2 intrări

32 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CERCETÁRE, cercetări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) cerceta și rezultatul ei. 2. Investigație originală în scopul dobândirii de noi cunoștințe științifice sau tehnologice. 3. (Jur.) Activitate desfășurată de organele de urmărire penală pentru strângerea și verificarea probelor cu privire la săvârșirea unei infracțiuni și pentru descoperirea și prinderea infractorului. 4. (Mil.) Acțiune de culegere și de studiere a datelor despre inamic, teren, populație etc. – V. cerceta.

cercetare sf [At: CORESI, EV. 236/12 / V: ~rcăt~ / Pl: ~tări / E: cerceta] 1 Înconjurare spre a vedea din toate părțile Si: cercetat1 (1), (înv) cercetătură (1). 2 Examinare atentă din toate punctele de vedere Si: cercetat1 (2), (înv) cercetătură. 3 Privire de aproape spre a se convinge de starea unui lucru Si: cercetat1 (3), (înv) cercetătură (3). 4 (Înv) Verificare a exactității unui calcul Si: cercetat1 (4), (înv) cercetătură (4). 5 (Înv) Control vamal Si: cercetat1 (5), (înv) cercetătură (6). 6 Revizuire. 7 (Înv) Examinare a unui școlar la lecții Si: cercetat1 (7), (înv) cercetătură (7). 8 Observare. 9 Căutare (42). 10 Studiu științific Si: cercetat1 (10), (înv) cercetătură (10). 11 (Jur) Studiu al unei cauze spre a putea da o sentință Si: (înv) căutare (27), căutat1 (27), căutătură (27), cercetat1 (11), (înv) încercetare (1), încercetat1 (1). 12 (Jur) Judecare a unui proces Si: (înv) căutare (28), căutat1, căutătură (28), cercetat1 (12), (înv) încercetare (2), încercetat1 (2). 13 Examinare din punct de vedere legal Si: cercetat1 (13), (înv) încercetare (3), încercetat1 (3). 14 Anchetare. 15 Investigare. 16 Interogatoriu. 17 Efort de a se informa Si: cercetat1, (17), (înv) cercetătură (11). 18-19 (Înv) Vizitare (a cuiva sau) a ceva Si: cercetat1 (înv) cercetătură (12-13). 20 (Înv) Ofertă de a veni cuiva în ajutor Si: cercetat1 (20), (înv) cercetătură (14). 21 (Înv) Compătimire. 22 (Înv) Mângâiere. 23 (Înv) Grijă pentru soarta cuiva Si: cercetat1 (23), (înv) cercetătură (17). 24 Punere la încercare Si: cercetat1 (24), (înv) cercetătură (18). 25 Ispitire. 26 Răsplătire. 27 Pedepsire. 28-29 Totalitate a (persoanelor și) instituțiilor care se ocupă cu cercetarea (10).

CERCETÁRE, cercetări, s. f. Acțiunea de a (se) cerceta și rezultatul ei. – V. cerceta.

CERCETÁRE, cercetări, s. f. Acțiunea de a cerceta și rezultatul ei. 1. Examinare, inspectare; control. Noaptea, prin curțile care rămîn deschise, Jap... începea cercetările. GALACTION, O. I 310. 2. Investigație științifică; studiu. V. analiză. Partidul și guvernul acordă o permanentă grijă oamenilor de știință și activității de cercetare științifică, pusă în slujba construirii socialismului. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 49. Cercetările științifico-tehnice prezintă o importanță deosebită și în ceea ce privește crearea unităților noi pentru diferitele ramuri ale industriei ușoare. CONTEMPORANUL S.II, 1953, nr. 360, 5/2. Instrumentele cercetărilor critice moderne sînt așa de imperfecte, încît de multe ori intuiția... face mai mult decît analiza. GHEREA, ST. CR. I 18. ◊ Institut de cercetări (științifice) = instituție unde se fac lucrări în domeniul științelor. Pentru punerea în valoare a rezultatelor obținute de institutele de cercetări științifice agricole și pentru a se asigura condiții tot mai bune desfășurării activității oamenilor de știință din domeniul științelor agricole, Ministerul Agriculturii va lua măsuri pentru înzestrarea cu cadre, mașini și laboratoare a institutelor de cercetări agricole.și a stațiunilor experimentale. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 49. Este o sarcină de onoare a organizațiilor de partid din institutele de cercetări științifice și din învățămîntul superior de a mobiliza oamenii de știință să lupte pentru ridicarea nivelului ideologic al muncii științifice din țara noastră. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 18. 3. Anchetă, investigație, căutare de probe. Să facă cercetare la fața locuită. NEGRUZZI, S. I 226. Iar vulpea, pe atunci fiind judecătoare, îndată a luat pricina-n cercetare. DONICI, F. 79. 4. (Mil.) Acțiune prin care se procură informații despre inamic și despre terenul din zona inamicului... Patrula a pornit în cercetare. 5. (Rar) întrebare. Îl opreau din drum și-l zăpăceau cu cercetările. DELAVRANCEA, S. 216. 6. (Învechit) Vizită. Despre vizite sau cercetări [titlu]. PANN. P. V. III 3.

CERCETÁRE, cercetări, s. f. Acțiunea de a (se) cerceta și rezultatul ei.

CERCETÁRE ~ări f. 1) v. A CERCETA. 2) Studiu amanunțit efectuat în mod sistematic cu scopul de a cunoaște ceva; investigație. O ~ valoroasă. 3) mil. Acțiune de culegere a informațiilor despre inamic; recunoaștere. ~ări secrete. [G.-D. cercetării] /v. a cerceta

cercetare f. fapta de a cerceta: 1. examen, interogatoriu; 2. vizită: cercetările cele mai bune sunt cele mai rare PANN.

cercetáre f. Analiză, control, examinare, expertiză. Interogatoriŭ. Explorare, investigare. Inspecțiune. Inchizițiune. Perchizițiune. Sondare. A lua în cercetare, a cerceta.

CERCETÁ, cercetez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) examina cu atenție; a (se) observa, a (se) controla. ♦ Tranz. A face cercetări (2); a studia, a consulta. ♦ Tranz. A căuta. 2. Tranz. A căuta să afle; a se informa; a iscodi. 3. Tranz. A întreba, a chestiona. ♦ (Jur.) A face o cercetare (3); a ancheta. 4. Tranz. (Mil.) A efectua o cercetare (4). 5. Tranz. (Pop.) A vizita. – Lat. circitare „a da târcoale”. modificată

cercela vt [At: LM / Pzi: ~léz / E: cercel] 1 A da forma cercelului (1) Si: încercela. 2-4 A împodobi cu cercei (1, 3-4) Si: încercela (2-4).

cerceta vt [At: PRAV. 288 / V: -rcătá / Pzi: ~téz și (înv) ceárcet / E: ml circitare „a da târcoale”] 1 A înconjura spre a vedea din toate părțile. 2 A examina cu atenție, din toate punctele de vedere. 3 A privi de aproape spre a se convinge de starea unui lucru Si: a examina. 4 A verifica dacă un rezultat la calcul este just. 5 (Înv) A controla la vamă. 6 A revizui. 7 (Înv) A examina un școlar la lecții. 8 A observa. 9 A căuta (69). 10 A face studii științifice. 11 (Jur) A studia o cauză, spre a putea da sentință Si: a căuta (44), (înv) a încerceta (1). 12 (Jur; înv) A judeca un proces Si: a căuta (45), (înv) a încerceta (2). 13 A examina din punct de vedere legal Si: (înv) a încerceta (3). 14 A ancheta. 15 A investiga. 16 A supune unui interogatoriu Si: (înv) a încerceta (6). 17 A căuta să se informeze. 18-19 (Înv) A vizita (pe cineva sau) ceva. 20 (Înv) A se oferi pentru a veni cuiva în ajutor. 21 (Înv) A compătimi. 22 A mângâia. 23 (Înv) A purta de grijă cuiva. 24 A pune la încercare Si: a cerca (19). 25 A ispiti. 26 (Înv) A răsplăti. 27 (Înv) A pedepsi.

CERCETÁ, cercetez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) examina cu atenție; a (se) observa, a (se) controla. ♦ Tranz. A studia, a consulta. ♦ Tranz. A căuta. 2. Tranz. A căuta să afle; a se informa; a iscodi. 3. Tranz. A întreba, a chestiona. ♦ (Jur.) A face o cercetare; a ancheta. 4. Tranz. (Pop.) A vizita. – Lat. circitare „a da târcoale”.

CERCETÁ, cercetez, vb. I. Tranz. 1. A examina cu atenție; a observa, a controla. Începea goana pe scară, cîte două și trei trepte deodată, cu vreo două opriri la vreo două grilajuri de fier, unde controlorii vă cercetau biletele. PAS, Z. I 188. Un om, c-un ciocan de fier într-o mînă și c-o cheie pentru mutelci în alta, s-apropie de gară, cer cetind cu de-amănuntul închegătura liniei. SP. POPESCU, M. G. 28. Le cercetează [rozele] tremurind Nedumerită, mititica, De ce s-au stins așa curînd?- Nu le făcuse doar nimica. IOSIF, PATR. 43. Fata împăratului, după ce se uită și cercetă mai toate armele, își alese o sabie cam ruginită. ISPIRESCU, L. 21. Dă-l încoace, fătul meu, Ca să-l cercetez și eu, Și să-ți spun adevărat Dac-ai fost tu înșelat. ALECSANDRI, P. P. 137. ◊ Refl. reciproc. Prin spiralele fumului se mai cercetau încă, încercînd flecare să descifreze în trăsăturile celuilalt. C. PETRESCU, A. 281. 2. A face cercetări; a studia, a medita, a consulta. Geologia pătrunde mai adînc în structura scoarței, cercetează cauzele care au produs schimbările ei. GEOLOGIA 6. Romînul... cercetînd originea și limba lui, se văzu că e roman. NEGRUZZI, S. I 202. 3. A căuta. Cercetîndu-l de-amărunțelul, au aflat floarea în tureatca ciubotei. SBIERA, P. 101. Venea încet-încet, De la Dunăre-n Șiret, Vadurile străbătînd, Malurile cercetînd, De-un Vulcan, de-un căpitan, Dușmanul lui Soliman. ALECSANDRI, P. P. 134. 3. A căuta să afli; a se informa, a iscodi. V. cerca (II). Un gînd îndrăzneț își pusă în minte: Singur cu capul să cerceteze Starea taberii turcești. BUDAI-DELEANU, Ț. 244. ◊ Absol. El întrebă cine are o slugă cu un chip așa de neplăcut și toți magnații, după ce cercetară și cîntară, îi răspunseră că un asemenea om nu se află în armie. BĂLCESCU, O. II 258. Pricina însuți o vezi... și încă mai cercetezi? NEGRUZZI, S. I 119. ◊ Intranz. (Uneori construit cu prep. «de» sau «despre») Cerceta el despre acest Gerion și afla că șade într-o țară spre soare-apune. ISPIRESCU, U. 55. Numai prin satul lui n-a cercetat despre fata cea frumoasă. ȘEZ. V 67. 5. A întreba, a chestiona. Cum se poate... să stea omul trei zile la poarta mea, și să nu meargă nimeni să-l cerceteze? ISPIRESCU, L. 44 ♦ (Jur.) A face cercetări, investigații, a ancheta. Procurorul cercetează cazul la fața locului. 6. (Învechit și popular) A vizita. Uncheșul Haralambie... venea la tîrg... ca să mă cerceteze cum își cerceta bărbăcuții de la turma lui de oi. SADOVEANU, N. F. 6. Ia vezi cum te iubesc eu, că tot des te cercetez! PANN, P. V. III 4. ◊ Absol. Rărișor să cercetezi Și mai puțintel să șezi. PANN, P. V. III 4.

CERCETÁ, cercetez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) examina cu atenție; a (se) observa, a (se) controla. ♦ Tranz. A studia, a consulta. ♦ Tranz. A căuta. 2. Tranz. A căuta să afli; a se informa; a iscodi. 3. Tranz. A întreba, a chestiona. ♦ (Jur.) A ancheta. 4. Tranz. (Pop.) A vizita. – Lat. circitare „a da tîrcoale”.

A CERCETÁ ~éz tranz. 1) A supune unei analize; a studia; a investiga; a analiza; a considera. ~ locurile. ~ problema. 2) A privi cu atenție; a examina; a studia. 3) jur. A supune unei anchete (pentru a afla ceva); a ancheta. ~ un martor. /<lat. circitare

cercetà v. 1. a cerca de repețite ori, a observă cu luare aminte: valurile străbătând, malurile cercetând POP.; 2. a întreba cu deamănuntul: am cercetat pe oamenii din localitate ISP.; 3. a căuta în toate părțile: după ce cercetă toate odăile Isp.; 4. a examina: a cerceta cine are dreptate; 5. a vizita: noii căsătoriți se duc de cercetează pe nun. [Lat CIRCITARE].

cercetéz și (vechĭ) cércet, a v. tr. (mlat. circito, -áre, daŭ tîrcoale, d. lat. circare. V. cerc 2). Analizez, controlez, examinez: a cerceta o lucrare, o carte. Anchetez, supun interogatoriuluĭ: a cerceta niște acuzațĭ. Explorez: a cerceta cîmpu de luptă. Inspectez: a cerceta localurile școalelor. Fac inchizițiune. Fac perchizițiune. Sondez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cercetare s. f., g.-d. art. cercetării; pl. cercetări

cercetáre s. f., g.-d. art. cercetării; pl. cercetări

cerceta (a ~) vb., ind. prez. 3 cercetea

cercetá vb., ind. prez. 1 sg. cercetéz, 3 sg. și pl. cerceteáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CERCETÁRE s. 1. v. analiză. 2. examinare, privire. (La o ~ mai adâncă.) 3. (concr.) studiu. (A publicat o ~ temeinică.) 4. v. examinare. 5. consultare. (~ a unui catalog.) 6. v. verificare. 7. v. anchetă.

CERCETARE s. 1. analizare, analiză, examen, examinare, investigare, investigație, studiere, studiu, (pop.) cercare, (înv.) răspicare, (fig.) explorare. (O ~ critică a problemelor.) 2. examinare, privire. (La o ~ mai adîncă.) 3. (concr.) studiu. (A publicat o ~ temeinică.) 4. analiză, examinare, observare, observație, scrutare, studiere, studiu, (pop.) iscodire, (înv.) iscoadă, ispită, ispitire. (~ atentă a cuiva.) 5. consultare. (~ a unui catalog.) 6. control, revizie, revizuire, verificare, (înv.) teorie, teorisire. (~ tuturor scriptelor financiare.) 7. (JUR.) anchetare, anchetă, instruire, (înv.) sprafcă, (rusism înv.) comandirovcă. (~ a unui caz penal.)

CERCETÁ vb. 1. v. analiza. 2. v. examina. 3. v. căuta. 4. a consulta, a examina, a studia. (Am ~ toate documentele.) 5. v. consulta. 6. v. documenta. 7. v. informa. 8. v. verifica. 9. v. vedea. 10. v. sonda. 11. v. ancheta.

CERCETA vb. 1. a analiza, a examina, a investiga, a studia, a urmări, (livr.) a considera, (înv.) a medita, a privi, a socoti, (fig.) a explora, (înv. fig.) a scărmăna. (A ~ cauzele unui fenomen.) 2. a analiza, a examina, a măsura, a observa, a scruta, a studia, a urmări, (pop.) a iscodi, (înv. și reg.) a oglindi, (înv.) a cerca, a ispiti. (Îl ~ cu atenție.) 3. a căuta, a examina, a studia, (înv.) a cerca. (Calul de dar nu se ~ în gură.) 4. a consulta, a examina, a studia. (Am ~ toate izvoarele.) 5. a consulta. (~ catalogul unei biblioteci.) 6. a se documenta, a se informa, a studia, a vedea, (înv.) a se pliroforisi. (~ dacă nu s-a mai scris despre asta.) 7. a se informa, (Transilv., Ban. și Bucov.) a știrici. (A ~ peste tot.) 8. a controla, a inspecta, a revedea, a revizui, a verifica, (înv.) a revedui, (grecism înv.) a teorisi. (A ~ toate scriptele instituției.) 9. a examina, a vedea. (Trebuie să ~ cum stau lucrurile.) 10. a examina, a încerca, a sonda, (pop.) a cerca. (~ terenul să vezi dacă avem șanse de reușită.) 11. (JUR.) a ancheta, a instrui. (~ un caz penal.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cercetá (cercetéz, cercetát), vb.1. A examina, a cerceta, a iscodi, a verifica. – 2. A consulta, a sonda, a aprecia. – 3. A întreba. – 4. (Înv.) A vizita, a fi în relații. Lat. cĭrcĭtāre (Diez, Gramm., I, 32; Pușcariu 344; Candrea-Dens., 314; REW 1943; Iordan, Dift., 141; DAR), cuvînt care s-a păstrat numai în rom.Der. cercetaș, s. m. (explorator; boy scout); cercetășie, s. f. (organizație a cercetașilor); cercetășime, s. f. (grupare de cercetași); cercetător, adj. (care cercetează). Dosoftei folosește forma cercăta, „a examina” pe care Pascu, Beiträge, 9 și DAR o explică drept rezultat al contaminării lui cerceta cu căta (sau cu cerca, după REW 1943); însă forma aceasta nu pare sigură.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CERCETARE AERIANĂ formă a cercetării executată cu aviația în scopul culegerii de date despre inamic, teren și condiții meteorologice, fiind utilizată de trupele terestre, navale sau ale aviației. În cercetarea aeriană se folosesc următoarele procedee: observarea vizuală, fotografierea aeriană și cu ajutorul mijloacelor radioelectronice. Pentru acțiunile de luptă cercetarea aeriană poate fi: preliminară (stabilirea coordonatelor obiectivelor ce urmează a fi lovite de aviația de bombardament sau de vânătoare bombardament și urmărește să determine vizibilitatea lor în aer, caracterul apărării antiaeriene, gradul de mascare, starea meteorologică de pe traiect și în raionul obiectivelor), nemijlocită (executată cu 5-7 minute înaintea intrării la obiectiv a grupelor de izbire, pentru a verifica dacă datele inițiale asupra obiectivelor nu impun modificări în misiunile stabilite), de control (executate de toți membri unei formații de avioane, în special de ultimii, care au lovit un obiectiv în scopul stabilirii gradului de distrugere sau de neutralizare a acesteia), și meteorologică (executată pentru determinarea condițiilor atmosferice dintr-un anumit raion, obiectiv sau traiect de zbor înainte de executarea unei misiuni de luptă cu avioane sau elicoptere special echipate.

GRUP DE CERCETARE – DIVERSIUNE, subunitate specializată, formată din 10-12 oameni, parașutați sau debarcați, infiltrați în spatele frontului, având misiuni cu un caracter deosebit: distrugeri de obiective importante și de căi de comunicație, infectarea cu substanțe chimice și bacteriologice a terenului, atmosferei și a surselor de apă, asasinarea sau răpirea unor persoane importante, capturarea de documente secrete, descoperirea unor obiective importante, indicarea țintelor și dirijarea aviației asupra acestora, înzestrarea și incitarea unor elemente de pe teritoriul adversarului pentru a comite acte de spionaj sau sabotaj, lansarea de zvonuri false etc.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CERCETĂRI LITERARE, publicație de istorie literară a seminarului de istoria literaturii române (epoca veche) de la Facultatea de Litere și Filozofie din București. A apărut anual, cu întreruperi, între 1934 și 1947, sub conducerea lui N. Cartojan.

Intrare: cercetare
cercetare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cercetare
  • cercetarea
plural
  • cercetări
  • cercetările
genitiv-dativ singular
  • cercetări
  • cercetării
plural
  • cercetări
  • cercetărilor
vocativ singular
plural
Intrare: cerceta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cerceta
  • cercetare
  • cercetat
  • cercetatu‑
  • cercetând
  • cercetându‑
singular plural
  • cercetea
  • cercetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cercetez
(să)
  • cercetez
  • cercetam
  • cercetai
  • cercetasem
a II-a (tu)
  • cercetezi
(să)
  • cercetezi
  • cercetai
  • cercetași
  • cercetaseși
a III-a (el, ea)
  • cercetea
(să)
  • cerceteze
  • cerceta
  • cercetă
  • cercetase
plural I (noi)
  • cercetăm
(să)
  • cercetăm
  • cercetam
  • cercetarăm
  • cercetaserăm
  • cercetasem
a II-a (voi)
  • cercetați
(să)
  • cercetați
  • cercetați
  • cercetarăți
  • cercetaserăți
  • cercetaseți
a III-a (ei, ele)
  • cercetea
(să)
  • cerceteze
  • cercetau
  • cerceta
  • cercetaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cercetare, cercetărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) cerceta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Control, examinare, inspectare. DLRLC
      • format_quote Noaptea, prin curțile care rămîn deschise, Jap... începea cercetările. GALACTION, O. I 310. DLRLC
  • 2. Investigație originală în scopul dobândirii de noi cunoștințe științifice sau tehnologice. DEX '09 DLRLC
    sinonime: studiu
    • format_quote Partidul și guvernul acordă o permanentă grijă oamenilor de știință și activității de cercetare științifică, pusă în slujba construirii socialismului. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 49. DLRLC
    • format_quote Cercetările științifico-tehnice prezintă o importanță deosebită și în ceea ce privește crearea unităților noi pentru diferitele ramuri ale industriei ușoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 360, 5/2. DLRLC
    • format_quote Instrumentele cercetărilor critice moderne sînt așa de imperfecte, încît de multe ori intuiția... face mai mult decît analiza. GHEREA, ST. CR. I 18. DLRLC
    • 2.1. Institut de cercetări (științifice) = instituție unde se fac lucrări în domeniul științelor. DLRLC
      • format_quote Pentru punerea în valoare a rezultatelor obținute de institutele de cercetări științifice agricole și pentru a se asigura condiții tot mai bune desfășurării activității oamenilor de știință din domeniul științelor agricole, Ministerul Agriculturii va lua măsuri pentru înzestrarea cu cadre, mașini și laboratoare a institutelor de cercetări agricole și a stațiunilor experimentale. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 49. DLRLC
      • format_quote Este o sarcină de onoare a organizațiilor de partid din institutele de cercetări științifice și din învățămîntul superior de a mobiliza oamenii de știință să lupte pentru ridicarea nivelului ideologic al muncii științifice din țara noastră. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 18. DLRLC
  • 3. științe juridice Activitate desfășurată de organele de urmărire penală pentru strângerea și verificarea probelor cu privire la săvârșirea unei infracțiuni și pentru descoperirea și prinderea infractorului. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Să facă cercetare la fața locului. NEGRUZZI, S. I 226. DLRLC
    • format_quote Iar vulpea, pe atunci fiind judecătoare, îndată a luat pricina-n cercetare. DONICI, F. 79. DLRLC
  • 4. (termen) militar Acțiune de culegere și de studiere a datelor despre inamic, teren, populație etc. DEX '09 DLRLC
    sinonime: recunoaștere
    • format_quote Patrula a pornit în cercetare. DLRLC
  • 5. rar Întrebare. DLRLC
    sinonime: întrebare
    • format_quote Îl opreau din drum și-l zăpăceau cu cercetările. DELAVRANCEA, S. 216. DLRLC
  • 6. învechit Vizită. DLRLC
    sinonime: vizită
    • format_quote Despre vizite sau cercetări [titlu]. PANN. P. V. III 3. DLRLC
etimologie:
  • vezi cerceta DEX '98 DEX '09

cerceta, cercetezverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) examina cu atenție; a (se) observa, a (se) controla. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Începea goana pe scară, cîte două și trei trepte deodată, cu vreo două opriri la vreo două grilajuri de fier, unde controlorii vă cercetau biletele. PAS, Z. I 188. DLRLC
    • format_quote Un om, c-un ciocan de fier într-o mînă și c-o cheie pentru mutelci în alta, s-apropie de gară, cercetînd cu de-amănuntul închegătura liniei. SP. POPESCU, M. G. 28. DLRLC
    • format_quote Le cercetează [rozele] tremurînd Nedumerită, mititica, De ce s-au stins așa curînd? – Nu le făcuse doar nimica. IOSIF, PATR. 43. DLRLC
    • format_quote Fata împăratului, după ce se uită și cercetă mai toate armele, își alese o sabie cam ruginită. ISPIRESCU, L. 21. DLRLC
    • format_quote Dă-l încoace, fătul meu, Ca să-l cercetez și eu, Și să-ți spun adevărat Dac-ai fost tu înșelat. ALECSANDRI, P. P. 137. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Prin spiralele fumului se mai cercetau încă, încercînd flecare să descifreze în trăsăturile celuilalt. C. PETRESCU, A. 281. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A face cercetări. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Geologia pătrunde mai adînc în structura scoarței, cercetează cauzele care au produs schimbările ei. GEOLOGIA 6. DLRLC
      • format_quote Romînul... cercetînd originea și limba lui, se văzu că e roman. NEGRUZZI, S. I 202. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv Căuta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: căuta
      • format_quote Cercetîndu-l de-amărunțelul, au aflat floarea în tureatca ciubotei. SBIERA, P. 101. DLRLC
      • format_quote Venea încet-încet, De la Dunăre-n Siret, Vadurile străbătînd, Malurile cercetînd, De-un Vulcan, de-un căpitan, Dușmanul lui Soliman. ALECSANDRI, P. P. 134. DLRLC
  • 2. tranzitiv A căuta să afle; a se informa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un gînd îndrăzneț își pusă în minte: Singur cu capul să cerceteze Starea taberii turcești. BUDAI-DELEANU, Ț. 244. DLRLC
    • format_quote (și) absolut El întrebă cine are o slugă cu un chip așa de neplăcut și toți magnații, după ce cercetară și căutară, îi răspunseră că un asemenea om nu se află în armie. BĂLCESCU, O. II 258. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Pricina însuți o vezi... și încă mai cercetezi? NEGRUZZI, S. I 119. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Cerceta el despre acest Gerion și afla că șade într-o țară spre soare-apune. ISPIRESCU, U. 55. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Numai prin satul lui n-a cercetat despre fata cea frumoasă. ȘEZ. V 67. DLRLC
  • 3. tranzitiv Chestiona, întreba. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cum se poate... să stea omul trei zile la poarta mea, și să nu meargă nimeni să-l cerceteze? ISPIRESCU, L. 44. DLRLC
  • 4. tranzitiv (termen) militar A efectua o cercetare. DEX '09
  • 5. tranzitiv popular Vizita. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vizita
    • format_quote Uncheșul Haralambie... venea la tîrg... ca să mă cerceteze cum își cerceta bărbăcuții de la turma lui de oi. SADOVEANU, N. F. 6. DLRLC
    • format_quote Ia vezi cum te iubesc eu, că tot des te cercetez! PANN, P. V. III 4. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Rărișor să cercetezi Și mai puțintel să șezi. PANN, P. V. III 4. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.