ANCHETĂ, anchete, s. f. 1. Cercetare ordonată sau făcută de un organ de stat pentru strângerea dovezilor privitoare la o faptă ilegală și stabilirea răspunderii. 2. Cercetare efectuată pe bază de chestionare a unor fenomene sociale, lingvistice etc.; p. ext. gen publicistic în care se prezintă rezultatele unor asemenea cercetări. – Din fr. enquête.

anchetă sf [At: MAIORESCU, D. II, 165 / Pl: ~te / E: fr enquête] 1 Cercetare (la fața locului) făcută pentru a stabili ceva, prin interogări, prin ascultare de martori etc. 2 Cercetare dispusă sau efectuată de o autoritate publică. 3 (Îs) ~ dialectală Cercetare, adunare de material documentar, în legătură cu dialectele unei limbi.

*ANCHETĂ (pl. -ete) sf. ⚖️ Cercetare a unui fapt hotărît de o autoritate: ~ judiciară: ~ industrială; ~ școlară [fr. enquête].

ANCHETĂ, anchete, s. f. Cercetare ordonată sau efectuată de o autoritate publică, pentru a clarifica împrejurările în care s-a produs un fapt și pentru a stabili răspunderile. ♦ Cercetare științifică făcută pe teren. – Din fr. enquête.

ANCHETĂ, anchete, s. f. Cercetare orînduită sau efectuată de o autoritate publică, cu scopul de a clarifica împrejurările în care s-a produs un fapt și de a stabili eventuale răspunderi și vinovății. Domnul Ciolac... ceruse forului superior școlar anchetă urgentă. SADOVEANU, N. F. 164. Vreți să mă băgați în bucluc. Anchetă, rapoarte... SEBASTIAN, T. 249. Curtea primăriei era tot plină de țărani culcați la pămînt cu fața în jos și păziți de soldați. Ancheta continua cu aceeași intensitate. REBREANU, R. II 298. ♦ Cercetare științifică făcută pe teren. ◊ Anchetă: dialectală = adunare pe teren de material documentar în legătură cu dialectele sau cu graiurile regionale ale unei limbi.

ANCHETĂ, anchete, s. f. Cercetare orînduită sau efectuată de o autoritate publică, pentru a clarifica împrejurările în care s-a produs un fapt și pentru a stabili eventuale răspunderi și vinovății. ♦ Cercetare științifică făcută pe teren. Anchetă dialectală. – Fr. enquête.

ANCHETĂ s.f. Cercetare făcută de o autoritate publică cu scopul de a stabili vinovații și împrejurările în care s-a produs un fapt. ♦ Cercetare pe teren făcută în scop științific; sondaj. [< fr. enquête].

ANCHETĂ s. f. 1. cercetare făcută de o autoritate publică în scopul stabilirii împrejurărilor în care s-a produs un fapt și a răspunderilor. 2. metodă de investigație științifică, prin cercetarea pe teren; (p. ext.) gen publicistic în care se prezintă rezultatele unor asemenea cercetări. (< fr. enquête)

ANCHETĂ ~e f. 1) Cercetare făcută de un organ de stat pentru a clarifica împrejurările în care a avut loc un fapt ilegal și a stabili făptașii. ~ judecătorească. 2) Cercetare științifică efectuată pe teren (prin chestionare). ~ dialectală. [G.-D. anchetei] /<fr. enquête

anchetă f. 1. cercetare judecătorească; 2. cercetare anumită: fiecare adunare legislativă are dreptul de anchetă (=fr. enquête).

*anchétă f., pl. e (fr. enquête. V. chetă). Cercetare, maĭ ales din partea uneĭ autoritățĭ: anchetă judiciară.

buletin-anchetă s. n. Buletin prin care se efectuează o anchetă ◊ „În numărul de mâine al ziarului nostru va apărea un buletin-anchetă, la care sunt invitați să răspundă spectatorii cuplajului interbucureștean de miercuri.” I.B. 13 III 67 p. 4 (din buletin + anchetă)

emisiune-anchetă s. f. Emisiune în care se efectuează o anchetă ◊ „«Vă cunoașteți copilul?» (emisiune-anchetă)” Sc. 2 II 67 p. 2. ◊ „Publicul francez a urmărit cu stupefacție pe ecranele televizoarelor câteva emisiuni-anchetă în care toxicomanii erau filmați în plină criză.” Sc. 22 I 72 p. 6 (din emisiune + anchetă)

film-anchetă s. n. Film cu caracter de anchetă ◊ „Celălalt film-anchetă «Mâine începe azi» este un film despre tinerii din zilele noastre.” Sc. 18 VII 65 p. 2. ◊ „Filmul-anchetă «Brazii», realizat de T.U. la Grupul de șantiere de pe Someș [...]” Sc. 17 IV 74 p. 2. ◊ „Este necesar, deci, ca strădaniilor pasionate, concretizate adesea în certe reușite ale creatorilor de la studioul «Al. Sahia», să li se răspundă prin stabilirea, în planul tematic, a ponderii justificate de importanța filmului-anchetă.” Sc. 14 XI 75 p. 4; v. și Cont. 17 IX 65 p. 6, R.l. 24 VII 69 p. 2, I.B. 8 X 70 p. 2, Cont. 2 XI 73 p. 5, I.B. 18 IV 74 p. 2, Săpt. 26 VII 74 p. 6 (din film + anchetă; cf. fr. film-enquête; DMN, DMC 1966; Fl. Dimitrescu în BRPh 1/69 p. 166)

reportaj-anchetă s. n. Reportaj sub formă de anchetă ◊ „Remarcăm, de asemenea, paginile memorialistice semnate de M.P [...] și reportajul-anchetă realizat de S.P.” Cont. 24 III 72 p. 3. ◊ „Următoarea rubrică, o rubrică menită să ne dea speranțe [...] în cea mai mare parte realizabile, așa cum am putut constata urmărind reportajul-anchetă al emisiunii Magazinul femeilor.” Săpt. 27 VI 75 p. 6. ◊ „Ce e nou în salonul de pictură și sculptură al municipiului București – reportaj-anchetă de R.G.” Pr.R.TV 13 I 77 p. 10; v. și Săpt. 26 III 76 p. 5; v. și reportaj-interviu (din reportaj + anchetă)

anchetă s. f., g.-d. art. anchetei; pl. anchete

anchetă s. f., g.-d. art. anchetei; pl. anchete

anchetă s. f., pl. anchete

anchetă (anchete), s. f. – Cercetare. Fr. enquête. – Der. ancheta, vb., din fr. enquêter; anchetator, adj.

ANCHETĂ s. f. (< fr. enquête): cercetare pe teren făcută în scop științific. ◊ ~ lingvistică: cercetare a fenomenelor de limbă făcută de către un lingvist, pe baza unor chestionare (v. și chestionar). ◊ ~ dialectală: cercetare pe teren sau prin corespondență a dialectelor și a graiurilor regionale ale unei limbi, pe baza unui chestionar dialectal; investigare a unei anumite varietăți lingvistice (idiolect, grai, dialect etc.) de către un anchetator, care folosește o anumită metodă de a. pentru a obține și a înregistra de la informatori datele necesare caracterizării acesteia, A. dialectală presupune pregătire prealabilă: fixarea scopului cercetării, elaborarea unui chestionar în concordanță cu acest scop, alegerea celui mai adecvat sistem de transcriere fonetică; cunoașterea profilului istoric, geografic, social și economic al regiunii, în vederea stabilirii rețelei localităților care urmează a fi anchetate; efectuarea unor a. preliminare de probă pentru verificarea chestionarului și a transcrierii fonetice și pentru cunoașterea terenului cercetat; pregătirea caietelor de a., a planșelor și a materialului documentar, a mijloacelor mecanice de înregistrare (magnetofon, casetofon, aparat foto etc.). Din punct de vedere tehnic, există trei mari tipuri de a. dialectale: a. directă (notarea răspunsurilor pe măsura desfășurării a.; este o metodă tradițională); a. indirectă (înregistrarea întrebărilor și a răspunsurilor pe bandă de magnetofon sau de casetofon și transcrierea ulterioară a materialului; este o metodă modernă); a. prin corespondență, mai puțin folosită (v. și anchetator).

ANCHETĂ LINGVISTICĂ Metodă prin care specialistul culege date lingvistice de la vorbitori. Este principala sursă de informații pentru cercetările de dialectologie* și sociolingvistică*. • Ancheta dialectală poate fi efectuată direct (la fața locului) sau indirect (prin corespondență), ambele modalități de adunare a materialului având în comun utilizarea unor chestionare*. În cazul anchetei indirecte, chestionarul este trimis în diferite localități, spre a fi completat de vorbitori și înapoiat apoi specialistului. Neajunsurile principale ale acestui tip de anchetă sunt determinate de imposibilitatea cercetătorului de a controla desfășurarea anchetei în alt mod decât prin alcătuirea chestionarului; volumul și relevanța materialului cules sunt dependente de seriozitatea și priceperea subiecților*. Prin ancheta indirectă se pot obține informații utile privitoare mai ales la lexic și sintaxă. Ancheta indirectă este practicată îndeosebi de germaniști; în romanistică s-a impus ancheta directă. Deși pune probleme mai numeroase, aceasta oferă posibilitatea de a dirija obținerea datelor nu numai prin structurarea chestionarului, ci și prin procedeele de interogare folosite, precum și prin alegerea localităților, a subiecților și chiar a anchetatorului. Valoarea datelor înregistrate este, de asemenea, dependentă de sistemul de notare utilizat. (Vezi TRANSCRIERE (FONETICĂ)}. Ancheta pe teren se poate realiza și prin convorbiri tematice, care prezintă avantajul de a oferi un material mai spontan. Anchetele dialectale au ca obiectiv alcătuirea unor atlase* lingvistice, monografii, glosare sau antologii de texte. În funcție de aspectele urmărite, se distinge între anchetele generale, care au în vedere toate nivelurile structurii unei varietăți* lingvistice (fonetic, gramatical, lexical), și anchetele speciale, care au în vedere un singur nivel sau chiar o singură particularitate (de ex.. palatalizarea* oclusivelor dentale). Anchetele definitive sunt precedate, de obicei, de anchetele de probă (preliminare), prin care se urmărește familiarizarea cercetătorului cu o anumită varietate lingvistică, verificarea și definitivarea chestionarului și a sistemului de transcriere a datelor, definitivarea rețelei punctelor de anchetat $etc. • Ancheta sociolingvistică prezintă o serie de particularități: folosirea simultană a unui număr mare de subiecți, constituind eșantionul considerat reprezentativ pentru o anumită comunitate*; folosirea unor chestionare mai restrânse, care au în vedere numai acele variabile lingvistice cărora li se atribuie valoarea de indice diagnostic pentru diferențierile din comunitatea considerată; investigarea comunităților urbane, inclusiv a celor din marile orașe. Se practică, de asemenea, sistemul unor anchete rapide, în locuri aglomerate (de ex., magazine universale), adresîndu-se întrebări unui mare număr de subiecți, care rămîn anonimi. Un spor de autenticitate este realizat prin crearea unor situații dialogale. • În general, anchetele nu reprezintă o situație* de comunicare naturală, ci una provocată, în care raporturile comunicative se stabilesc între indivizi aparținând unor comunități lingvistice diferite, cel din afara comunității studiate având în permanență inițiativa și controlul întregii activități verbale. De aici rezultă posibilitatea unor distorsiuni ale realității lingvistice. L.I.R.

ANCHETĂ AERONAUTICĂ (AVIATICĂ) cercetare ordonată de către Autoritatea Aeronautică Civilă Română sau alt organ omolog din străinătate cu scopul de a stabili împrejurările în care s-a produs un accident aviatic.

PUNCT DE ANCHETĂ s. n. + prep. + s. f. (< lat. Punctum, cf. it. punto, fr. point + de < lat. de + anchetă < fr. enquête): localitate care urmează a fi anchetată din punct de vedere lingvistic, aleasă de anchetator după anumite criterii științifice (scopul cercetării; situația istorică, demografică, lingvistică, economică și geografică).

ANCHETĂ frământare, inventar, opăreală, pisanie, polizor, tescuire.

ANCHETĂ s. 1. (JUR.) anchetare, cercetare, instruire, (livr.) instrumentare, (înv.) sprafcă, (rusism înv.) comandirovcă. 2. v. sondaj.

ANCHETĂ s. (JUR.) anchetare, cercetare, instruire, (înv.) sprafcă, (rusism înv.) comandirovcă. (~ unei crime.)