CIOCAN¹, ciocane, s. n. 1. Unealtă formată dintr-o bucată de metal de forme și dimensiuni variate, prevăzută cu un mîner și folosită, manual sau mecanic, la bătut sau la prelucrat materiale rezistente. ♦ Expr. A fi între ciocan și nicovală = a fi într-o situație critică (din care nu există posibilitate de ieșire). A sta ciocan pe (sau de) capul cuiva = a stărui într-una pe lîngă cineva; a pictisi cu insistențele. 2. Nume dat unor obiecte sau instrumente asemănătoare ca formă cu ciocanul (1): a) (sport) instrument de aruncat, format dintr-o ghiulea de fier prinsă de o coardă de sîrmă terminată cu un mîner; b) fiecare dintre cele două bețisoare ale țambalului; c) fiecare dintre fusele virtelniței; d) unealtă folosită la lipirea cu cositor a unor metale. 3. Unul dintre cele trei oscioare din urechea medie. – Slav (v. sl. čekanŭ).