4 definiții pentru certificat (part.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

certifica vt [At: LM / Pzi: ~tífic / E: fr certifier, lat certificare] 1 A confirma (printr-un act, printr-o semnătură) autenticitatea, valabilitatea unui act, înscris etc. 2 (Pex; rar) A nota (pe un act).

CERTIFICÁ, certífic, vb. I. Tranz. A dovedi, a confirma, a întări (printr-un act, printr-o semnătură) autenticitatea, exactitatea, valabilitatea unui fapt, a unui înscris etc. – Din fr. certifier, lat. certificare.

CERTIFICÁ, certífic, vb. I. Tranz. A dovedi, a confirma, a întări (printr-un act, printr-o semnătură) autenticitatea, exactitatea, valabilitatea unui lucru. Școala certifică absolvirea cursurilor.

CERTIFICÁ vb. I. tr. A adeveri, a confirma că ceva este autentic, sigur, exact, valabil. [P.i. certífic. / < lat. certificare, cf. it. certificare, fr. certifier].

Intrare: certificat (part.)
certificat2 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • certificat
  • certificatul
  • certificatu‑
  • certifica
  • certificata
plural
  • certificați
  • certificații
  • certificate
  • certificatele
genitiv-dativ singular
  • certificat
  • certificatului
  • certificate
  • certificatei
plural
  • certificați
  • certificaților
  • certificate
  • certificatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

certifica

etimologie: