3 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

certificat sn [At: LM / Pl: ~e / E: fr certificat, lat certificatum] 1 Act oficial prin care se atestă exactitatea sau autenticitatea unui act sau înscris. 2 (Îs) ~ de alegător Act prin care se constată înscrierea unui cetățean pe listele electorale, pe baza căruia se exercită dreptul de vot. 3 (Îs) ~prenupțial Certificat medical eliberat celor care vor să se căsătorească, atestând că starea sănătății lor este corespunzătoare pentru întemeierea unei familii.

CERTIFICÁT, certificate, s. n. Act oficial prin care se confirmă exactitatea unui fapt, autenticitatea unui înscris sau în care se atestă o anumită calitate, în vederea valorificării unor drepturi; atestat. ◊ Certificat de alegător = (în unele state) act prin care se constată înscrierea unui cetățean în listele electorale și pe baza căruia acesta își exercită dreptul la vot. Certificat prenupțial = act medical eliberat celor ce vor să se căsătorească, prin care se atestă că starea sănătății acestora este corespunzătoare pentru întemeierea unei familii. – Din fr. certificat, lat. certificatum.

CERTIFICÁT, certificate, s. n. Act oficial prin care se confirmă exactitatea unui fapt, autenticitatea unui înscris sau în care se atestă o anumită calitate, în vederea valorificării unor drepturi; atestat. ◊ Certificat de alegător = (în unele state) act prin care se constată înscrierea unui cetățean, în listele electorale și pe baza căruia acesta își exercită dreptul la vot. Certificat prenupțial = certificat medical eliberat celor ce vor să se căsătorească, prin care se atestă că starea sănătății acestora este corespunzătoare pentru întemeierea unei familii. – Din fr. certificat, lat. certificatum.

CERTIFICÁT, certificate, s. n. Act oficial prin care se certifică ceva; (învechit) atestat. V. dovadă. Certificat de absolvire.Am fost la doctor și-am scos certificat. STANCU, D. 259. ◊ Certificat de bună-purtare v. b u n.

CERTIFICÁT, certificate, s. n. Act oficial prin care se certifică ceva; (înv.) atestat. – Fr. certificat (lat. lit. certificatum).

CERTIFICÁT s.n. Act (oficial) prin care se confirmă, se atestă ceva. [< fr. certificat, it. certificato < lat.t. certificatum].

CERTIFICÁT s. n. act oficial prin care se certifică, se atestă ceva. (< fr. certificat, lat. certificatum)

CERTIFICÁT ~e n. 1) v. A CERTIFICA. 2) Document oficial prin care se atribuie anumite drepturi sau se certifică ceva. ~ de naștere. /<fr. certificat, lat. certificatum

certificat n. act prin care cineva dă o mărturie despre un fapt sieși cunoscut: certificat de bună purtare, de studii.

*certificát n., pl. e (mlat. certificatum). Atestat, adeverință, înscris care întărește un fapt: certificat de absolvire a liceuluĭ. – (La școalele care eliberează „diplome”, certificatele se daŭ elevilor maĭ slabĭ.

certifica vt [At: LM / Pzi: ~tífic / E: fr certifier, lat certificare] 1 A confirma (printr-un act, printr-o semnătură) autenticitatea, valabilitatea unui act, înscris etc. 2 (Pex; rar) A nota (pe un act).

CERTIFICÁ, certífic, vb. I. Tranz. A dovedi, a confirma, a întări (printr-un act, printr-o semnătură) autenticitatea, exactitatea, valabilitatea unui fapt, a unui înscris etc. – Din fr. certifier, lat. certificare.

CERTIFICÁ, certífic, vb. I. Tranz. A dovedi, a confirma, a întări (printr-un act, printr-o semnătură) autenticitatea, exactitatea, valabilitatea unui fapt, înscris etc. – Din fr. certifier, lat. certificare.

CERTIFICÁ, certífic, vb. I. Tranz. A dovedi, a confirma, a întări (printr-un act, printr-o semnătură) autenticitatea, exactitatea, valabilitatea unui lucru. Școala certifică absolvirea cursurilor.

CERTIFICÁ, certífic, vb. I. Tranz. A dovedi, a confirma, a întări (printr-un act, printr-o semnătură) autenticitatea, exactitatea, valabilitatea unui lucru. – Fr. certifier (lat. lit. certificare).

CERTIFICÁ vb. I. tr. A adeveri, a confirma că ceva este autentic, sigur, exact, valabil. [P.i. certífic. / < lat. certificare, cf. it. certificare, fr. certifier].

CERTIFICÁ vb. tr. a adeveri, a confirma că ceva este autentic, sigur, exact, valabil. (< fr. certifier, lat. certificare)

A CERTIFICÁ certífic tranz. (acte, scrisori, semnături) A califica drept autentic (aplicând o ștampilă); a face să fie valabil; a legaliza; a autentifica. /<fr. certifier, lat. certificare

certificà v. a garanta realitatea unui lucru, a da mărturie că e adevărat.

*certífic, a v. tr. (lat. certi-fico, -ficáre, d. certum, sigur, și fácere, a face). Asigur, atest, mărturisesc: a certifica că un elev a trecut clasa.

arată toate definițiile

Intrare: certificat (part.)
certificat2 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • certificat
  • certificatul
  • certificatu‑
  • certifica
  • certificata
plural
  • certificați
  • certificații
  • certificate
  • certificatele
genitiv-dativ singular
  • certificat
  • certificatului
  • certificate
  • certificatei
plural
  • certificați
  • certificaților
  • certificate
  • certificatelor
vocativ singular
plural
Intrare: certificat (s.n.)
certificat1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • certificat
  • certificatul
  • certificatu‑
plural
  • certificate
  • certificatele
genitiv-dativ singular
  • certificat
  • certificatului
plural
  • certificate
  • certificatelor
vocativ singular
plural
Intrare: certifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • certifica
  • certificare
  • certificat
  • certificatu‑
  • certificând
  • certificându‑
singular plural
  • certifică
  • certificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • certific
(să)
  • certific
  • certificam
  • certificai
  • certificasem
a II-a (tu)
  • certifici
(să)
  • certifici
  • certificai
  • certificași
  • certificaseși
a III-a (el, ea)
  • certifică
(să)
  • certifice
  • certifica
  • certifică
  • certificase
plural I (noi)
  • certificăm
(să)
  • certificăm
  • certificam
  • certificarăm
  • certificaserăm
  • certificasem
a II-a (voi)
  • certificați
(să)
  • certificați
  • certificați
  • certificarăți
  • certificaserăți
  • certificaseți
a III-a (ei, ele)
  • certifică
(să)
  • certifice
  • certificau
  • certifica
  • certificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

certificat (s.n.)

  • 1. Act oficial prin care se confirmă exactitatea unui fapt, autenticitatea unui înscris sau în care se atestă o anumită calitate, în vederea valorificării unor drepturi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: atestat (s.n.) 2 exemple
    exemple
    • Certificat de absolvire.
      surse: DLRLC
    • Am fost la doctor și-am scos certificat. STANCU, D. 259.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Certificat de alegător = (în unele state) act prin care se constată înscrierea unui cetățean în listele electorale și pe baza căruia acesta își exercită dreptul la vot.
      surse: DEX '09
    • 1.2. Certificat prenupțial = act medical eliberat celor ce vor să se căsătorească, prin care se atestă că starea sănătății acestora este corespunzătoare pentru întemeierea unei familii.
      surse: DEX '09
    • surse: DLRLC
    • surse: DLRLC

etimologie:

certifica

etimologie: