3 definiții pentru chaos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHÁOS s.n. v. haos.

HÁOS, haosuri, s. n. 1. (În mitologia greacă) Stare primitivă de neorganizare în care, după presupunerea celor vechi, s-ar fi aflat materia înainte de apariția universului cunoscut de om; (în unele concepții teogonice) prăpastie fără fund în care s-ar fi găsit într-un amestec confuz și dezordonat elementele și materia înainte de organizarea lumii; abis. Ca o lacrimă de aur Cade-n haos cîte-o stea. DEMETRESCU, O. 56. Și din a haosului văi, Jur împrejur de sine, Vedea, ca-n ziua cea dentîi, Cum izvorau lumine. EMINESCU, O. I 176. Se pare că tot cerul căzut e pre pămînt Și c-au rămas în urmă-i un haos, un mormînt. ALECSANDRI, P. A. 139. 2. Fig. Confuzie, dezordine, neorînduială. V. debandadă. Statul de democrație populară a avut de luptat împotriva haosului economic și financiar. HOT. R. B. 8. – Variantă: cáos (EMINESCU, O. IV 49), scris și chaos (EMINESCU, O. I 177), s. n.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Chaos, personificare a Haosului, a spațiului nelimitat care, în concepția celor vechi, ar fi existat înainte de crearea lumii. Divinitate străveche, Chaos era considerat de către unii drept fiul lui Cronus, de către alții drept tatăl lui Erebus, Aether, Hemera și Nyx.

Intrare: chaos
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chaos
  • chaosul
  • chaosu‑
plural
  • chaosuri
  • chaosurile
genitiv-dativ singular
  • chaos
  • chaosului
plural
  • chaosuri
  • chaosurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)