2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chibzuít1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: chibzui] Judecată bazată pe cumpănirea tuturor eventualităților.

chibzuít2, ~ă [At: DIONISIE, C. 169/16 / Pl: ~iți, ~e / E: chibzui] 1 a (D. oameni) Cu judecată Si: cuminte, înțelept. 2 a (Înv; construit cu pp. „la”) Priceput. 3 a (D. acțiuni, realizări etc.) Gândit. 4 a (îuz; îs) Gospodărie ~ă Sistem de administrare planificată a întreprinderilor de stat în economia socialistă, bazat pe o autonomie bugetară și o disciplină financiară de așa natură, încât întreprinderea să fie rentabilă. 5 av Cu judecată.

CHIBZUÍT, -Ă, chibzuiți, -te, adj. Care judecă o situație cumpănind toate eventualitățile; socotit, cumpănit. – V. chibzui.

CHIBZUÍT, -Ă, chibzuiți, -te, adj. Care judecă o situație cumpănind toate eventualitățile; socotit, cumpănit. – V. chibzui.

CHIBZUÍT, -Ă, chibzuiți, -te, adj. 1. (Despre idei, acțiuni etc.) Hotărît, exprimat, fixat, realizat în urma unei atente chibzuiri. 2. Gospodărie chibzuită = hoz-rasciot. 2. (Despre oameni) Care judecă cumpănind toate eventualitățile; socotit, cumpănit. Lică, tu ești un om chibzuit: nu-ți băga capul în primejdie, nu te face de rușine. SLAVICI, O. I 132. ◊ (Adverbial) Să vedem! zise el chibzuit. SLAVICI, O. I 341.

CHIBZUÍT, -Ă, chibzuiți, -te, adj. Care judecă, cumpănind toate eventualitățile; socotit, cumpănit. – V. chibzui.

chibzuít, -ă adj. Care chibzuĭește bine, serios, echilibrat: om chibzuit. Care e făcut cu chibzuĭală: plan chibzuit.

chibzuí [At: CHEIA ÎNȚELESULUI (1678) / V: ~ipz~ / Pzi: ~ésc / E: mg képezni] 1 vt (Înv) A presupune. 2 vt A combina. 3 vr (Înv) A se socoti capabil de ceva Si: a îndrăzni. 4 vt A judeca cumpănind toate eventualitățile Si: a socoti. 5 vt A se gândi bine Si: a medita, a reflecta. 6 vt A-și bate capul. 7 vt (Înv) A asemăna. 8 vt A pune ceva la cale. 9 vr A se sfătui unul cu altul. 10 vr A delibera spre a pune ceva la cale. 11 vr A lua o hotărâre.

CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A reflecta asupra unei situații cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a medita. ♦ Refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦ Tranz. A pune ceva la cale; a plănui. – Din magh. képezni „a forma”. Cf. magh. képzelni „a-și imagina”.

CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A judeca o situație cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a reflecta, a medita. ♦ Refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦ Tranz. A pune ceva la cale; a plănui. – Din magh. képezni „a forma”. Cf. magh. képzelni „a-și imagina”.

CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A judeca cumpănind toate eventualitățile, a socoti, a se gîndi, a reflecta, a medita. A chibzuit că tu ești mai cuminte decît băiatul lui. PAS, Z. I 165. Arendașul chibzui că la despărțire trebuie să știi cu cine ai călătorit. REBREANU, R. I 14. ◊ Absol. Unii s-au învoit, alții au mai chibzuit, cum i-a minat mintea și simțirea pe fiecare! REBREANU, R. II 12. Le-au făgăduit că va chibzui... va lua măsuri... dar nu le-au zis nimic hotărîtor. ALECSANDRI, T. 1429. ◊ Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «la» sau «asupra») Chibzuiește la cele ce ți-am spus. A luat o hotărîre fără să chibzuiască asupra urmărilor ei.Refl. (Rar) A se gîndi la..., a se îngriji de..., a avea grijă. El, care era deprins a gîndi la fiică-sa, acum cu atît mai mult trebuia să se chibzuiască de soarta ei. SLAVICI, N. II 25. 2. A pune ceva la cale, a plănui. Și tot șuvoiul a minat Balaurul, cu care chibzuisem să mă bat. BENIUC, V. 20. Orice fac, ce chibzuiesc, El desface și preschimbă. DAVILA, V. V. 69. Aceștia chibzuiau cu ce moarte să-l omoare. ISPIRESCU, L. 142. Așa am chibzuit treaba cu bărbatu-meu. ALECSANDRI, T. I 176. ◊ Refl. A se sfătui unul cu altul, a lua împreună o hotărîre. Amîndoi se chibzuiră ca să facă o primire frumoasă, ca unui părinte bun ce le era. ISPIRESCU, L. 277. Boierii țării... să chibzuiră a trămite o deputațiune. ODOBESCU, S. I 265. Așa se mai chibzuiră Și se găsiră Alți vînători, Mai cunoscători, Și ziseră că-i urmă de căprioară. TEODORESCU, P.P. 174. 3. (Regional) A-și da cu socoteala, a-și închipui, a presupune, a bănui. (Atestat în forma chipzui) De acolo știau merge acasă și pe nimerite, că oamenii începuseră a aprinde luminile și chipzuiau ei unde trage casa lor. RETEGANUL, P. I 44.

CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A judeca cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a reflecta, a medita. ♦ Refl. (Rar) A se îngriji de... 2. Tranz. A pune ceva la cale, a plănui. ♦ Refl. A se sfătui unul cu altul. 3. Tranz. (Reg.) A-și închipui, a presupune, a bănui. – Magh. képezni „a forma”.

A SE CHIBZUÍ mă ~iésc intranz. A se consulta (unul cu altul), pentru a lua o decizie. /<ung. képezni

A CHIBZUÍ ~iésc 1. tranz. 1) (acțiuni, situații etc.) A judeca luând în considerare eventualele posibilități; a cumpăni; a cântări. 2) (acțiuni) A prevedea din timp, elaborând un plan; a planifica. 2. intranz. 1) A gândi adânc; a cugeta; a medita; a reflecta. 2) A sta pe gânduri. /<ung. képezni

chibzuì v. a reflecta, a delibera, a decide: omul chibzuește și Dumnezeu hotărește. [Ung. KÉPZELNI, a închipui].

chibzuĭésc v. tr. (ung. képezní, a-țĭ închipui, d. kép (chip). Mă gîndesc, calculez, socotesc. V. tr. A-țĭ chibzui vĭața, a țĭ-o orîndui, a-țĭ croi cariera. V. refl. Mă gîndesc, socotesc, calculez. A te chibzui cu cineva, a te sfătui, a socoti împreună cu el.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chibzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chibzuiésc, imperf. 3 sg. chibzuiá; conj. prez. 3 să chibzuiáscă

chibzuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chibzuiésc, imperf. 3 sg. chibzuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. chibzuiáscă

chibzui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chibzuiesc, conj. chibzuiască)

chibzuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHIBZUÍT adj., adv. 1. adj. v. calculat. 2. adj. v. cumpătat. 3. adj. așezat, cumpătat, echilibrat, liniștit, pașnic, potolit, tihnit. (O viață ~.) 4. adj. cuminte, înțelept, socotit, (pop.) mintos. (Om ~.) 5. adv. cuminte, înțelept, înțelepțește, judicios, rațional. (A procedat ~.) 6. adj. cumpănit, gândit, judicios, matur, serios, socotit, temeinic. (O judecată ~.) 7. adj. v. judicios. 8. adj. cuminte, deștept, inteligent, înțelept. (O măsură ~.)

arată toate definițiile

Intrare: chibzuit
chibzuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chibzuit
  • chibzuitul
  • chibzuitu‑
  • chibzui
  • chibzuita
plural
  • chibzuiți
  • chibzuiții
  • chibzuite
  • chibzuitele
genitiv-dativ singular
  • chibzuit
  • chibzuitului
  • chibzuite
  • chibzuitei
plural
  • chibzuiți
  • chibzuiților
  • chibzuite
  • chibzuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: chibzui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chibzui
  • chibzuire
  • chibzuit
  • chibzuitu‑
  • chibzuind
  • chibzuindu‑
singular plural
  • chibzuiește
  • chibzuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chibzuiesc
(să)
  • chibzuiesc
  • chibzuiam
  • chibzuii
  • chibzuisem
a II-a (tu)
  • chibzuiești
(să)
  • chibzuiești
  • chibzuiai
  • chibzuiși
  • chibzuiseși
a III-a (el, ea)
  • chibzuiește
(să)
  • chibzuiască
  • chibzuia
  • chibzui
  • chibzuise
plural I (noi)
  • chibzuim
(să)
  • chibzuim
  • chibzuiam
  • chibzuirăm
  • chibzuiserăm
  • chibzuisem
a II-a (voi)
  • chibzuiți
(să)
  • chibzuiți
  • chibzuiați
  • chibzuirăți
  • chibzuiserăți
  • chibzuiseți
a III-a (ei, ele)
  • chibzuiesc
(să)
  • chibzuiască
  • chibzuiau
  • chibzui
  • chibzuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chibzuit

  • 1. Care judecă o situație cumpănind toate eventualitățile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cumpănit socotit (adj.) 2 exemple
    exemple
    • Lică, tu ești un om chibzuit: nu-ți băga capul în primejdie, nu te face de rușine. SLAVICI, O. I 132.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Să vedem! zise el chibzuit. SLAVICI, O. I 341.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi chibzui
    surse: DEX '09 DEX '98

chibzui

  • 1. A reflecta asupra unei situații cumpănind toate eventualitățile; a se gândi.
    exemple
    • A chibzuit că tu ești mai cuminte decît băiatul lui. PAS, Z. I 165.
      surse: DLRLC
    • Arendașul chibzui că la despărțire trebuie să știi cu cine ai călătorit. REBREANU, R. I 14.
      surse: DLRLC
    • absolut Unii s-au învoit, alții au mai chibzuit, cum i-a mînat mintea și simțirea pe fiecare! REBREANU, R. II 12.
      surse: DLRLC
    • absolut Le-au făgăduit că va chibzui... va lua măsuri... dar nu le-au zis nimic hotărîtor. ALECSANDRI, T. 1429.
      surse: DLRLC
    • Chibzuiește la cele ce ți-am spus. A luat o hotărâre fără să chibzuiască asupra urmărilor ei.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv rar A se gândi la..., a se îngriji de..., a avea grijă.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • El, care era deprins a gîndi la fiică-sa, acum cu atît mai mult trebuia să se chibzuiască de soarta ei. SLAVICI, N. II 25.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv reciproc A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sfătui 3 exemple
      exemple
      • Amîndoi se chibzuiră ca să facă o primire frumoasă, ca unui părinte bun ce le era. ISPIRESCU, L. 277.
        surse: DLRLC
      • Boierii țării... să chibzuiră a trămite o deputațiune. ODOBESCU, S. I 265.
        surse: DLRLC
      • Așa se mai chibzuiră Și se găsiră Alți vînători, Mai cunoscători, Și ziseră că-i urmă de căprioară. TEODORESCU, P.P. 174.
        surse: DLRLC
    • 1.3. tranzitiv A pune ceva la cale.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: planifica plănui 4 exemple
      exemple
      • Și tot șuvoiul a mînat Balaurul, cu care chibzuisem să mă bat. BENIUC, V. 20.
        surse: DLRLC
      • Orice fac, ce chibzuiesc, El desface și preschimbă. DAVILA, V. V. 69.
        surse: DLRLC
      • Aceștia chibzuiau cu ce moarte să-l omoare. ISPIRESCU, L. 142.
        surse: DLRLC
      • Așa am chibzuit treaba cu bărbatu-meu. ALECSANDRI, T. I 176.
        surse: DLRLC
    • 1.4. regional A-și da cu socoteala, a-și închipui.
      exemple
      • (Atestat în forma chipzui) De acolo știau merge acasă și pe nimerite, că oamenii începuseră a aprinde luminile și chipzuiau ei unde trage casa lor. RETEGANUL, P. I 44.
        surse: DLRLC

etimologie: