2 intrări

26 de definiții

din care

Explicative DEX

CHIABUR, -Ă, chiaburi, -e, s. m. și f., adj. (Țăran) înstărit, bogat. – Din tc. kibār.

chiabur sm, a [At: CALENDAR (1895) / V: chea~, ghea~, cea~ / Pl: ~i, ~e / E: tc kjabir] 1-2 (Îoc țăran sărac și mijlocaș) (Țăran) îmbogățit. 3-4 (Om) care dispune de avere în bani Si: (Trs) gazdă, găzdac, (arf) barosan.

CHIABUR adj. și sm. Bogătaș, cu stare: era un om zdravăn, care, după îmbrăcăminte, se vedea a fi ~ (D.-ZAMF.) [tc. kiabir].

CHIABUR, -Ă, chiaburi, -e, s. m., adj. (Țăran) înstărit, bogat. – Din tc. kibar.

CHIABUR1, chiaburi, s. m. Țăran bogat care aparține burgheziei satelor, posedă mai mult pămînt decît poate lucra singur și dispune de importante mijloace de producție; el folosește muncă salariată, exploatînd pe țăranii muncitori și constituie unul dintre elementele cele mai reacționare și mai potrivnice regimului democrat-popular. Datorită măsurilor luate de guvern [între 1945 și 1947] din inițiativa partidului nostru, chiaburii au fost siliți să dea înapoi țăranilor pămînturile pe care le-au smuls. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 274. În regimul de democrație populară, puterea politică fiind în mîinile clasei muncitoare, aliată cu țărănimea muncitoare, posibilitățile chiaburilor de a exploata și jefui țărănimea săracă și mijlocașă sînt îngrădite. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 287.

CHIABUR2, -Ă, chiaburi, -e, adj. Care are însușirile unui chiabur1; care dispune de avere, înstărit, bogat. El era exploatat de Vorona, un pescar chiabur, care tocmise oameni cu arvună pentru vînătoarea de foci. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 2/4. Pe fata asta... o dăduseră părinții ei după un flăcău cam tomnatic... om chiabur. SADOVEANU, O. V 5. El cunoștea de mult pe un cioban chiabur. ISPIRESCU, L. 207. La reprezentația de deschidere, grădina era plină de lumetot negustori chiaburi cu nevestele, cu fete mari, cu copii. CARAGIALE, N. S. 91.

CHIABUR, -Ă, chiaburi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Țăran bogat care aparține burgheziei satelor, posedă mai mult pămînt decît poate lucra singur, dispune de importante mijloace de producție și folosește muncă salariată. 2. Adj. Înstărit, bogat. – Tc. kibar „nobil, bogat”.

CHIABUR ~i m. înv. Țăran bogat, care poseda pământ și importante mijloace de producție. /<turc. kibar

chiabur a. și m. putred de bogat: e chiabur, se scaldă în averile sale PANN. [Turc. KIABIR].

ceabur2 sm vz cheabur

cheabur, ~ă smf, a vz chiabur

chiaboroi sm [At: C V, 1949, nr. 6, 24 / Pl: ~ / E: chiabur + -oi] 1-2 (Prt) Chiabur (1-2).

gheabur, ~ă smf, a vz cheabur

cheabúr, -ă (ea dift.) s. și adj. (turc. kiabir, d. ar. kebir, mare, puternic). Fam. Bogat (vorbind de oamenĭ).

Ortografice DOOM

chiabur (desp. chia-) adj. m., s. m., pl. chiaburi; adj. f., s. f. chiabu, pl. chiabure

chiabur (chia-) adj. m., s. m., pl. chiaburi; adj. f., s. f. chiabură, pl. chiabure

chiabur s. m., adj. m. (sil. chia-), pl. chiaburi; f. sg. chiabură, g.-d. art. chiaburei, pl. chiabure

Etimologice

chiabur (chiabură), adj. – Bogat, opulent, înstărit. Tc. kiabir „bogat, puternic” (Cihac, II, 562; Șeineanu, II, 109; Lokotsch 981). – Der. chiaburesc, adj. (de chiabur); chiaburi, vb. (a se îmbogăți); chiaburie, s. f. (bogăție, bunăstare).

Sinonime

CHIABUR adj. v. avut, bogat, înstărit, situat.

CHIABUR s. (Transilv.) gazdă, găzdac.

CHIABUR s. (Transilv.) gazdă, găzdac. (~ exploata munca țăranului sărac.)

chiabur adj. v. AVUT. BOGAT. ÎNSTĂRIT. SITUAT.

Regionalisme / arhaisme

chiabur, chiaburi, s.m. 1. Țăran înstărit; gazdă. 2. (fam.) Bogat: „O aflat că tata o fost chiabur...” (Fărcașa). – Din tc. kibar „nobil, bogat” (DEX, DLRM); din tc. kiabir, kebir „mare, puternic” (DER, MDA).

chiabur, chiaburi, s.m. – Țăran înstărit; gazdă. (fam.) Bogat: „O aflat că tata o fost chiabur...” (Fărcașa). – Din tc. kibar „nobil, bogat” (DEX, DLRM); din tc. kiabir, kebir „mare, puternic” (Cihac, Scriban, Șăineanu, DER, MDA).

Intrare: chiabur (adj.)
chiabur1 (adj.) adjectiv
  • silabație: chia-bur info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiabur
  • chiaburul
  • chiaburu‑
  • chiabu
  • chiabura
plural
  • chiaburi
  • chiaburii
  • chiabure
  • chiaburele
genitiv-dativ singular
  • chiabur
  • chiaburului
  • chiabure
  • chiaburei
plural
  • chiaburi
  • chiaburilor
  • chiabure
  • chiaburelor
vocativ singular
plural
cheabur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: chiabur (persoană)
  • silabație: chia-bur info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiabur
  • chiaburul
  • chiaburu‑
plural
  • chiaburi
  • chiaburii
genitiv-dativ singular
  • chiabur
  • chiaburului
plural
  • chiaburi
  • chiaburilor
vocativ singular
  • chiaburule
  • chiabure
plural
  • chiaburilor
gheabur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chiabur, chiaburisubstantiv masculin
chiabu, chiaburesubstantiv feminin
chiabur, chiabuadjectiv

  • 1. (Țăran) înstărit, bogat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote El era exploatat de Vorona, un pescar chiabur, care tocmise oameni cu arvună pentru vînătoarea de foci. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 2/4. DLRLC
    • format_quote Pe fata asta... o dăduseră părinții ei după un flăcău cam tomnatic... om chiabur. SADOVEANU, O. V 5. DLRLC
    • format_quote El cunoștea de mult pe un cioban chiabur. ISPIRESCU, L. 207. DLRLC
    • format_quote La reprezentația de deschidere, grădina era plină de lume – tot negustori chiaburi cu nevestele, cu fete mari, cu copii. CARAGIALE, N. S. 91. DLRLC
    • format_quote Datorită măsurilor luate de guvern [între 1945 și 1947] din inițiativa partidului nostru, chiaburii au fost siliți să dea înapoi țăranilor pămînturile pe care le-au smuls. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 274. DLRLC
    • format_quote În regimul de democrație populară, puterea politică fiind în mîinile clasei muncitoare, aliată cu țărănimea muncitoare, posibilitățile chiaburilor de a exploata și jefui țărănimea săracă și mijlocașă sînt îngrădite. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 287. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „chiabur

Visit YouGlish.com