui ca să se strîngă de pe drumuri și să se apuce de ceva, o tuli d-acasă fără să spuie nimănui. POPESCU, B. 111.
        surse: DLRLC
  • 2. Nume dat unor obiecte sau instrumente asemănătoare ca formă cu ciocanul.
    surse: DEX '09 DLRLC
    • 2.1. Unealtă folosită la lipirea cu cositor a unor metale.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Ciocan de lipit.
        surse: DEX '09 DLRLC NODEX
    • 2.2. prin specializare sport Bilă de metal prinsă de o coardă de sârmă terminată cu un mâner folosită în probele de aruncat.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX
      • 2.2.1. prin extensiune Probă sportivă de atletism practicată cu această bilă.
        surse: DEX '09
    • 2.3. prin specializare Fiecare dintre cele două bețișoare ale țambalului, ale xilofonului etc.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 2.4. prin specializare Fiecare dintre fusele vârtelniței.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 2.5. Dispozitiv instalat la o poartă, cu ajutorul căruia își anunțau venirea vizitatorii.
      surse: NODEX
  • 3. Unul dintre cele trei oscioare care alcătuiesc urechea medie, având forma unui ciocănel.
    surse: DEX '09 DLRLC
  • 4. (în) sintagmă Ciocan de foc = bombardament de artilerie intens și de scurtă durată.
    surse: DEX '09

etimologie:

ciocăni

  • 1. intranzitiv A bate repetat (cu degetul sau cu un obiect) într-un corp tare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Mama a mai ciocănit în gard, I-a spus tatei să bată și el, să caute vreo piatră, vreun lemn, ca să bată mai tare. PAS, Z. I 177.
      surse: DLRLC
    • Ciocăni enervat în geam. SAHIA, N. 103.
      surse: DLRLC
    • poetic Ca-ntr-o fierărie depărtată Ciocănește ploaia-n picuri grei Peste fundul văii, unde spumegată Bîrzava-și îndrugă murmuratu! ei. DEȘLIU, N. 51.
      surse: DLRLC
    • figurat Și-a plecat fruntea pe umărul lui, deasupra inimii. Acea inimă ciocănea cu putere. SADOVEANU, M. C. 81.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare A bate cu degetul (îndoit) în ușă, în fereastră (pentru a solicita intrarea, pentru a atrage atenția etc.).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • M-apropiai de fereastră, privind, și ciocănii ușor cu două degete. Trecu un timp de tăcere. Ciocănii a doua oară. De data asta simții un zgomot. După puțin ușa se deschise. DUNĂREANU, CH. 116.
        surse: DLRLC
      • La ușă se ducea Și-n ușă ciocănea și bocănea. ȘEZ. IV 155.
        surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A lovi ușor cu degetele în toracele sau în abdomenul unui pacient, pentru a cerceta starea unor organe interne.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: percuta
    • 1.3. tranzitiv reflexiv reciproc familiar A (se) bate (ușor).
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: bate
      • 1.3.1. reflexiv reciproc rar (Despre păsări) A se apuca cu ciocul, a se ciuguli.
        surse: DLRLC sinonime: ciuguli un exemplu
        exemple
        • Găinile și puicile veniră din toate părțile ca niște copii ascultători; se îmbulzeau și se ciocăneau la picioarele ei. REBREANU, R. I 152.
          surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv A lucra ceva lovind cu ciocanul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Pe marginea drumului, din cînd în cînd, dă de pietrarii care ciocănesc din zori de zi pînă la apusul soarelui. SLAVICI, O. I 69.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv figurat Bun ciocan te-a ciocănit, Că frumos te-a potrivit. PANN, P. V. I 4.
      surse: DLRLC
    • 2.1. prin extensiune A face, a lucra unele lucruri (mărunte).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • I-a rămas socrul damblagiu, Înainte mai ciocănea și el și mai scotea ceva. PAS, Z. II 203.
        surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A bate la cap.

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98